Stiinta.info

Mulţumim următoarelor situri pentru promovarea reciproca:

Cartea "The brain book" nu a fost tradusă în româneÅŸte ÅŸi nici nu cred că va fi (are multe poze frumoase ÅŸi ar fi cred prea scumpă). Eu am văzut-o pe masa unui coleg ÅŸi am fost cucerit imediat: plină de ilustraÅ£ii, ea spune povestea anatomică a creierului. O recomand oricui este la începutul studiului misterelor creierului nostru pentru că este un excelent punct de plecare, care prezintă problemele ÅŸi descoperirile actuale în domeniul anatomiei creierului. În plus abordează aspecte de psihiatrie, conÅŸtiinÅ£a, tumori ÅŸi alte lucruri strâns legate de anatomia creierului.

 

Pentru mine această carte a fost o revelaÅ£ie, pentru că eu am început oarecum pe invers, de la funcÅ£ionarea unui singur neuron (din cărÅ£i gen "Neuroscience"). Ori este clar că miracolul creierului uman nu se regăseÅŸte în funcÅ£ionarea unui singur neuron (altfel un fel de condensator clasic) ci în comunicarea întregului ansamblu de o sută de miliarde de neuroni. Ori tocmai despre această comunicare am început să învăţăm foarte mult în deceniile care au trecut, printre altele prin progresele făcut în domeniul imagisticii prin rezonanţă magnetică.

 

Din păcate, nu pot reproduce aici frumoasele ilustraÅ£ii. O să mă restrâng în următoarele rânduri la notiÅ£ele pe care le-am făcut pe marginea cărÅ£ii, aÅŸa cum am procedat ÅŸi la celelalte cărÅ£i. Deasemenea, menÅ£ionez că nu mai încerc să traduc în româneÅŸte toate diversele părÅ£i ale creierului, la unele o să folosesc aici denumirea englezească, care seamănă foarte mult cu cea românească. Asta pentru că dicÅ£ionarele online nu par să le recunoască...

 

Mai jos o să găsiÅ£i notiÅ£ele mele în jurul cărÅ£ii, aÅŸa cum fac în mod obiÅŸnuit. Trebuie spus că ele sunt acum chiar foarte multe (de, cartea a fost foarte interesantă). Åži că, cel mai probabil, aceasta este ultima sumarizare a unei cărÅ£i ce o mai fac în timpul ce vine, deÅŸi mai am niÅŸte cărÅ£i citite în raft. Vestea bună este cauza: am găsit o editură interesată să publice Fizica Povestită ÅŸi acum trebuie să mă concentrez în finalizarea cărÅ£ii. Succes cu cititul, este mult, bănuiesc că veÅ£i mai sări printre rânduri...

 

Egiptenii nu au înÅ£eles importanÅ£a creierului: îl aruncau la gunoi, dar păstrau cu atenÅ£ie inima! Nici chiar Aristotel nu era mai departe, pentru el creierul era un simplu radiator pentru sânge...

Câteva momente cheie din istoria cercetării:

 

1848: Phineas Gace are un accident în care o bară metalică îi perforează partea frontală a creierului. Tipul supravieÅ£uieÅŸte miraculos însă, cum remarca prietenii, se transformă dintr-un tip jovial, meticulos, prietenos, într-unul grosolan, fără maniere, necuviincios. De atunci ideea unora ca până ÅŸi perceptele noastre morale au o bază neuronală, ÅŸi deci pot fi modificate imediat dacă se modifica neuronii! Prietenii lui Gace spuneau despre el că a devenit un cu totul alt om după accident. Să ne mai întrebăm cinem suntem noi de fapt dacă moralitatea are substrat fizic? Înapoi la Antonio Damasio ÅŸi noÅ£iunea lui de "eu extins"..

 

1964: Jose Delgado pune implanturi în creierul taurilor pe care îi controlează apoi de la distanţă. La apăsarea unui buton, taurul feroce se transformă în pisică blândă! Asta aminteÅŸte de experimentele moderne în care depresia este eliminată tot la apăsarea unui buton ÅŸi tot cu ajutorul implanturilor în creier, de data asta la oameni... Din păcate, cartea nu prezintă aceste experimente noi pe oameni... Åžocul însă rămâne: fericit la apăsarea unui buton? Cine vrea un implant care te face fericit?

 

Prin anii interbelici, Wilder Penfield are răbdarea să probeze fiecare parte din cortex cu un electrod, aceasta când pacientul este conÅŸtient, ÅŸi deci să întrebe pacientul ce simte. În felul ăsta el produce o primă hartă a funcÅ£ionalităţii cortexului. Pentru cei ce nu ÅŸtiu, cortexul nu are senzori de durere, deci poÅ£i apăsa bine mersi pe creierul deschis al pacientului, fără ca acesta să simtă durere! El spune atunci că simte să zicem degetul, ceea ce înseamnă că partea unde ai apăsat pe creier procesează informaÅ£ia de la deget...

 

În 1953 doctorii scot hipocampul unui pacient de deÅŸtepÅ£i ce sunt... OperaÅ£ia a fost de succes, pacientul a supravieÅ£uit, însă nu a mai putut aduna niciodată noi memorii! A rămas ce era înainte de operaÅ£ie, crezând mereu că e la fel de tânăr! De câte ori găsesc aceste experimente sunt uimit... Ce sunt eu atunci, doar memoriile pe care le-am adunat? Vă las ÅŸi pe voi să filozofaÅ£i mai departe...

 

În 1980 au celebrele experimente ale lui Libet, unde s-a arătat că decizia de a miÅŸca un deget sau altul este luată de creier cu o jumătate de secundă înainte ca noi să fim conÅŸtienÅ£i de ea! ConÅŸtiinÅ£a îÅŸi asuma doar pe nedrept o decizie făcută deja de alta parte din creier (furt intelectual!). UriaÅŸe implicaÅ£ii etice... Cartea însă prezintă ÅŸi alte experimente care susÅ£in aceste măsurători, ai zice că treaba este acum dovedită, deÅŸi pe net mai sunt unii cercetători care cârâie pe ici pe colo cum că n-ar fi adevărat... Dacă ne luăm după carte, e dovedit... Eu am în cap niÅŸte experienÅ£e cu copii să verific dacă aÅŸa e, nu am avut încă timp să le fac, vă dau de ÅŸtire când oi încerca...

 

În 1981, Roger Sperry primeÅŸte premiul Nobel pentru experienÅ£ele sale pe pacienÅ£ii split-brain. Ei sunt pacienÅ£i cu epilepsie cărora li se separă cele două emisfere. Experimentele sunt fascinante, ÅŸi ele sugerează în prima fază cum conÅŸtiinÅ£a este localizată în emisfera dominantă (stânga la dreptaci). Cu alte cuvinte, conÅŸtiinÅ£a nu este conÅŸtientă de ce se întâmplă în cealaltă emisferă la aceÅŸti pacienÅ£i, pentru că emisferele sunt separate. Două sugestii. VedeÅ£i aici explicarea frumoasă a acestor experienÅ£e: http://nobelprize.org/educaÅ£ional/medicine/split-brain/index.html. Åži doi, căutaÅ£i pacienÅ£i pe youtube cu aceste probleme. Cele mai multe dintre ele sunt dureroase (copii cu epilepsie, adolescenÅ£i cu comoÅ£ii cerebrale, etc.).

 

În 1995 sunt descoperiÅ£i neuronii oglindă, descoperire făcută din întâmplare. Atunci un cercetător ce mima strâmbăturile unei maimuÅ£e (în timp ce ea se uita liniÅŸtit la el), a văzut cum activitatea neuronala a creierului maimuÅ£ei era identică cu cea în care maimuÅ£a însăşi s-ar fi strâmbat. Bang! Neuronii oglinda sunt responsabili de empatie, deoarece cu ajutorul lor putem simÅ£i emoÅ£iile unei alte persoane care face ceva. De exemplu, dacă vedem o fată speriată, simÅ£im ÅŸi noi sperietura, ÅŸi de asta sunt responsabili neuronii oglindă. Unii zic că ei dezvoltat conÅŸtiinÅ£a atunci când aceÅŸti neuroni oglinda s-au "uitat" nu la alÅ£ii, ci în propriul nostru creier... E doar o ipoteză încă neverificata...

