Stiinta.info

Acum ştirile stiinta.info şi în toolbarul portalurilor Lacaşuri Ortodoxe si Stiinta Azi.

Profesorul Nicholas Kotov, inventatorul lui, l-a denumit aproape "oţel de plastic", deşi nu aceasta este denumirea corectă. Nu mai puţin adevărat, el crede că dezvoltări ulterioare pot conduce la construcţia unor armuri mai puternice şi mai uşoare pentru soldaţi şi vehiculele lor. Noul material poate fi folosit şi în echipamentele medicale sau în cele electromecanice. Profesorul Kotov este autorul unui articol care prezintă acest material în prestigioasa revista "Science".

El a rezolvat o problemă fundamentală care confrunta inginerii şi oamenii de ştiinţă de mult timp. Astfel, se ştie că multe dintre macromoleculele recent creeate (ca nanotuburile de exemplu) sunt foarte puternice. Pe de altă parte, materialele construite din aceste macromolecule puternice sunt relativ slabe. Până acum.

Profesorul Nicholas Kotov a construit noul material din aceste macromolecule puternice, printr-o metodă copiată din construcţie, punând împreună practic straturi de macromolecule după strauri de macromolecule, precum se întâmplă cu adăugarea de cărămizi. Maşina care a creeat aceasta construcţie a avut un braţ special, care conţinea o bucată de sticlă, nucleul viitorului material. Într-o primă etapă, braţul introducea bucată într-o soluţie specială de polimeri, care acţionau ca un fel de lipici. Apoi, după de lipiciul se depunea, braţul introducea materialul într-o baie de macromolecule dispersate (de exemplu nanotuburi). După ce macromoleculele ce se ataşau de material se uscau, procesul era reluat etapa cu etapă.

Spre sfârşit, după 300 de astfel de operaţii, maşina a creeat o bucată de plastic subţire cât o pungă, dar puternică cât un oţel, căci ea împărtăşea calităţile macromoleculelor componente. "Lipiciul" folosit în experimente ( polyvinyl alcohol) a fost foarte important. Structura lui a permis ca straturile succesive de macromolecule să formeze legături speciale de hidrogen, care au condus la aşa-numitul efect Velcro. În acest efect, legăturile de hidrogen, odată rupte, se refac rapid la loc. Prezenţa efectului Velcro este unul din motivele pentru care materialul este aşa de puternic. O altă cauză este aranjamentul special al straturilor de macromolecule, care sunt puse într-o succesiune alternativă (ca cea de la construcţia de cărămizi).

"Practic, aceasta este structură ideală de construcţie, în care crăpăturile se repară ele singure", a mai adăugat profesorul Kotov.

Sursa originală: PhysOrg. Ştire prelucrată de www.stiinta.info.

[www.stiinta.info]

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga un comentariu

Introdu codul:
Numele dumneavoastra:
Comentariu. Atentie, salveaza textul inainte de a-l trimite, ca o precautiune... Poti selecta tot comentariul cu CTRL-A si copia cu CTRL-C: