Stiinta.info

Comentarii

• January 2, 2010, 1:54 am - claus

  Experimentul de care vorbesti tu alrisha a avut loc pe la 1900 toamna....

  
  
• October 9, 2009, 6:53 pm - alrisha

  Sa facut un experiment:
  In conditii de laborator, a fost cantarit un om putin inainte de a muri si imediat dupa ce a murit,concluzia-lipsesc 80 de grame !
  Unde si ce sunt cele 80 de grame lipsa?
  Sa fie sufletul?(Am vazut asta la DISCOVERY parca).

  
  
• October 9, 2009, 5:50 pm - wmcd

  am o intrebare....sunteti toti crestini? :))
  indiferent de raspuns am sa completez cate ceva...
  - inexistenta unui suflet care supravietuieste moritii (forta aceea imaterial de care vorbest toti)nu excude automat existenta lui Dumeneezeu.... o parte din articolul de mai sus are chiar dreptate... sufletul in felul in care e perceput de marea majoritate a populoatiei pamantului nu este una logica, reala si are doar o baza ritualica,traditionala care sa transmis de-a lungul timpului ca o boala genetica doar ca sa avem o speranta, ca nu ne-am chinuit pentru nimic; si a mai avut un rol manipulator in mana conducatorilor religiosi care cereau ''indulgente'' sa te scape de iad sau taxe mari pentru inmormantari.....chiar ridicol sa faci pomeni sau stiu eu ce ritualuri religioase MATERIALE ca si cand daca ar fi existat un suflet imaterial acesta ar fi avut nevoie de ceva material....sa fim logici oameni...ce legatura are?
  - acum poate ziceti ca sunt ateu:)..dar nu sunt!...si daca examinati ce zice in Biblie ve-ti descoperi ca ea nu sustine existenta unui suflet imaterial...ci ea numeste toate vietatile suflete...cu alte cuvinte... noi ca intreg(corpul cu toate sistemele lui complexe, organe, membre etc) suntem sufletul...si chiar spune ca el moare...deci nu se duce miraculos in alta dimensiune...

  
  
• July 4, 2009, 11:31 pm - Jan11A

  Incercam sa intelegem ceea ce nu poate fi inteles si sa explicam ceea ce nu poate fi explicat.Daca acceptam ca sufletul nu exista afirmam automat ca D-zeu nu exista.Si asta ar fi neajunsul cel mai mic.Ar insemna ca suntem un banal accident al hazardului,iar tot acel imenns efort al materiei nevii de a se autocunoaste nu ar avea nici un scop.Pentru ca toata aceasta nebunie dulce-amara care este existenta,viata-si nu ma refer numai la viata rationala-are un scop.Trebuie sa aibe unul.Cand v-om intelege care este acest scop vom intelege si v-om cunoaste multe si ne v-om cunoaste mai bine.Eu cred ca nu v-m ajunge nicaeri daca v-m continua sa cautam sufletul apeland la osciloscoape,analizoare spectrale sau la nu stiu ce detectoare sofisticate.Am descoperit ca materia si materia vie este alcatuita din molecule;am demontat molecula;am demontat atomul;am demontat neutronii si celelalte particule subatomice pana la o scara incredibila.Nu spun ca acest lucru este rau.Dimpotriva,cred ca facem asa o treaba buna,descoperind lucruri noi si legi noi,invatand sa le folosim pentru a construi chestii noi care sa ne usureze traiul.Rau este-cred eu-ca de fiecare data cand descoperim ceva nou ni se pare ca suntem suficient de destepti pentru a pune in discutie existenta a ceva de dincolo de noi,ceva ce ne face atat de unici:sufletul.Totul trbuie sa aiba un rost.Altminteri la ce bun toate astea?Daca admitem existenta big-bangului admitem automat ca inainte de acesta a fost ceva si ca inainte de acest ceva a fost altceva,etc.Vreau sa spun ca nu putem sti totul.Invatam traind,apoi ducem cu noi aceste informatii ACOLO,unde Cineva sau Ceva le analizeaza.Asa se autocunoaste materia nevie.Suntem un punct de colectare si transmitere a informatiilor.Masina suprema de culegere,inregistrare si transmitere:sufletul.

  
  
• June 20, 2009, 8:57 pm - viorica iovan

  citat sin articol: ...După părerea autorilor editorialului, M.Farah şi N.Murphy, sufletul pe care îl au în vedere oamenii de ştiinţă este cel mai bine descris de Gilbert Ryle în cartea sa "Concept of mind" apărută în 1949. Aici, Ryle vorbeşte de suflet ca de o "fantomă" ascunsă în maşinăria creierului ("the ghost în the machine"). Întrebarea este, exista o astfel de "fantomă" ascunsă în creier? Este ea de natura imaterială? Cu alte cuvinte, avem noi suflet de o altă natură decât cea a materiei, care utilizează doar creierul care pe o maşină? ........