 

Pun mai jos o poză cu structura internă a creierului. Pe poza sunt câteva elemente cu funcÅ£iile lor.

 

cortexul - aceasta este cunoscuta parte striata a creierului, ca o omletă ce a crescut prea mult in tigaia închisă.

amigdala - rol în emoÅ£ii. PrimeÅŸte de exemplu direct informaÅ£ie de la partea din cortex ce se decodifică mirosul ÅŸi reacÅ£ionează dacă detectează un miros care aduce aminte de ceva periculos. Amigdala poate stoca memorii puternic emoÅ£ionale. Ce emoÅ£ii poate avea ÅŸoarecele băgat într-o cuÅŸcă în care a stat mult o pisică... Generează în esenţă două tipuri de răspunsuri la pericol: ori stai nemiÅŸcat, ori fugi.

hipocampul - formarea ÅŸi recuperarea de memorii, senzaÅ£ia de spaÅ£iu. Aici sunt experienÅ£ele transformate în memorii.

hipotalamusul - controlul temperaturii ÅŸi a altor sisteme vitale, însă este implicat ÅŸi în conÅŸtiinţă, emoÅ£ie ÅŸi instincte. InfluenÅ£ează răspunsuri automate la situaÅ£ia corpului (de exemplu creÅŸte bătăile inimii) ÅŸi iniÅ£iază senzaÅ£ii ca cea de foame, spaimă sau supărare.

talamusul - redirecţionare a informaţiei de la senzori

cerebelul - controlul miÅŸcărilor automate (inconÅŸtiente) ale corpului. Se foloseÅŸte din plin de predicÅ£ie, iar de multe ori conÅŸtiinÅ£ei îi este lăsată doar decizia majoră (merge la stânga sau la dreapta) urmând ca cerebelul să coordoneze miÅŸcarea, în afară conÅŸtiinÅ£ei.

corpul calos - face legătura dintre cele două emisfere cerebrale

glanda pituitară (hipofiza)- masterul sistemului hormonal (hormonii sunt molecule ce transmit semnale de la un organ la altul, multe circulând odată cu sângele). Glanda pituitară face hormoni cu care controlează ÅŸi alte glande (tiroida de exemplu)

trunchiul cerebral - implicat în activităţile automate, ca de exemplu miÅŸcarea ochiului atunci când urmărim un obiect în deplasare. Joacă un rol important ÅŸi în activităţile inconÅŸtiente: respiraÅ£ia, bătăile inimii, tensiunea arterială, etc.

 

Iată câteva caracteristici generale ale creierului:

 

FuncÅ£iile low-level sunt bine localizate în creier, ca de exemplu perceperea senzaÅ£iilor. FuncÅ£iile high-level (ca memoria, limbajul) sunt împrăştiate în mai multe zone din creier.

 

Plasticitatea creierului: dacă o persoană învaţă ceva, partea din creier care se ocupă cu acea sarcină va creÅŸte fizic (spune cartea) ÅŸi va deveni în acelaÅŸi timp mai eficientă (oare deoarece creÅŸte fizic numărul de conexiuni dintre neuroni din acea parte din creier?).

 

Creierul scade în greutate cu aproape 10% pe tot parcursul vieÅ£ii, pentru că unii neuroni mor ÅŸi nu sunt înlocuiÅ£i.

 

DeÅŸi cântăreÅŸte doar 2% din greutatea corpului, creierul foloseÅŸte 20% din rezervele de glucoză (energie). Pentru că nu poate stoca glucoză, creierul trebuie să primească constant glucoza prin sânge. Dacă nu are oxigen sau glucoza creierul moare în maxim 10 minute.

 

Fluidul cerebral (circulând între cortex ÅŸi craniu) are rolul de a absorbi ÅŸocurile fizice. El alimentează creierul cu proteine, glucoză ÅŸi globule albe pentru a proteja creierul de infecÅ£ii.

 

Partea din stânga a creierului dreptacilor este dominantă în limbaj, analiza matematică, etc. Cea din dreapta este dominată de abilităţile creative, cele vizuale etc.

 

Iată acum tot felul de sindromuri speciale ale creierului ce ne pot învăţa cine suntem:

 

Sindromul mâinii străine (tradus din "alien hand syndrome"). Aici mâna pacientului se miÅŸcă de una singură, de parcă are proprie voinţă! Apare ÅŸi la unii pacienÅ£i split-brain, ca de exemplu aici http://www.youtube.com/watch?v=H0uaNn_cl14 Ca ÅŸi in video, atunci când pacientul vede că mâna face altceva ce vrea el, are ÅŸi senzaÅ£ia că nu mai e mâna lui... Aceasta întăreÅŸte supoziÅ£ia unora cum că definiÅ£ia a ceea ce este corpul nostru se bazează pe relaÅ£ia cauzală dintre intenÅ£ie ÅŸi rezultat... Dacă această relaÅ£ie cauzala nu mai e întâlnită, atunci membrul nu mai e simÅ£it ca al nostru... UitaÅ£i ÅŸi aici un un conflict extrem de interesant pentru pacienÅ£ii split-brain http://www.youtube.com/watch?v=p9Glq9SVSxQ

 

Sindromul celui închis în sine (tradus de mine din "locked-in syndrome"): Pacientul simte ÅŸi vede ce este în jur, dar nu poate transmite nici un fel de răspuns, nu poate vorbi, nu poate miÅŸca mâna, etc. (accident cerebral). Asta duce cu gândul la celebrul film "The Awakening". În mod asemănător, există pacienÅ£i care au ieÅŸit din comă ÅŸi care au povestit apoi că erau conÅŸtienÅ£i în timpul comei! DeÅŸi puÅ£ini, ei povestesc cum auzeau ce se vorbea... Mai mult, există experimente fMRI care arăta cum pacienÅ£ii în starea vegetativa (ceva mai putin drastic decât coma...) aud, pentru că ei îÅŸi activează părÅ£ile din creier asociate sarcinilor care le sunt cerute... Deci ei aud ÅŸi deci sunt conÅŸtienÅ£i! Atâta doar că nu pot comunica cu exteriorul, sunt paralizaÅ£i ÅŸi închiÅŸi în ei... Dar unii dintre ei sunt deci conÅŸtienÅ£i!!!

 

Sindromul "synaesthesia": atunci când informaÅ£ia de la un simÅ£ (senzor) ajunge la o altă parte din creier decât la cea care era destinată să ajungă. AÅŸa de exemplu unii văd cifrele ca având culori diferite, deÅŸi ele sunt toate gri. AlÅ£i pacienÅ£i "văd" sunetele sau "aud" imaginile... Fascinat, să te uiÅ£i la un tablou de Rembrant ÅŸi să auzi de fiecare dată cum bate un ciocan într-un stil specific... Unde sunt suprarealiÅŸtii sa facă picturi speciale pentru cei care aud imaginile?

 

Sindromul multiplelor personalităţi (tradus din "dissociative identity disorder"). Un om devine când o persoană când alta, dar niciodată cele două împreună! Ca ÅŸi cum ar fi două conÅŸtiinÅ£e în creier, localizate în regiuni diferite, care iau pe rând control asupra corpului. Eu am văzut filmul "Sybil" despre un caz real, însă apoi am aflat că există dubii cum că acel caz chiar este real.. Nu ÅŸtiu atunci cât de reală este această boală mentală (mai multe personalităţi în acelaÅŸi creier) dar dacă este, pune probleme serioase ideii că in corp se află mereu un singur suflet...

