Stiinta.info

Da, asa cum zice si nea paul, cred ca aici e problema principala a "scolii de acasa": lips...(în Scoala acasa)

Nu sunt de acord cu o forma de invatamant "la distanta" pentru elevi, si mai ales pentru c...(în Scoala acasa)

Observ că mai nou se rezolvă problema dacă îmi reeditez mesajele vechi în care nu se vedea întregul...(în Ce se întâmplă cu diacriticele?)

Mă bucur, Jizel-Jeg, că vrei să te implici şi tu puţin în această problemă, mai ales pentru că ai o...(în Despre precesia axei de rotaţie a Pamânt)

Serviciile de acest fel acopera aproape intreg globul.Doar zonele polare, ce nu pot fi "vazute&... (de Paul Dolea)

Aceasta si in republica Moldova se poate?... (de Ion)

Nu inteleg la ce anume va referiti in comentariul dumneavoastra. Poate puteti da mai multe detalii d... (de dragos)

Bun articol, am promovat si la Stiinta Azi. ... (de Adi)

www.roitnews.blogspot.com/... (de qwerty)

eu cred asa ca, cand o sa se intample si acest lucru( descoperirea certa a vietii extraterestre) con... (de mircea)

@abbildung Ce-ar fi sa ne explici tu ce crede Wittgenstein despre toate chestiile astea.... (de Jizel-Jeg)

Scrieţi aici adresa dumneavoastră de e-mail pentru a vă inregistra şi citi ştirile pe e-mail:

Doriţi să contribuiţi cu materiale, ori să colaboraţi într-un mod regulat? Ne puteţi scrie oricând la adresa de e-mail contact@stiinta.info.

EvZ va scrie despre ştiinţă timp de două luni marţea şi vinerea (StiintaAzi.ro)

INTERNET ORIUNDE, ORICAND (stiinta.info)

Becurile economice LED: ultimul raget in iluminatul casnic (cosmosul.ro)

Saptamana cunoasterii creierului - Brain Awareness Week '10 (medicalstudent.ro)

Ultimele ÅŸtiri le puteti integra in cititoarele de ÅŸtiri folosind linkul:

Dacă insă doriţi să citiţi ştirile direct din bara Google, atunci apăsaţi pe butonul acesta:

Dacă vreti sa ascultati podcastul la iPod sau oricare alt mp3-player, puteti folosi adresa urmatoare in programele pentru podcast (ca iTunes):

Colaborări

Acum ştirile stiinta.info şi în toolbarul portalurilor Lacaşuri Ortodoxe si Stiinta Azi.

Alte Colaborări

Portal Electric

Lupa Mea

Raul Sandu's Blog

Sarcina

Jocuri

Jocuri online

Blogycopedye

parsec.ro

karte.ro

inventatori.ro

Felicitari

Dacă cineva crede că teoria circuitelor electrice este un domeniu îmbătrânit, avatar exclusiv al anilor '60, se înşeală. Desigur, aceia au fost anii când numai câţiva tranzistori, înconjuraţi de nenumărate elemente pasive, putea forma un radio portabil. Astăzi, elementele active (tranzistorii de exemplu) vin cu miile, încorporate în chipuri miniaturizate, iar elementele pasive (rezistenţe, condensatori sau bobine) par că joacă un rol secundar, în surdină. Căci, să fim sinceri, ce ar putea fi spectaculos în linearitatea unei rezistente, dată de legea lui Ohm, sau în simplă proporţionalitate dintre tensiunea aplicată unui condensator şi sarcina acumulată pe el?

Iată însă că, recent, un grup de cercetători americani vin să revitalizeze teoria circuitelor electrice pasive, şi să reînvie un alt element de circuit pasiv, denumit memristor. Rezultatele acestea au fost publicate săptămâna aceasta în prestigioasa revista Nature.