  . din cite stiu eu fantomele nu au forma de
  creier ci sint copiile identice ale fiintelor care au traversat materialitatea planetei Pamint

  . asadar, au forma intregului corp cu cap cu trunchi, miini, picioare daca este om, daca este animal forma perfecta a animalului etc.

  . mai nou se vorbeste despre fantomele caselor care au fost cindva pe fata Pamintului

  . fantomele copacilor ale florilor!...

  . apropo, stiti ca florile sint capabile de sentimente?
  . demonstrat stiintific

  . in mod sigur si copacii.....si tot ce nu misca pe fata pamintului

  
  
• June 11, 2009, 5:04 pm - cristi

  nu cu totii... din fericire unii am murit deja intre timp...

  
  
• June 11, 2009, 4:13 pm - Asha

  si oare este posibil ca in viitor sa putem identifica celelalte 8 posibile dimensiuni, sa ne depasim conditia? oare nu ar fi bine ca toti copii nostrii sa fie modificati genetic astfel incat sa aiba un iq cat mai mare si sa poata sa inteleaga scopul vietii? oare cand vom afla pentru ce traim, ne vom sinucide cu totii?

  
  
• March 28, 2009, 8:31 pm - 007

  In regula, VLAHSTAR. Apreciez clarificarea ta si imi cer scuze si eu daca am fost mai dur decat era cazul (in paranteza la adresa ta din comentariul meu precedent).
  

  
  
• March 28, 2009, 7:39 pm - VLAHSTAR

  Scuze! M-a derutat succesiunea cronologica a postarilor...Nu am avut alte intentii!

  
  
• March 28, 2009, 11:31 am - 007

  Stimate VLAHSTAR, daca tu n-ai pomenit de suflet in timp ce eu despre asta vorbeam, inseamna ca nu era valabil pentru tine ce ziceam eu. (Ma intreb de ce ai simtit nevoia s-o faci pe desteptul facand observatia ca eu as scrie fara sa fi inteles despre ce e vorba?!) Deci ce am scris eu e valabil pentru cine crede ca aura dovedeste existenta sufletului; si mi s-a parut ca Danilo exact asta a vrut sa dea de inteles (chiar daca n-a spus-o fatis), lucru care mi-a motivat comentariul precedent.
  

  
  
• March 27, 2009, 9:08 pm - VLAHSTAR

  In graba, m-am exprimat gresit: -Deci nu probabil, ci sigur exista multe alte lucrari care abordeaza problema sufletului, direct sau in subsidiar...

  
  
• March 27, 2009, 7:46 pm - VLAHSTAR

  Draga 007, am pomenit eu ceva despre suflet?! Nu am facut decat sa completez interventiile lui Danilo si Cristi, referindu-ma la continuarea experimentelor Kirlian...Cat despre suflet, fara a ma implica aici si acum intr-o discutie fara finalitate, celor care sunt interesati le recomand Aristotel/DESPRE SUFLET, precum si lecturile/transele lui Edgar Cayce grupate si comentate de W.Church sub titlul POVESTEA SUFLETULUI! Probabil ca mai sunt si altele, inclusiv abordari in lucrari cu teme conexe...

  
  
• March 27, 2009, 3:08 pm - 007

  Asa numita 'aura' (care este de natura materiala) nu dovedeste nicicum existenta sufletului/spiritului.

  Iar explicatia probabila a imaginilor obtinute prin metoda Kirlian este aceasta: http://en.wikipedia.org/wiki/Kirlian#Explanations

  Cei inclinati sa dea crezare oricaror povesti paranormale ar face bine sa ia la cunostinta ca exista "James Randi Educational Foundation" care demult ofera un premiu de $ 1 million oricui poate demonstra abilitati paranormale in conditii de experiment stiintific. ("To raise public awareness of these issues, the Foundation offers a $1,000,000 prize to any person or persons who can demonstrate any psychic, supernatural or paranormal ability of any kind under mutually agreed upon scientific conditions.")

  http://www.randi.org/site/index.php/about-the-foundation.html

  Pana acum nimeni nu a trecut de testele preliminarii!!! Asta intr-adevar ar trebui sa dea de gandit.
  

  
  
• March 27, 2009, 9:04 am - VLAHSTAR

  Cercetarile privind aurele corpului uman au avansat mult in ultimele decenii, incepand cu clarvazatorii mai mult sau mai putin atestati si pana la cele desfasurate in institute de cercetari(inclusiv in Romania, ex.:Centrul de antropologie "Fr.Rainer", Universiatea din Iasi, etc.) , cu mijloace tehnice menite sa obiectiveze rezultatele, realizandu-se diferite niveluri de finalizare!
  Va sugerez sa accesati pe Google <Cornelia Guja> si <Traian Dinorel Stanciulescu>...
  

