10.06.2007

Noi progrese în înţelegerea bazelor neurologice ale anxietăţii

Noi progrese în înţelegerea bazelor neurologice ale anxietăţii
Foto: Schiţă creier uman. Sursa: .
De curand, cercetătorii au descoperit două noi indicii în procesele neuronale ce stau la baza anxietăţii, prin cercetări asupra şoarecilor modificaţi genetic.


Categorie: Biologie
Autor: Cristian Presură



Figura: Cu verde este desenată partea din creier numită hipocamp, care este încolăcită ca un căluţ de mare (în greacă hippos = cal şi kampi = curbură). Omul are două hipocampuri. Sursa: www.wiredtowinthemovie.com

Oamenii care suferă de anxietate tind să interpreteze situaţiile ambigue ca situaţii foarte periculoase pentru ei. Recent, cercetătorii au descoperit două noi indicii în procesele neuronale ce stau la baza anxietăţii, prin cercetări asupra şoarecilor modificaţi genetic. Un indiciu identifică un anume receptor al neurotransmiţătorului serotonină ce joacă un rol important. Al doilea indiciu este că procesele neuronale ce au de-a face cu anxietatea sunt localizate in hipocamp.

Cine nu a fost anxios măcar o dată în viaţă? Şi oare câţi dintre noi nu sutem anxioşi la limita patologică, făcând de atâtea ori „din ţânţar armăsar”. Aceasta pentru că nu putem să analizăm şansele reale ale pericolului care există într-o situaţie încă nelămurită (şi deci ambiguă), şi ne alarmăm de nu mai ştim de noi. De multe ori, cei anxioşi primesc reproşuri de la cei din jur, cum că sunt proşti şi nu văd că pericolul este mic. Cu toate acestea, nu trebuie să-i judecăm imediat pe cei anxioşi, căci comportamentul lor poate avea loc din cauze cât se poate de fizice. Astfel, putem avea de-a face cu neuroni (sau reţele de neuroni) care nu funcţionează bine în procesarea informaţiei. Pentru anxioşi, neuronii aceştia sunt ceea ce este piciorul rupt pentru olog, iar anxiosul poate face prea puţin împotriva anxietăţii, oricât ar încerca el psihic.

Recent, cercetătorii de la Laboratorul European de Biologie Molecurară (o organizaţie ce cuprinde mai multe grupuri de cercetare din diferite oraşe) au atacat problema anxietatii sistematic în şoareci. Anume, ei au făcut experienţe pe şoareci modificaţi genetic, pentru a înţelege mai bine bazele neuronale ale anxietăţii.

Într-o primă fază, ei au urmărit numai interacţiunile care au loc la nivelul serotoninei. Serotonina este o moleculă organică simplă prezentă în creier, care funcţionează ca transmiţător al informaţiei de la un neuron la altul. Se ştie deja că ea joacă un rol important în depresii. Pe baza acestor cunoştinţe a şi fost făcut celebrul medicament PROZAC, care se prescrie pentru tratamentul persoanelor depresive. În acest caz, PROZAC face ca serotonina să rămână mai mult timp în sinapsele dintre cei doi neuroni, ceea ce determină o întărire a legăturii sinapsei şi o reducere a depresiei. Pe de altă parte, rămânând mai mult timp în sinapse, blochează transmiterea unor semnale ulterioare prin aceleaşi canale, făcând creierul să proceseze informaţia mai încet (de unde probabil plângerile de somnolenţă ale unor pacienţi).

Pentru a demostra că receptorul 1A al serotoninei joacă un rol important, cercetătorii au făcut un experiment simplu. Astfel, ei au crescut şoareci modificaţi genetic care nu aveau receptorul 1A. Aceşti şoareci aveau reacţii extreme la situaţii ambigue, devenind foarte nervoşi şi speriaţi. În aceleaşi situaţii şoarecii normali nu aveau reacţii excesive de nervozitate.

Al doilea indiciu despre neurologia anxietăţii a venit din studiul hipocampului, o regiune localizată mai adânc în creier. În acest caz cercetătorii au adus mai întâi la tăcere, prin procedee speciale, anumite zone ale hipocampului. Acele zone puteau fi considerate practic moarte. O zonă specială însă din hipocamp, odată adusă la tăcere, elimina complet anxietatea în situaţiile ambigue. Cu alte cuvinte, şoarecii nu mai erau anxioşi deloc, deşi puteau răspunde normal la situaţiile într-adevăr periculoase.