 

"Blindsight": unii oameni orbi spun că nu văd nimic ÅŸi totuÅŸi pot ghici corect direcÅ£ia de miÅŸcare a unui obiect din faÅ£a lor! De ce? Pentru că ceea ce îi face orbi este o întrerupere a canalului de comunicaÅ£ie de la ochi la conÅŸtiinţă. Cu toate acestea, informaÅ£ia scapă mai înainte pe niÅŸte canale inconÅŸtiente, ÅŸi este totuÅŸi procesată într-o altă parte de creier, inconÅŸtient! Pacientul nu vede, dar "ghiceÅŸte" corect direcÅ£ia de miÅŸcare a obiectului, fără să îÅŸi dea seama cum face asta...

 

În epilepsie toÅ£i neuronii se descarcă deodată, în continuu, un timp finit. În imagistica magnetică (fMRI) se vede clar cum avalanÅŸa asta se produce în tot creierul. Atunci conÅŸtiinÅ£a se pierde.

 

Sindromul vieÅ£ii statice ("Still life"): deteriorarea neuronilor din zona care procesează miÅŸcarea. Pacientul vede lumea că o colecÅ£ie de fotografii statice. Pentru ei viaÅ£a este dificilă căci, ce exemplu, nu pot turna uÅŸor apa în pahar: apa li se pare îngheÅ£ată ÅŸi apoi fragmentată din când în când (de la o fotografie la alta)

 

"Prosopagnosia": Aici este vătămată regiunea în care se procesează imaginea feÅ£elor oamenilor. Ca atare, ei nu mai recunosc persoane, nici măcar propriul soÅ£ sau soÅ£ie..

 

"Visual agnosia": inabilitatea de a recunoaşte obiectele care se văd...

 

"Aphasia" este pierderea capacităţii de a produce sau înÅ£elege limbajul. Apare în urma unui traumatism cranian, spun ei, când sunt distruse părÅ£i din cortex importante în funcÅ£ia limbajului. Are multe de forme, de exemplu cele în care pacientul poate scrie cuvinte, dar nu le poate citi, sau poate cânta dar nu poate vorbi! Un alt caz este cel în care pacientul este incapabil să înÅ£eleagă limbajul, dar el nu este conÅŸtient de acest lucru... Interesant, nu? Ca ÅŸi cum ar fi uitat că există pe lumea asta limbaj ÅŸi nu îl mai deranjează ceea ce pentru el nu mai există...

 

Mirosul orb: capacitatea de a mirosi ceva fără a fi conştient de asta (cercetarea a fost făcut cu fMRI)

 

ExperienÅ£ele de senzaÅ£ie de ieÅŸire din corp ("out-of-body experiences") au loc atunci când interpretarea poziÅ£iei organismului nu este în acord la toate simÅ£urile (nici cu ceea ce este el în realitate). Medicamentul "ketamine" de exemplu poate genera experienÅ£ele de ieÅŸire din corp în oameni normali. Unii dintre pacienÅ£ii pe ketamină spun că au senzaÅ£ia că zboară deasupra corpului ÅŸi îl privesc.

 

Hiperlexia este capacitatea copiilor de a citi/scrie foarte bine, însă ei au probleme în înÅ£elegerea cuvintelor vorbite. Pe de altă parte, dislexia afectează cam 5% din populaÅ£ie.

 

"Catatonia" este o stare ce apare la unii schizofrenici, în care pacientul rămâne blocat, în nemiÅŸcare, pentru mai multe zile! Interesant este că el nu îÅŸi miÅŸcă aproape nici un muchi, rămâne îngheÅ£at în starea iniÅ£ială, care este una dintre cele mai obiÅŸnuite (citit carte, etc.). Un om normal nu poate face asta. În această stare nivelul de dopamină scade la nivele record iar pacienÅ£ii raportează o lipsă a senzaÅ£iei de trecere a timpului. Un film artistic rusesc în care poate apare această situaÅ£ie este: http://www.youtube.com/watch?v=q5fAKaPfJMc

 

Durerea membrelor amputate ("phantom limb"). Nu ar trebuie să existe, căci membrul lipseÅŸte. Durerea nu este datorată circuitelor nervoase întrerupte de amputare, ci de reorganizarea neuronilor din creier, spune Ramachandran. Astfel, neuronii de la pielea de pe faÅ£a omului se lipesc de partea din cortex care reprezintă membrul amputat. Atunci când atingem faÅ£a ne doar membrul amputat...Sindromul se tratează cu o oglindă în care se vede membrul care există, creând iluzia că membrul amputat nu mai este amputat... ImplicaÅ£ia mi se pare uriaşă, căci ea sugerează cum senzaÅ£ia de durere (qualia, cea subiectivă) este datorată în principal asociaÅ£iilor pe care le face în creier! ObservaÅ£ia merge mai departe în direcÅ£ia definiÅ£iei "eu"lui, căci exista experienÅ£e în care zona de unde vine durerea (să zicem degetul) nu este confirmată cu celelalte simÅ£uri (vizual sau "proprioperception", cea care "simte" organele interne). Omul este confuzionat, căci nu ÅŸtie precis de unde vine durerea. Åži astfel ajungem mai departe, la "out of body experiences", care se joacă cu o amestecătură de simÅ£uri păcălite că săracul om nu mai ÅŸtie ce să creadă, ÅŸi crede că se află în altă locaÅ£ie... Este acest atac asupra senzaÅ£iei subiective (qualia) cel care are un potenÅ£ial uriaÅŸ în cercetare ÅŸi în interpretarea conÅŸtiinÅ£ei.

 

Durerea obiÅŸnuită (în continuarea celor de mai sus) este dată de senzori speciali de durere, localizaÅ£i în special în piele. Sunt două tipuri de fibre nervoase pentru detecÅ£ia durerii, unele localizate la câÅ£iva milimetri sub piele, ÅŸi celelalte mai adânc. Semnalul ajunge de la piele la creier ÅŸi este interpretat ca durere (devine senzaÅ£ie subiectivă, qualia). Nu aÅŸa de simplu însă! Durerea nu este simÅ£ită până când creierul nu interpretează semnalele ce indică leziunea... Deci mai este un pas până la senzaÅ£ia subiectivă (qualia) ce are din nou de-a face cu procesarea informaÅ£iei... Această senzaÅ£ie subiectivă (qualia) pare astfel să fie legată de mecanismul de procesare din creier, ÅŸi deci nu de vreun organ sau altul. Tipul de durere (viscerală, de deget, etc.) pare să iasă din combinaÅ£ia semnalelor de durere prezente de la senzorii specializaÅ£i ÅŸi localizarea lor în organism. Åži aici e loc de cercetare, căci putem păcăli procesarea creierului crezând că durerea vine din altă parte... Loc de experimente cu copii, deÅŸi nu putem anula "proprioperception". În carte este un exemplu cu durerea de mână la un atac cardiac. Căci, deÅŸi există există câÅ£iva senzori care vin de la inimă (nu mulÅ£i) spunând că e durere, creierul primeÅŸte mult mai multe semnale de la mână (acolo unde sunt mai mulÅ£i senzori) ÅŸi interpretează greÅŸit durerea că venind de la mână... Deci avem atac cardiac ÅŸi ne doare mâna... Unde sunteÅ£i voi filozofi empiriÅŸti să vedeÅ£i cum se joacă azi cercetătorii cu simÅ£urile?