  
  
• March 26, 2009, 1:04 pm - cristi

  Eu am auzit. Problema e ca n-am mai auzit apoi nimic... Sa fi incercat si altii si sa nu fi gasit nimic special?

  
  
• March 26, 2009, 11:17 am - Danilo

  Buna ziua . A auzit cineva de Kirlian si experimentele sale?Mai mult, se pare ca a trecut putina vreme inainte de a dispare misterios, gurile rele spun ca l-ar fi sechestrat Stalin in institutul sau praspsicologic(secret)si ultimul sau experiment asupra cadavrelor ce aveau aura si dupa disparitia vieti bilogice, aura ce se destrama dupa 40 de zile, ciudat ca parastasul cel mai important se face exact la 40 de zile ca un adio catre cel ce a plecat.Da de gandit ,nu?Danilo

  
  
• March 25, 2009, 5:50 pm - 007

  Nu cred ca s-ar simti nimeni altfel daca ar sti mai exact cum functioneaza (organismul, inclusiv creierul). Oamenii au descoperit ca sunt alcatuiti din celule, apoi ca acestea sunt defapt masini moleculare etc. Si nu pare sa se simta nimeni altfel in urma acestor descoperiri...

  Ideea cu sufletul/spiritul isi are originea in convingerea oamenilor ca nu se termina totul odata cu moartea fizica (si pe buna dreptate, in lipsa dovezii contrare este rational sa fie respinsa ipoteza ca existenta aceasta ar fi un nonsens). Asa ca au presupus ca trebuie sa mai existe o alta entitate decat numai corpul fizic (de care se alege praful dupa moarte), entitate care constituie defapt esenta fiintei si care traieste/exista vesnic. (Si pe tema asta s-au imaginat in decursul timpului tot felul de 'teorii' mai mult sau mai putin religioase.)

  In general in filmele SF in care se face uz de tehnologia teleportarii se presupune, aparent fara sa deranjeze pe nimeni, ca nu exista entitatea numita suflet sau spirit, ci organismele sunt exclusiv alcatuite din materie. Astfel acestea sunt dezintegrate la plecare si numai informatia privind alcatuirea lor intima este transmisa la destinatie, unde sunt apoi reconstruite pe baza informatiei transmise. Nu se stie daca oamenii vor ajunge sa dezvolte o astfel de tehnologie, dar nu vad care ar fi problema daca defapt Dumnezeu asa a facut viata: doar o masinarie extrem de complicata (care in principiu poate fi oricand refacuta daca informatia necesara este stocata undeva)! si care dealtfel e tot mai clar, pentru cine vrea sa inteleaga, ca nu putea sa apara la intamplare.
  

  
  
• March 13, 2009, 2:15 am - viorel

  tot pentru Adi

  Deci corect este "parerea mea este ca Dumnezeu nu exista pentru ca..." dar e absolut incorect sa spui "Daca admitem ca rationamentul conform caruia ceea ce nu este observat experimental nu exista"... deci Dumnezeu nu exista si, culmea, acesta ar fi ADEVARUL ABSOLUT dupa opinia ta, e total, total gresit! Sunt de acord sa iti rezervi afirmatia ca pe o parere personala, dar nu sa o extinzi la toti in ideea ca daca tu ai "admis" ca Dumnezeu nu exista, esti probabil si mai destept ca altii... Nu poti "admite" anumite lucruri si apoi sa le si consideri adevaruri absolute. E contrar logicii umane elementare!

  
  
• March 13, 2009, 2:10 am - viorel

  Adi, esti rautacios!

  Dovezi experimentale ca Dumnezeu exista, culmea, sunt! Ideea este ca TU PERSONAL le crezi pe toate povesti. Asta e faza. Daca ma apuc si eu sa cred ca jumatate din stiinta moderna e compusa din povesti (si sa stii ca nu sunt chiar departe de adevar, mai ales in domeniul biologiei am si cunostinte in America printr-un laborator in care i se spune CLAR ce anume ar trebui sa obtina in urma studiului cutare sau cutare, si daca nu obtine, o iau pe respectiva persoana drept incompetenta, desi in realitate chiar nu trebuia sa se obtina faza aia in urma studiului respectiv).
  Ce dovada mai buna vrei in afara de aghiazma, moaste, lumina de la ierusalim, vindecarile obtinute la rugaciuni, in ultimul timp mai ales la Sf. Nectarie? Daca TU PERSONAL nu vrei sa crezi si nu vrei sa experimentezi, e treaba ta. Dar e rea credinta din partea ta sa afirmi gratuit ca toate sunt povesti si ca vezi bine doamne nu exista dovezi 'stiintifice' care sa-l afirme pe Dumnezeu.