Dincolo de contribuţia practică la înţelegerea bazelor anxietăţii, aceste cercetări mai subliniază încă o dată un punct important pentru noi, oamenii obişnuiti. Astfel, să nu privim anxietatea numai ca pe o boală psihică şi ca pe prostie a gândurilor noastre... Nu, anxietatea poate avea baze fiziologice (neuroni defecţi) peste care noi nu putem trece indiferent de lupta cu gândurile noastre. Este ca şi cu ologul care nu poate să meargă oricât ar vrea el...

Sursa originală: Laboratorul European de Biologie Molecurară. Ştire prelucrată de www.stiinta.info.

[www.stiinta.info]

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga un comentariu

This is a captcha-picture. It is used to prevent mass-access by robots. (see: www.captcha.net)
Introdu codul:
Numele dumneavoastra:
Comentariu. Atentie, salveaza textul inainte de a-l trimite, ca o precautiune... Poti selecta tot comentariul cu CTRL-A si copia cu CTRL-C:
 
  • May 12, 2008, 9:05 am - AURORA

    Mecanismul intim de actiune al Prozac-ului,ca si al celorlalte medicam. din clasa lui,este prin blocarea recaptarii serotoninei la nivel presinaptic,de unde este descarcata in prealabil;astfel rezulta o cantitate mai mare de seroto ptr a fii disponibila receptorilor ptr seroto situati post-sinaptic.;sa nu uitam ca initial,poate induce anxietate,tocmai ptr ca actioneaza pe toate cele 7 subtipuri de receptori;distributia receptorilor este mostenita genetic dar poate fii modificata prin stilul de gindire...e un subiect amplu.Anxietatea este declansata de o descarcare marita de noradrenalina-asa se explica si echivalentele somatice ale anxietatii-care ,evident se afla in relatie de inter-dependenta cu toate celelate subst. mediatoare de la nivelul creierului.


  • September 3, 2007, 8:52 am - cristi

    Buna Marian,
    Dupa cum ai remarcat, eu nu traduc cuvant cu cuvant stirea originala, imi place sa mai si adaug lucruri de la mine. Cateodata sunt bune, alteori nu asa de reusite, dar imi face munca placuta! Chestia cu PROZAC-ul e luata din "Neuroscience" si am bagat-o pentru ca e larg cunoscut... Asa ca eu numesc asta o "stire prelucrata" (cum sta la sfarsitul articolului ...), ceva intre eseu si stire.


  • September 3, 2007, 6:14 am - şuta cârlig marian

    ... ,,Threatening" mergea mai bine ca ameninţare, iar analogia cu piciorul rupt nu prea merge, că la sursă se scrie despre conexiuni nepotrivite între neuroni, nu despre rupturi ...

    ... Clarificarea în legătură cu mecanismul de acţiune al medicamentului Prozac nu provine de la sursă, dar poate e adevărată ...

    Dar e mai bine aşa decât deloc ...
    Există o mulţime de articole despre cauzele anxietăţii şi agresivităţii, dar şi despre anxiolitice şi serenice ...
    Nu doar serotonina este singurul neurotransmiţător implicat, ci şi dopamina şi adrenalina, în conformitate şi cu alte articole... Deasemenea, hipocampusul nu este singura structură neuronală implicată ...

    Şi eu, uneori, am tendinţa de a interpreta prea mult, dar reprezentarea poate denatura, aşa că e mai bine să separ articolul de tip ştire de articolul de tip eseu ...


  • June 12, 2007, 2:58 am - Mircea

    Exemplul cel mai bun este cu omul de stiinta Jahan Nash care a fost bolnav psihic (schizifrenie ???) vedea diversi oameni si comunica cu ei. A fost ajutat, plus tratatament si ... a luat premiul Nobel. Dupa care a fost intrebat daca mai vede acei oameni.
    - Da, ii mai vad, dar am inavatat sa nu le mai dau importanta... (aproximativ)


  • June 11, 2007, 6:19 am - cristi

    ai dreptate, nu trebuie sa renuntam niciodata la lupta... sunt exemple mai puternice in viata, de ologi de exemplu care au reusit sa mearga... Cu atit mai mult ar trebui sa reusim in cazul neuronilor defecti cind avem miliarde de altii la dispozitie, cum spui tu...


  • June 11, 2007, 6:13 am - Mircea

    "anxietatea poate avea baze fiziologice (neuroni defecti) peste care noi nu putem trece indiferent de lupta cu gindurile noastre." Asta se numeste renuntare la lupta ceiace insemna...
    Prin consiliere si analiza procesului acut de anxietate se poate detarmina subiectul sa nu mai dea, treptat, importanta momentului anxios reducind considerabil din urmarile lui. El va simtii in continuare fenomenul anxios dar il va trata cu tot mai putina importanta. Omul are suficienti neurnoi prin care sa faca conexiuni paralele de analiza.
    Este parerea mea.