 

Citez: "SenzaÅ£ia de durere nu este cauzată numai de rană. Pentru a simÅ£i durerea, aceasta trebuie să devină conÅŸtientă. Este necesară atunci ÅŸi activitatea altor părÅ£i din creier, ca cele implicate în emoÅ£ie, atenÅ£ie ÅŸi importantă. Dezavantajul este că aceste activităţi extra pot crea senzaÅ£ia de durere în absenÅ£a cauzei fizice!" De fapt, durerea are în creier o aÅŸa mare influenţă, încât în imagistica se vede cum aproape o treime din cortex este ocupată cu procesarea informaÅ£iei atunci când e durere... Cam cum zicea Marvin Minski, durerea este un efect de avalanÅŸa în creier de care acesta încearcă să scape prin toate mijloacele controlabile pe care le are la îndemână (de exemplu retragerea membrului afectat din preajma sursei de durere). În plus, amplitudinea durerii poate fi influenÅ£ată de neuroni dei control (e cunoscut exemplul soldaÅ£ilor în bătăliile din tranÅŸee care nu mai simt glonÅ£ul ce le pătrunde adânc în mână...). Sau de exemplu, victimele care au dureri de la arsuri vor avea o durere mai mică dacă se joacă un joc virtual ce are loc undeva la Polul nord, unde e rece... Mesajul e clar, dacă senzaÅ£ia de durere însăşi este un artifact al procesării din creier, ea poate fi influenÅ£ată... Cum rămâne atunci cu subiectivitatea senzaÅ£iei, aceasta qualia?

 

"Deja vu" are loc atunci când o recolectie din memorie este clasificată greÅŸit ca ÅŸi "familiară".

 

"Congenital analgesia": o lipsă de nervi de durere din corp, deci pacientul nu simte durerea! Deşi pare dorită, condiţia e periculoasă, din motive ce ţin de supravieţuire şi capacitatea de a recunoaşte un pericol...

 

SavanÅ£ii autiÅŸti au capacităţi remarcabile într-un domeniu. Mie cel mai mult îmi place asta care desenează perfect din memorie: http://www.youtube.com/watch?v=dAfaM_CBvP8

 

Somnambulismul este real. El se produce în timpul somnului, când orice este în creier nu are voie să controleze muÅŸchii. Atunci însă când acest blocaj de control al muÅŸchilor este ridicat, rămânem în somn, dar muÅŸchii reacÅ£ionează la ce este în creier. Dacă ei primesc semnalul să se urce pe casă, se urcă, iar persoana respectivă rămâne în tot timpul ăsta în somn, ca ÅŸi cum ar dormi în pat... Somnambulii pot face acÅ£iuni complexe (conduce maÅŸina, îmbrăca etc.), însă ele fac doar acele lucruri stocate în partea inconÅŸtientă a creierului (acolo unde se afla de exemplu cum conducem maÅŸina, care acum e un reflex făcut inconÅŸtient ÅŸi în timpul zilei).

 

SituaÅ£ia când recunoÅŸti o persoană, ÅŸtii cine e ea, dar nu mai simÅ£i că e de fapt chiar copilul tău, nu te mai simÅ£i asatat de el... Se poate. Căci informaÅ£ia procesată vizual (în cortexul vizual, spate) este trimisă la cortexul frontal (unde e conÅŸtiinÅ£a probabil) pe două căi: una neutră ÅŸi una care trece prin sistemul limbic (ce procesează emoÅ£iile). În mod normal se reunesc cele două căi în cortexul frontal ÅŸi spunem, da, asta e Ion, fi-miu, îl iubesc. Dacă însă circulaÅ£ia pe parte limbică este întreruptă (atac cerebral), atunci doar primul canal de comunicaÅ£ie funcÅ£ionează ÅŸi zic: Da, asta e Ion, fi-miu, dar nu îmi spune nimic persoana asta, nu mă simt deloc ataÅŸată de ea! Va să zică, dragostea de oameni poate fi afectată printr-un atac cerebral, căci ea pare să fie o simplă conexiune între anumiÅ£i neuroni. Până ÅŸi aici neurologia ataca etica, căci dragostea de oameni pare că are suport fizic, e o simplă conexiune neuronala...

 

 

Iată mai departe tot felul de observaţii pe care le-am adunat din carte:

 

 

Sistemul limbic din creier este o colecÅ£ie de organe (amigdala, hipotalamus, hipocamp, etc) care coordonează răspunsul emoÅ£ional al corpului. Cred că unii îl ÅŸi numesc "creierul reptilian", pentru că emoÅ£iile sunt aproape animalice (frică, spaima) deÅŸi cauza lor poate fi cât se poate de raÅ£ională (plata de taxe de exemplu).

 

Mai puţin de 10% din celulele din creier sunt neuroni, cele mai multe sunt celule de suport, ca de exemplu celulele glia.

 

parte din neuronii oamenilor orbi sunt "furaţi" de celelalte simţuri, de aceea de exemplu ei aud mai bine...

 

Creierul este burduÅŸit de informaÅ£ie senzorială de care nu suntem conÅŸtienÅ£i, ca de exemplu atunci când mergem păstrându-ne echilibrul (în creier este un du-te vino de informaÅ£ie de la muchi la senzori).

 

Ochiul are 125 milioane de celule receptoare.

 

parte din informaÅ£ia vizuală poate fi procesată într-o fracÅ£iune de secundă, pentru a reacÅ£iona imediat în faÅ£a pericolului. Cu toate acestea, marea majoritate a informaÅ£iei de la ochi are nevoie de o jumătate de secundă pentru a fi procesată ÅŸi recunoscută de conÅŸtiinţă.

 

Oamenii au 1000 de receptori olfactivi, dar pot detecta 20000 de molecule. Un câine poate mirosi un om de la distanţă după numai câteva molecule!

 

Memoria unei imagini scade în câteva zile, dar cea a mirosului poate Å£ine ani sau chiar zeci de ani! Probabil rol evoluÅ£ionar. DeÅŸi, în mod normal, hipocampul este cel care se ocupă de readucerea memoriilor în conÅŸtiinţă, se pare că el nu joacă un rol important în procesul de amintire a mirosurilor. Rezultatul este folosit de agenÅ£ii imobiliari, care spun că e bine să faci cafea în casă, să se împrăştie mirosul în casă, pentru a aduce amintiri plăcute cumpărătorului...

 

Gustul are rol evoluÅ£ionar: substanÅ£ele toxice tind să aibă un gust urât. Un alt exemplu este cel al mâncării ce îÅ£i face rău, ÅŸi care este repulsiva apoi chiar mulÅ£i ani... Partea interesantă este cum o senzaÅ£ie cu utilitate pur evoluÅ£ionară (ca gustul) s-a putut transforma în senzaÅ£ie subiectivă ("qualia", cum spun filozofii).

 

Este frumos de văzut cum răspunsurile creierului pot fi ÅŸi conÅŸtiente ÅŸi inconÅŸtiente. De exemplu, la frig ne putem acoperi cu o haină (conÅŸtient) dar ÅŸi începe tremura (inconÅŸtient). Oare vreodată aveam control ÅŸi asupra unora dintre răspunsuri care sunt conÅŸtiente? Sau invers, ce putem învăţa ÅŸi băga în inconÅŸtient, de exemplu munca? Să muncim cu inconÅŸtientul ÅŸi să fim conÅŸtienÅ£i de infinitatea spaÅ£iului, nu e frumos?

 

Corpul îÅŸi menÅ£ine greutatea utilizând hormoni care iniÅ£ializează senzaÅ£ia de foame sau saÅ£ietate. Ca o recompensă după mâncare sau sex, creierul eliberează hormoni denumiÅ£i "opiati", care creează senzaÅ£ia de plăcere. Problema este ca ei creează ÅŸi dependenţă. De unde sucurile pline de zahăr ce ne înlocuiesc astăzi apa de la fântână... Lipsa de apă produce descreÅŸterea concentraÅ£iei de fluid din sânge, deci o creÅŸtere a salinităţii, iar sistemul endocrin răspunde prin reacÅ£ii ce creează senzaÅ£ia de sete... Melatonina este un hormon creat de glanda "pineal", a cărui intensitate depinde de lumină. El controlează astfel ciclul zi-noapte.

