20.12.2009
Podcast 5 minute - Nanosateliţii
Alin: despre nanosateliţi şi importanţa lor in activitatea spaţiala actuală şi de perspectivă
Categorie: Stiri in 5 minute
Autor: Alin Budulan
Paul Dolea: "Nanosatelitul poate fi considerat echivalentul celulei biologice, element structural de bază al unui sistem complex."
Adresă fişier:
http://www.stiinta.info/uploads/autori2/5_minute/nanosateliti.mp3
Din pacate, playerul nu merge pentru orice computer! In acest caz va rugam sa apasati "download" din casuta principala...






Comentarii
Adauga un comentariuAdauga un comentariu
DVRrwl , [url=http://udwibnsosofs.com/]udwibnsosofs[/url], [link=http://tchqxkucziof.com/]tchqxkucziof[/link], http://cehuczygqszd.com/
690YDz <a href="http://qbqqwbfjebup.com/">qbqqwbfjebup</a>
I have been so bewildeerd in the past but now it all makes sense!
e0smH4 , [url=http://hhmpzwvrqwiv.com/]hhmpzwvrqwiv[/url], [link=http://mprixqkekjux.com/]mprixqkekjux[/link], http://wfthrxsmsagp.com/
11vpBs <a href="http://bfgfdawouaup.com/">bfgfdawouaup</a>
These pieces rlelay set a standard in the industry.
Si eu va multumesc pentru materialele furnizate pe tematica satelitilor si a comunicatiilor. Eu fiind si radioamator am o simpatie aparte fata de acest domeniu.
Va doresc la toti sarbatori fericite si numai impliniri!
Multumesc pentru podcast, multumesc deasemenea pentru completarile aduse. Ma bucur ca subiectul este considerat interesant, mai ales ca este legat intr-o oarecare masura de preocuparile romanesti din domeniu.
Cu ingaduinta dumneavoastra si a domnului Dolea al carui articol il citati, as dori sa expun cateva pareri asupra subiectului nanosatelitilor atins aici.
Avantajele majore ale nanosatelitilor sunt dimensiunile/greutatea reduse si nu in ultimul rand costurile de dezvoltare. Tendinta generala in tehnica este de miniaturizare a componentelor.
In aerospatial in special aceasta cerinta este si mai stricta avand in vedere ca fiecare kg lansat in spatiu costa undeva la 20000 dolari.
Miniaturizarea insa costa bani daca pastreaza cerintele de calitate impuse platformelor mari, iar in unele cazuri este practic imposibila (cazul telescoapelor unde dimensiunea oglinzii este in relatie directa cu cantitatea de lumina captata).
De aceea de cele mai multe ori, pentru nanosateliti, tocmai acest aspect al calitatii este redus in avantajul costului. Cine lanseaza asadar nanosateliti si de ce?
Marea majoritate a lansarilor de nanosateliti sunt sub coordonarea unor universitati sau in unele cazuri sub coordonarea agentiilor spatiale sub forma unor programe educationale.
Se incearca asadar dezvoltarea unui centru local unde studentii pot intra in contact cu domeniul/tehnologia inca din scoala, iar mai apoi pot fi usor integrati in companiile de profil. Avand un orizont cat se poate de concret si concurenta intre studenti este stimulata si implicit calitatea factorului uman creste.
Este un lucru bun daca orice student intrat la o facultate de profil poate sa isi dezvolte lucrarile practice de semestru, tezele de absolvire etc pe niste subiecte cu aplicatie cat se poate de concreta.
In plus unele universitati au mers mai departe si au facut o afacere din asta; prin vanzarea unor kituri predefinite (a unei tehnologii de baza) reusesc sa isi finanteze programele de dezvoltare.
In anumite cazuri, agentiile spatiale sau companiile mari producatoare de hardware pot participa si ele in programele de dezvoltare a unor nanosateliti daca este cazul testarii unor noi tehnologii. Se prefera asadar amplasarea acestor noi tehnologii prima data pe o platforma mica care a costat putin si mai apoi daca testele confirma se propaga pe platforme mai mari.
Poate cea mai importanta componenta insa este cea politica. Programele spatiale sunt spectaculoase pentru publicul larg si pot atrage mai usor finantare in comparatie cu alte directii tehnice.
Prin lansarea unui nanosatelit, o tara fara traditie, isi afirma practic disponibilitatea pentru domeniu, poate atrage colaborari internationale etc dar cel mai important obtine un credit in fata autoritatilor locale si atrage finantarea acestora. De altfel se poate vedea cel mai usor acest lucru prin faptul ca cele mai multe platforme sunt inscrise intr-o orbita LEO si repeta aceleasi experimente "clasice" (observatii optice, masurarea campului magnetic etc).
Asadar, in cele mai multe din cazuri, nanosatelitii nu au o valoare stiintifica adevarata ci au mai mult o componenta educationala/politica.
Referitor la zborul in formatie acesta este cel mai dificil scenariu de zbor. Mai multi sateliti amplasati pe orbita se poate face relativ usor dar o formatie functionala inseamna pastrarea distantei intre elementele constituente, pastrarea comunicatiei etc.
Ori acest lucru inseamna mentinerea foarte stricta a orientarii in zbor (satelitii trebuie sa fie perfect stabilizati) si avand la dispozitie platforme care sunt foarte putin manevrabile devine si mai dificil de realizat.
In plus un zbor in formatie inseamna foarte multa experienta din partea operatorului, o tehnologie de care nu beneficiaza decat cateva organizatii in lume.