După cum îi sugerează numele, memristorul este o rezistenţă cu memorie, şi a fost introdus în anul 1971 de Leon Chua, de la Universitatea Berkely (Statele Unite) ca simplă curiozitate teoretică. Astfel, Chua a observat că celor trei elemente pasive (rezistenţă, condenstator şi bobină), li se mai poate adăugă una, a cărei comportare nu poate fi descrisă sub nici o formă ca simplă combinaţie a celor trei. Dacă variaţia de voltaj se poate obţine fie prin variaţia de curent electric (rezistenţa), fie prin prin variaţia de sarcina electrică (condensatorul), variaţia de flux magnetic se obţine doar din variaţia de curent electric (bobina). Ca să completeze aceasta simetrie, Chua a introdus un nou element de circuit, în care variaţia de sarcină electrică produce o variaţie a fluxului magnetic.

Din păcate, la o analiză sumară, se arăta că, în cazul variaţiilor liniare, acest element este chiar rezistenţa electrică! Cu toate acestea, în cazul variaţiilor neliniare, noul element este de sine stătător şi, în plus, introduce elemente de memorie, de unde numele lui de memristor (de la rezistor cu memorie). Aceasta înseamnă că fluxul magnetic creat, precum şi tensiunea sa electrică, depind nu numai de variaţia de sarcina electrică, dar şi de istoria acestor variaţii. Ori, în termeni simpli, rezistenţa electrică a memristorului prezină un efect de histerezis, depinzând de istoria curenţilor electrici aplicaţi.

Această curiozitate teoretică ar fi rămas ascunsă în istorie dacă aceste efecte de histerezis nu ar fi ieşit din ce în ce mai mult la iveală în dispozitivele ce se miniaturizează astăzi pe scală largă. De fapt, problema este uneori atât de serioasă, încât inginerii lucrează la metode de eliminare a ei...

Cu toate aceste, cercetătorii americani întorc problema pe dos, şi scot în evidenţă mecanismul răspunzător de aceste comportări de histerezis, şi mai ales potenţialul practic al noului memristor. Astfel, într-o primă instanţa, ei arăta cum comportarea unui memristor poate fi explicată simplu prin mişcarea curentului ionic în semiconductori. În mod normal, spun ei, aceşti ioni au o mobilitate redusă: dacă la un moment dat curentul îi duce spre un capăt, le va lua ceva timp să se deplaseze la celălalt capăt odată ce curentul este inversat. Pe de alta parte, poziţia lor în semiconductor influenţează rezistenta electrică, de unde efectul de histerezis al rezistenţei. Şi, pentru a-şi face clar punctul de vedere, cercetătorii americani au măsurat un astfel de memristor special construit, folosind o interfaţă de film subtire de TiO2. Rezultele măsurătorii se potrivesc remarcabil de bine modelului teoretic.

Desigur, impactul cel mai mare pe care îl poate avea memristorul este în arhitectura noilor computere. Într-un mod simplist, am putea spune că funcţionarea lui este asemănătoare sinapselor dintre neuronii creierului: rezistenta electrică este dată de istoria curentului electric ce a străbătut-o. Ori, pe acest principiu funcţionează memoria creierului uman, care nu are elemente adiţionale de memorie ca şi computerul (flash, CD, şi aşa mai departe). Memoria noastră se bazează numai pe aceste sinapse, ca si pe modul în care sunt conectate. Dacă am fi în stare să încorporăm astfel de memristoare în noile computere, am putea implementa poate mult mai uşor o arhitectură asemănătoare creierului uman, cu consecinţe încă imposibil de imaginat.

O astfel de ipoteza nu este însă o simplă poveste science-fiction. Pasul cercetătorilor americani nu este uriaş, însă el ajută în primul rând la clarificarea modului în care noul element de circuit electric, memristorul, funcţionează. Ori, aceste dispozitive există în fond deja în circuitele prezente, doar că acum sunt privite ca "probleme". Odată însă ce ele vor fi refolosite la potenţialul lor întreg, vom putea asista la o nouă revoluţie în arhitectura de computere [www.stiinta.info].

[www.stiinta.info]