 

De miÅŸcări conÅŸtiente ÅŸi inconÅŸtiente se ocupă părÅ£i diferite de creier. Mai întâi se învaţă procesul, iar învăţarea este de cele mai multe ori conÅŸtientă. Apoi însă procesul are loc automat în creier, fără controlul direct al conÅŸtiinÅ£ei (de exemplu condusul maÅŸinii, în acelaÅŸi timp cu vorbirea, sau cititul cuvintelor dintr-o carte în acelaÅŸi timp cu imaginarea situaÅ£iei). ConÅŸtiinÅ£a este de obicei asociată cu procese care au loc în partea frontală a cortexului.

 

Semnalele de la senzori ajung la creier aproape imediat, însă procesarea pentru a deveni conÅŸtiente ia o jumătate de secundă, ca ÅŸi prepararea corpului pentru reacÅ£ie. În acest caz, supravieÅ£uirea ar fi compromisă în multe cazuri. De aceea creierul utilizează ÅŸi răspunsul inconÅŸtient, care este mult mai rapid. Un exemplu este coborârea scării, unde miÅŸcarea este inconÅŸtientă (vorbim) ÅŸi devine conÅŸtientă abia după ce realizăm că lipseÅŸte o treaptă, prea târziu însă pentru a evita căderea. În carte este un exemplu mult mai frumos al jucătorilor din tenis. Astfel, informaÅ£ia conÅŸtientă despre poziÅ£ia mingii apare abia după ceva fracÅ£iuni de secunde, ÅŸi anume atunci când mingea atinge terenul nostru de joc. Prea târziu pentru a reacÅ£iona corect. Åži atunci, cum putem juca tenis? Ei bine partea inconÅŸtientă din creier deja a văzut mingea, a previzionat traiectoria ei, a luat decizia ÅŸi a trimis deja informaÅ£ia la muÅŸchi! Când mingea atinge terenul nostru, noi devenim conÅŸtienÅ£i de poziÅ£ia ei după lovitură, dar partea inconÅŸtienţă din creier a pus în miÅŸcare deja corpul! Desigur, noi suntem conÅŸtienÅ£i mereu de poziÅ£ia mingii, numai că peste o jumătate de secundă mai târziu... Cu toate astea jucăm tenis, prin intermediul inconÅŸtientului... În creier dăm timpul inapoi, cum zice Libet.

 

Neuronii oglindă sunt distribuiÅ£i în multe zone ale creierului. Ei sunt fiziologic identici cu neuronii obiÅŸnuiÅ£i, însă funcÅ£ia lor este să semnalizeze ÅŸi să proceseze informaÅ£ia atunci când altcineva executa o sarcină. Din cauza lor avem empatie, simÅ£im ce simt ÅŸi alÅ£ii... Deci atunci când vezi pe altcineva că face un lucru, creierul tău face ÅŸi el acelaÅŸi lucru...

 

EmoÅ£iile par să fie senzaÅ£ii conÅŸtiente, însă ele sunt mai bine definite ca "miÅŸcări interne" ale creierului, reacÅ£ii psihologice construite pentru a face faţă pericolelor. De cele mai multe emoÅ£ii nu suntem conÅŸtienÅ£i... EmoÅ£iile se produc în sistemul limbic, o colecÅ£ie de părÅ£i ale creierului localizate în centru. Pentru că emoÅ£iile circulă în creier, unele dintre ele devin percepute ca fiind conÅŸtiente. Åži păsările au emoÅ£ii după aceasta definiÅ£ie tehnică, căci bătăile inimii lor cresc atunci când văd un prădător... Semnalele de miros ajung direct la sistemul limbic, de aceea se crede că mirosul a fost primul care a produs emoÅ£ii în urma evoluÅ£iei... EmoÅ£iile pot ÅŸi pozitive, prin inhibarea celor negative ÅŸi prin secreÅ£ia de dopamină.

 

Amigdala acÅ£ionează ca o magazie de emoÅ£ii bune ÅŸi rele, în mod special pentru emoÅ£iile traumatice. De aceea este greu de a scăpa de emoÅ£ii în urma traumei, pentru că amigdala nu poate fi controlată de conÅŸtiinţă! DeÅŸi interpretarea emoÅ£iilor a evoluat odată cu creierul, reÅ£inem încă în creier natura animalică din care provin. De aceea, o imagine ameninţătoare este înregistrată rapid de amigdala, care provoacă emoÅ£ia înainte ca noi să fim conÅŸtienÅ£i de ce se întâmplă!

 

În oameni, emoÅ£iile sunt percepute ca senzaÅ£ii puternice, deÅŸi amigdala nu intră sub incidenÅ£a conÅŸtiinÅ£ei. Asta pentru că există un flux de informaÅ£ii du-te/vino între amigdala ÅŸi cortex, iar conÅŸtiinÅ£a pare mai localizată în cortex...

 

Sistemul de dorinţă ÅŸi recompensă lucrează cam aÅŸa: Prima dată apare stimulul. Acesta este înregistrat de sistemul limbic, cel care creează astfel o dorinţă. DorinÅ£a ajunge în cortex, ceea ce înseamnă că noi devenim conÅŸtienÅ£i de ea. Pe de altă parte, dorinÅ£a iniÅ£ializează eliminarea neurotransmiţătorilor, ca opium... AceÅŸtia determina ÅŸi creÅŸterea nivelului de dopamină, pentru a simÅ£i o satisfacÅ£ie.

 

Apropierea fizică de o persoană de sex opus determina glanda pituitară (hipofiza) să elibereze hormonul denumit oxitocină în sânge, care are rezultat o senzaÅ£ie plăcută. O altă situaÅ£ie este cea în care bebeluÅŸul vede mama, căci atunci se eliberează dopamină. Toate acestea pun în funcÅ£iune sistemul neuronal de recompensare... Să fie dragostea de părinÅ£i sau de copii doar această recompensa hormonală a creierului?

 

Atunci când citim emoÅ£ia de pe fata altuia, o refacem automat noi înÅŸine în creier. AÅŸa au arătat niÅŸte cercetători care au utilizat TMS (transcranial magnetic stimulation) pentru a bloca funcÅ£ionarea unei părÅ£i din creier (da, există un astfel de aparat!). Apoi când subiecÅ£ii nu au mai putut mima o emoÅ£ie (că aveau partea respectivă din creier blocată) nici nu au mai putut-o identifica la alÅ£ii... Cu alte cuvinte, cine nu recunoaÅŸte la altul bunătatea, înseamnă ÅŸi că nu o are în sufletul lui, simplist spus...

 

Oamenii sunt unici între animale în capacitatea lor de a minÅ£i... Ce evoluÅ£ie reuÅŸită, nu-i aÅŸa?

 

Partea frontală a cortexului este cea mai dezvoltată la oameni, ÅŸi ea este responsabilă pentru actul de gândire raÅ£ională, conÅŸtiinţă ÅŸi alte sarcini ca organizare, planificare, etc.

 

Va mai aduceÅ£i aminte povestea lui Anton Pann când se lua căscatul de la unul la altul? Azi se pare că cercetătorii au ajuns la concluzia că procesul este o manieră inconÅŸtientă de a sincroniza comportarea de grup!

 

"Eu"-l se poate defini în mai multe feluri: prin limita fizică a corpului nostru, ca surse originare ale acÅ£iunilor corpului, sau ca o componentă a unui sistem social.

 

NiÅŸte cercetători au avut surprinzătoarea idee să vadă unde este localizată înregistrarea durerii fizice ÅŸi celei psihice (ca cea generată în urma pierderii unui concurs). Concluzia? Åži durerea fizică ÅŸi durerea psihică sunt localizate în aceeaÅŸi zonă, denumită "anterior cingulate cortex"! Cu alte cuvinte, avem dreptate să spunem că ne doare sufletul... De aceea sunt unii psihologi care spun că durerea psihică este diferită de cea fizică numai prin aceea că nu este localizată precis undeva în corp... Ca atunci când ne doare aÅŸa de rău sufletul ÅŸi avem senzaÅ£ia unei dureri fizice pe undeva prin corp, dar nu ÅŸtim precis unde... Durerea psihică s-a dezvoltat probabil in urma evoluÅ£iei darwiniste din durerea fizica, cu ajutorul aceloraÅŸi circuite neuronale....

 

Folosind o grămadă de aparate de rezonanţă magnetică (fMRI), cercetătorii au reuÅŸit să identifice zonele din creier ce joacă un rol în moralitate sau altruism. Tehnic, nu pare mare lucru, însă să ÅŸtii precis ce parte din cortex va lucra atunci când iei decizia să ajuÅ£i un om este deja o problemă fundamentală de etică... Cazul lui Phineas Gage de mai sus, care a devenit practic un alt om (cu o altă morală) în urma unui accident ce i-a distrus o parte din creier. Sistemul lui de morală a fost dat peste cap pentru că unele dintre regiunile creierului nu mai funcÅ£ionau, erau moarte. Cum noua tehnica TMS menÅ£ionată mai devreme începe să fie din ce in ce mai populară, nu mă îndoiesc că cercetările se vor înmulÅ£i. În TMS poÅ£i bloca intenÅ£ionat funcÅ£ionarea anumitor părÅ£i din creier, de exemplu cele implicate în morală. Tehnica este non-invazivă, căci câmpul magnetic este aplicat din exterior. Atunci, la apăsarea unui buton, faci dintr-un om bun un om rău, sau invers, cine ÅŸtie?

 

PsihopaÅ£ii au nivele scăzute de activitate în amigdala în comparaÅ£ie cu alÅ£ii, atunci când li se prezintă evenimente potenÅ£ial traumatice. Ei deci intrinsec nu au emoÅ£ii mari de frică...

 

Autorii cărÅ£ii continuă să vorbească de conÅŸtiinţă cum că ar fi localizată numai într-una din cele două emisfere. De exemplu, în anestezie se foloseÅŸte un test WADA, când se anesteziază o emisferă din cele două, să se vadă dacă limbajul este localizat în aceeaÅŸi emisferă ca ÅŸi conÅŸtiinÅ£a...

 

Limbajul este localizat în două zone principale, ambele localizate într-o singură emisferă: zona Broca (pentru vorbire) ÅŸi zona Wernicke (pentru înÅ£elegere). Între ele există o comunicaÅ£ie permanenta, căci silabisim de multe ori în gând cuvintele fără să le pronunţăm ÅŸi vrem să aflăm semnificaÅ£ia cuvintelor pe care le citim sau auzim. Un copil bilingv îÅŸi măreÅŸte numărul de conexiuni dintre neuroni ÅŸi va avea abilităţi cognitive mai mari. Plus că vitalitatea creierului se va păstra până la vârste mai înaintate pentru copii bilingvi, spun ei...

 

Exemplul uluitor al gorilei Koko, care a fost învăţată să comunice cu oamenii prin limbajul surdo-muÅ£ilor! Ea cunoaÅŸte aproape 2000 de cuvinte ÅŸi face propoziÅ£ii mici! Nici eu nu am crezut, până când nu am văzut cu ochii mei pe Youtube. Cine e interesat, să caute video-ul "A talking gorilla" pe youtube.

 

 

În urma unui atac cerebral, pacientul poate pierde capacitatea de a vorbi. Dar dacă acest atac are loc la o vârstă mai fragedă, capacitatea de a vorbi se poate transfera în cealaltă emisferă cerebrală!

 

Limbile străine diferite diferite sunt stocate în părÅ£i diferite din creier, au arăt studiile pe copii bilingvi! Frumos, nu? Aceasta pentru a nu există o interferenţă între cele două. De aceea, vătămarea unei porÅ£iuni din cele două poate duce la pierderea unei limbi străine, însă cealaltă rămâne intactă! Cazul lui Nobel care a murit în Italia vorbind numai limba maternă, când toate asistentele erau obiÅŸnuite să vorbească cu el în italiană...

 

 

Memoria este definită ca re-experimentarea unor evenimente din trecut. Ea are loc prin descărcarea sincronă a neuronilor, aceeaÅŸi neuroni care erau implicaÅ£i în experienÅ£a originală... Practic, neuronii se descarcă într-un fel anume când învăţăm ceva. Mai târziu ei se descarcă în acelaÅŸi fel când se recolectează acea memorie. Dacă ne aducem aminte de mai multe ori acelaÅŸi lucru, atunci este mai uÅŸor pentru setul respectiv de neuroni să se descarce împreună. Înseamnă că ne aducem aminte mai repede, deci că am învăţat! Sunt două aspecte, faptul că ceea ce se schimbă atunci când învăţăm ceva este de fapt tăria conexiunii dintre neuroni (sinapsele). Al doilea, este că mai multe memorii se adună la aceeaÅŸi locaÅ£ie fizică fără să interfereze prea mult (deÅŸi interferează!). Acest aparent paradox (memorii în aceeaÅŸi locaÅ£ie fără să interfereze ÅŸi cu capabilitatea de a forma unele noi) este studiat de aÅŸa-numitele reÅ£ele neuronale.

 

 

Memoriile de scurtă durată sunt stocate în partea frontală a cortexului. Acolo se memorează ÅŸi planul unei acÅ£iuni (ce vrem să facem). Cele de lungă durată (ca de exemplu memoria miÅŸcărilor atunci când conducem o bicicletă) sunt stocate mai înspre centrul creierului. Mersul pe bicicletă este un exemplu de memorie procedurala, care odată învăţată ÅŸi deci stocată, devine inconÅŸtientă (putem merge pe bicicletă ÅŸi ne gândi la altceva în timp ce mergem). Undeva mai târziu în carte scrie cum somnul are un rol în învăţare, căci în timpul somnului memoriile se mai iau din cortex ÅŸi rescrie mai înspre centru, proces supervizat de hipocamp în timpul somnului adânc (procesul are lor pentru a crea spaÅ£iu pentru noi informaÅ£ii în cortex)... Ce am învăţat deci, poate deveni memorie pe termen lung, deÅŸi procesul are loc probabil ÅŸi în timpul învăţării în parte.

 

Memoria este mult mai complexă decât un simplu fapt (se Å£ine minte eventual ÅŸi mirosul, emoÅ£ia, mai multe aspecte). De aceea putem spune că memoria unui eveniment este împrăştiată în bucăţele în diverse zone ale creierului.

 

Memoriile declarative (episoade ÅŸi fapte) sunt create ÅŸi recuperate sub coordinarea hipocampului, însă bucăţile memoriei sunt împrăştiate în tot creierul. Fiecare element al memoriei (sunet, cuvânt, imagine, emoÅ£ie) este stocat în acea parte de creier care a creat original fragmentul. Când experienÅ£a este recolectată, reactivam aceaÅŸi colecÅ£ie de legături neurale pe care le-am trăiÅ£i original cu experienţă. Amintirea unui câine este stocată în părÅ£i diferite: culoarea lui în cortexul vizual (pe undeva prin spatele capului), numele lui în partea de limbaj ÅŸi miÅŸcarea acestuia în regiunea de creier care interpretează miÅŸcările.

 

Cum se aÅŸează memoriile pe structura neuronilor nu mi se pare aÅŸa de bine explicat în carte. Încerc să înÅ£eleg ce vor să spună cu un exemplu propriu. Vreau să învăţ litera A (sunt copil). Ceea ce trebuie să fac este să creez o legătură între imaginea literei A ÅŸi sunetul ei. Atunci, când învăţ litera A, aflu de la învăţător cum sună ÅŸi o să încep să silabisesc. De aceea la început trebuie să forÅ£ez creierul ca atunci când văd imaginea (să zicem că asta e asociată unui singur neuron) să aud sunetul (un al doilea neuron). Prin intermediul altor neuroni (din conÅŸtiinÅ£a!) forÅ£ez sistemul de neuroni ca, atunci când primul neuron (imaginea literei A) se descarcă să se descarce ÅŸi al doilea după el (sunetul literei A). Să zicem pentru simplitate ca cei doi sunt unul lângă altul. Imaginea fizică este asta: primul se descarcă, urmat de al doilea ("ajutat" să se descarce ÅŸi de neuronii din conÅŸtiinţă prezenÅ£i în procesul de învăţare). La interfaÅ£a dintre cei doi se afla sinapsa. Dacă primul se descarcă urmat de al doilea, compoziÅ£ia chimică se schimbă, ceea ce îmi pot explica simplu printr-o scădere de rezistenţă. Mai târziu, când nu mai am neapărat conÅŸtiinÅ£a prezentă (neuronii ajutători), când primul neuron se descarcă, se va descurca automat ÅŸi al doilea (pentru că rezistenÅ£a dintre ei a scăzut)! Deci când văd litera A aud uÅŸor sunetul produs de aceasta... În termeni tehnici asta se numeÅŸte "long-term potentiation". Procesul a devenit ÅŸi inconÅŸtient in timp...

 

 

Memoria este alterată de fiecare dată când este adusă la suprafaţă, tocmai pentru că atunci se pot rescrie legăturile dintre neuroni. În plus, capacitatea de recolecÅ£ie este mai mare atunci când toÅ£i stimulii iniÅ£iali sunt prezenÅ£i (nu numai imaginea unei persoane de exemplu, dar ÅŸi vocea ei ori lumina de afară).

 

Inteligenta ar fi cică dată de viteză de circulaÅ£ie a informaÅ£iei între cortexul frontal ÅŸi lobii parentali, locul unde se integrează informaÅ£ia de la senzori.

 

Nu putem face două lucruri dintr-o dată care necesită aceeaÅŸi colecÅ£ie de neuroni. De exemplu să ascultăm ÅŸi să citim, căci folosim aceeaÅŸi parte din cortex pentru recunoaÅŸterea limbajului. Putem însă ascultă ÅŸi privi o panoramă frumoasă.

 

Oricine poate fi creativ, dar cei care au conÅŸtiinÅ£e acumulate ÅŸi îÅŸi pot pune din când în când creierul într-o stare de aÅŸteptare ("idle") sunt mai de succes. Creativitatea ÅŸi nebunia au câteva lucruri în comun, zice în carte! (nu că nu ÅŸtiam ÅŸi noi...). Umorul este asociat creativităţii, căci ambele presupun conexiuni nebănuite între părÅ£ile unei probleme (ÅŸi asta cam bănuiam, nu?).

 

"Believing is seing". Ideea este ca atunci când credem, ne aÅŸteptam la niÅŸte rezultate (ca de exemplu Dumnezeu să intervină) ÅŸi apoi vom asocia rezultatele acestor aÅŸteptări ale noastre. Dacă vedem că tocmai atunci copilul s-a oprit din traversarea străzii, înainte de un posibil accident, bănuim că ar putea fi intervenÅ£ia directă a divinităţii.

 

Michael Persinger a creat ceea ce se poate traduce prin "cască a lui Dumnezeu" (God Helmet). El spune că excitând magnetic creierul putem indice experienÅ£e religioase. Practic, punem casca pe cap, dăm drumul la câmpul magnetic si ne vine dorinÅ£a de a face o rugăciune... Sunt sceptic însă, a încercat-o ÅŸi Dawkins ÅŸi nu a simÅ£it nimic (căutaÅ£i după "god helmet" pe youtube)... În plus, o vindea pe net cu câteva mii de dolari, însă acum nu o mai vinde, bussiness-ul nu mai e de succes...

 

Iluziile apar când datele senzoriale (sau interpretarea lor) se contrazice cu asumpÅ£iile după care lucrurile ar trebui să fie. Iluziile ambigue sunt cele în care se pot vedea de exemplu două imagini. Creierul nostru converge mereu numai la una dintre cele două, niciodată a amândouă! Desigur, convergenta este influenÅ£ată de prejudecăţile stocate deja în creier.

 

ConÅŸtiinÅ£a are diferite moduri, ca de exemplu: emoÅ£iile, senzaÅ£iile, gândurile sau percepÅ£ia. ConÅŸtiinÅ£a se manifestă esenÅ£ial în trei maniere: conÅŸtientizarea momentului (nu se scrie în memorie, doar reacÅ£ii brute, ba tâmpitule...), conÅŸtientizarea cu memorare (învăţarea de exemplu);i conÅŸtientizarea faptului că suntem conÅŸtienÅ£i (auto-constiinta).

 

AtenÅ£ia (crucială în conÅŸtiinţă) poate părea continuă, însă rar se întâmplă să păstrăm concentrată atenÅ£ia pentru un timp îndelungat asupra aceluiaÅŸi lucru...

 

Memoria unei imagini nu alege decât câteva caracteristici ale imaginii, nu toÅ£i pixelii...

 

Pentru neurologi, meditaÅ£ia nu este decât o "stare alterată a conÅŸtiinÅ£ei". În starea normală alteram între concentrare, vise cu ochii deschiÅŸi, sau conÅŸtientizare relaxată.

Hipnoza, spune cartea este reală ÅŸi este folosită ca tratament. În starea de hipnoză pacientul se concentrează doar asupra unui lucru sau sentiment. În această stare ei sunt foarte influenÅ£abili de sugestia hipnotismului. De aceea se poate folosi la tratamentul pacientului ("nu mai mânca ciocolată, are gust urât...")

 

Ciclurile din somn (trezire, REM somn uÅŸor, somn adânc) sunt controlate de neurotransmiţători (cei care mediază interacÅ£ia dintre sinapse). REM este "rapid eye movement" perioada de somn când visam des. În somnul adânc avem vise fără sens pe care le uitam imediat. În REM creierul e mai activ ÅŸi produce realităţi virtuale. Lobii frontali din cortex, care se ocupă de interpretarea critică, sunt blocaÅ£i, aÅŸa că în vis acceptăm chiar ÅŸi cele mai ireale evenimente, fără să ne întrebăm de ce este aÅŸa... În visele lucide, ne dăm seama că suntem în vis. Astea au loc când lobii frontali sunt reactivaÅ£i în somn, dându-ne seama acum de realitate ÅŸi văzând că suntem în vis...

 

Creierul nu vede un video continuu al imaginii, ci doar imagini una după alta, la fiecare 0.05 secunde (50Hz). Creierul trebuie atunci să reconstituie videouri din aceste imagini sacadate, lucru pe care îl face, creând senzaÅ£ia de continuitate. Dacă nu o face, dintr-o cauză medicală sau alta, pacientul vede numai imagini sacadate ale lumii.

 

A examina "eul", spune autorul, este cu adevărat imposibil, căci este imposibil să te uiÅ£i la un lucru folosind acelaÅŸi lucru să te uiÅ£i (ca ÅŸi cum te-ai uita la o lunetă folosind aceeaÅŸi lunetă). De aceea, ne uităm de obicei la o imagine a noastră despre "eu". Auto-reflectia este atunci mai mult o privire în oglindă decât o privire reală înspre noi.

 

Când au o sarcină de făcut, femeile utilizează ambele emisfere cerebrale, pe când bărbaÅ£ii numai pe aceea potrivită pentru sarcină. Imaginea fMRI prezentată în carte este foarte convingătoare, nici urmă de activitate în cealaltă emisferă la bărbaÅ£i!

 

În carte este prezentat cazul unei persoane la care nu a crescut din copilărie o emisferă cerebrală! Persoana este bine-mersi, conÅŸtientă...

 

În creier nu se afla nervi receptori sensibili la durere. De aceea cortexul nu simte direct durerea. O durere obiÅŸnuită de cap are loc deoarece unii muÅŸchi se tensionează (ca de exemplu cei ai gâtului la stres) generând durere la senzori care apoi ajunge la cortex (nu înÅ£eleg atunci de ce nu ataşăm durerea zonei respective de muÅŸchi...). Mai interesantă este migrena (durere din cap acută ÅŸi prelungită), care se pare că este iniÅ£iată ÅŸi datorată unei activităţi prea ridicate a neuronilor (supra-activitate). În acest caz aÅŸ înÅ£elege că nu e bine să pui la treaba prea mult neuronii când ai putea avea migrene, ca altfel poÅ£i iniÅ£ia migrena din nou. Ori, în orice caz să nu te gândeÅŸti mult la acelaÅŸi lucru, căci atunci îi suprasoliciÅ£i pe neuronii asociaÅ£i acelor gânduri, ÅŸi iar da migrenă peste tine... Toate acestea sunt însă în mare parte supoziÅ£ii, nu se ÅŸtie precis ce este migrenă. Activitatea aceasta intensă a neuronilor percepută ca migrenă poate fi iniÅ£ializata mai uÅŸor în prezenÅ£a unor anumiÅ£i stimuli: dehidratare, mese neregulate, probleme emoÅ£ionale, oboseala, etc...

 

Encefalita este o inflamaţie a creierului, datorată cel mai des unui virus.

 

Dementia este o reducere rapidă a capacităţilor creierului, cel mai mult datorată bolii Alzheimer. Scleroza multiplă este o boală se pare autoimuna ce distruge înveliÅŸurile de protecÅ£ie ale axonilor.

 

Bolile de anxietate sunt rezultate dintr-o relaÅ£ie disproporÅ£ionata dintre interpretarea cortexului frontal (logică) ÅŸi cea a sistemului limbic (emoÅ£ia). Practic, ne lăsăm duÅŸi de frici care nu sunt deloc aÅŸa de reale pe cât le simÅ£im noi emoÅ£ional. Asemănător, frică de păianjeni este exagerată raportat la probabilitatea să întâlnim un păianjen cu adevărat otrăvitor. Dar nu putem gândi asta logic, emoÅ£ia fricii copleÅŸeÅŸte creierul!

 

În cazul traumelor, rămân urme (post traumatice) pentru că sistemul limbic (amigdala) a păstrat foarte exact frica uriaşă de atunci ÅŸi aducerea aminte a întâmplării pare extrem de reală, este trăită practic din nou, blocând cea mai mare parte a gândirii logice din creier. Căci, tocmai pentru că a fost a traumă, a fost memorata bine (avantaj în lupta de evoluÅ£ie).

Comentarii

Adauga un comentariu

• January 9, 2012, 7:18 pm - snqffswr

  e1ARG3 <a href="http://ihmiffleozar.com/">ihmiffleozar</a>

  
  
• January 8, 2012, 3:44 pm - ofeadtyvfcc

  JZKN4W , [url=http://leznermxualt.com/]leznermxualt[/url], [link=http://wsuiicdxxoyp.com/]wsuiicdxxoyp[/link], http://rggjatvwjpxi.com/

  
  
• January 7, 2012, 5:19 pm - czghyclmwi

  mHbsam <a href="http://gnycefutmxus.com/">gnycefutmxus</a>

  
  
• January 7, 2012, 10:06 am - Chaas

  Many many quality pnotis there.

  
  
• August 12, 2010, 7:08 pm - RSSS

  In articol stimate d-le Viorel Chis e vorba de stiinta nu de aiureli religioase, indiferent de religie.
  Cu mult respect.

  
  
• August 8, 2010, 4:03 pm - Jizel-Jeg

  tibi, cred ca ti-o poti lua de pe amazon, de exemplu (vad ca e in stock)

  
  
• August 8, 2010, 10:49 am - tiberiu

  Dl Presura cum putem procura aceasta carte?

  
  
• August 8, 2010, 10:34 am - alrisha

  Cred ca cercetarile asupra creerului, i-si propun sa inteleaga mecanismul producerii unui gand, nu esenta gandului in sine.Asta poate mai tarziu!

  
  
• August 8, 2010, 7:11 am - viorel chis

  Intradevar creierul persoanei umane cu puterea lui de functionare este greu de inteles si sint multe asa zise enigme de rezolvat si de inteles !Dece ?Fiinca persoanele umane mereu expun o dubla personalitate si este greu de inteles ;de ce? Multi au pretentii si expuneri care ascund de fapt ce intentioneaza sa faca si cu ce scop.Se fac cercetari mereu si anumite persoane cu talente speciale sint antrenate in anumite domenii profesionale pentru indeplinirea unor sarcini foarte performante si cu un mare secret fata de semeniilor.Si prea putin se inteleg aceste lucruri.Altii devin personalitati cu dubla personalitate si pretentii false pentru a se expune in puterea de predicare in Biserici .Si este cutremurator chind in Biserici si alte locuri de evanghelizare se expun persoane cu o dubla personalitate si se pretind sfinti si urmashi ai lui Hristos .Multi cad in plasa lor si pe urma ajung de sufera!Despre astfel de persoane cu toti trebuie sa stie si biserica domnului Isus Hristos sa ramina curata si nepatata!Dar sa nu uitam ca se mai strecoara persoane care doresc sa se imbrace in haine de oi si doresc si pe cale spirituala sa ishi faca un nume ,o reputatie si sa obtina un confort dupa cum se explica in subiectul pe care puteti sa i-l cititi prin accesarea paginii;
  http://filipsinvestigation.blogspot.com/2010/07/stefan-tohatan-investitorul-misionar.html
  In care se scrie;
  "Faptul ca unii sunt asa zisi pastori sau propovaduitori ale celor sfinte, invatand si predicand pe oamenii din toata lumea cum sa traiasca piosi , smeriti, sa dea bani la biserica etc., asta nu ii impedica pe ei insasi sa fie total opusul a celor ce predica, ducand o viata de huzur si tragand tepe.
  Un astfel de individ este este Stefan TOHATAN alias Fanel, Stephan. Acesta este casatorit cu Lidia TOHATAN si este originar din Salsig, Maramures. Este pastor penticostal, predicator, dr. evanghelist, membru al bisericii penticostale romanesti Elim Chicago. Acesta este un pastor misionar nomad care circul mult prin America, Romania si alte comunitati romanesti din Europa."
  Iar el prin reclama sa doreste sa se expuna astfel;
  http://www.pasi.ro/stiri-si-evenimente/turneul-impact-2009-a-luat-sfarsit.html
  "Cuvantul Evangheliei a fost rostit cu o deosebita ungere de Pastorul Cristian Ionescu si de Evanghelistul Stefan Tohatan, ambii din Biserica Elim din Chicago…"Autor: Dr. Stefan Tohatan
  Deci ce putem sa credem despre astfel de persoane in urma citirii si gasirii adevarului despre ei?Mai pot astfel de persoane sa primeasca cuvint de predicare,la conduita duplicitara ce o detin?Si de fapt ce trbuie sa li se spuna chind doresc sa se expuna in predici si misiuni evanghelice?Fiinca Biblia ce spune despre astfel de persoane?1 petru 4 cu;15 Nimeni din voi sa nu sufere ca ucigas, sau ca hot, sau ca facator de rele, sau ca unul care se amesteca in treburile altuia!Si totusi ce se descopera?Si cum se face ca tot mai ajung de predica?
  Ce se intimpla de fapt in creierul acestor persoane?Si de ce detin astfel de pretentii si atitudini? Cine poate sa expuna o explicatie la ce se descopera ?