  
  
• March 12, 2009, 6:11 pm - Adi

  Am explicat de cateva ori si vad ca nu intelegi, tot o tineti pe a voastra. Daca admitem ca rationamentul conform caruia ceea ce nu este observat experimental nu exista, atunci structura electronului nu exista (si electronul este particula elementara) si Dumnezeu nu exista (si sunt ateu). Dar desigur poate ca pe viitor se va descoperi structura electronului sau ca Dumnezeu exista. Nu e nici o contardictie. Nu zic ca nu exista. Ci ca la informatiile de acum nu putem deduce ca exista si Universul se comporta ca si cum nu ar exista. Ce nu e clar?

  Si mai vine asta cu pretentia absurda de a demosntra matematica Dumnezeu nu exista. Dimpotriva, ar trebui sa vii cu o dovada experimentala ca exista. Asa se face stiinta ...

  
  
• March 12, 2009, 6:20 am - Adi V

  sa afirmi ca esti ateu implica sa afirmi ca detii cunoasterea absoluta, ca ai patruns toate tainele care te transced ca fiinta umana (si implicit, limitata)..ori lucrul asta mi se pare cel putin absurd..o varianta cat de cat acceptabila ar fi sa pretinzi ca esti agnostic, cu alte cuvinte sa recunosti ca ar putea fi ceva "dincolo de noi" , dar acel ceva TU inca nu l`ai descoperit

  
  
• March 12, 2009, 5:41 am - viorel

  pentru Adi:

  De unde stii tu, draga Adi, ca daca esti ateu detii adevarul? Poti demonstra matematic lucrul asta? Mi se pare clar ca exagerezi aici... a fi ateu e doar propria ta optiune, nu inseamna ca detii un adevar obiectiv.

  
  
• March 11, 2009, 5:50 pm - cristi

  Logic, este corect ce spui Adi. Eu astept sa te vad cu primul tau bebelus in brate, zambind in prima ta poza de tata mandru. Logic, copilul nu are suflet...

  
  
• March 11, 2009, 5:34 pm - Adi

  Ma mai repet, ca sa fie clar. Ceea ce nu ne influenteaza, este ca si cum nu ar exista. Nici sufletul. Nici Dumnezeu. Sau, daca vreti sa luati un punct de vedere pozitivist, Universul se comporta ca si cand sufletul si Dumnezeu nu ar exista.

  
  
• March 11, 2009, 3:46 pm - Daniel

  Foarte bine punctat.

  
  
• March 11, 2009, 3:25 pm - jean

  Adi a spus: Da, daca toti ar fi atei, toti ar sti adevarul.
  De ce ateul stie adevarul si cedinciosul nu? Care este adevarul? Stie cineva? Ca sa spui ca ceva este adevarat trebuie sa ai o referinta. In acest caz care este referinta?
  Noi oameni avem cinci simturi de baza prin care observam lumea incomjuratoare. Deci avem acces limitat la informatiile din mediul inconjurator pe baza acestor cinci simturi. Pentru restul suntem orbi. A...am construit si unele aparte care largesc acest domeniu de cunoastere.
  Dar oare este suficient? Cate manifestari ale materiei au ramas mecunoscute noua? Asta nu inseamna ca restul, ce nu percepem noi nu exista. Vezi undele radio, radiatiile, etc
  I-mi aduc aminte de orele de fizica din liceu cand profesorul spunea ,, Reducem dimensiunile uni obiect sau vehicul la un punct pentru a calcula miscarea sa. Rezultatul va fi gresit pentru ca din calcule s-a eliminat fecarea, rezistenta la inaintare, gravitatia, etc. Deci rezultatul este relativ.
  Daca masuram intr-un sistem, prin masuratoarea respectiva noi influentam sistemul. Din aceasta cauza rezulatele sunt aproximative.
  Din aceste exempe rezulta ca metodele stiintifice nu sunt perfecte. O problema poate fi rezolvata pe mai multe cai. Eu cred ca stiinta si credinta nu sunt in razboi si este posibil ca ambele sa se completeze pentru aflarea adevarului. Numai sa fim deschisi si sa constientizam ca nu stim totul.
  Citat: societatea are nevoie de credinciosi sa fie manipulati.
  Eu am credinta mea si nu sunt manipulat de nimeni. Pot sa-mi schimb cand vreau ideile fara ca cineva sa intervina si sa ma oblige sa cred altceva.
  Citat: cine este credincios se inseala, cine este ateu are adevarul.
  Nu te supara pe mine dar faci o mare gresala. Multi oameni de stiinta au facut aceasi greseala sustinand ca numai ei stiu adevarul iar ceilalti nu. In timp s-a dovedit ca ei gresisera si adevarul era altul.
  

  
  
• March 11, 2009, 1:06 pm - cristi

  stiu si eu daca se inseala? chiar tu ai spus ca stiinta nu stie nici daca e suflet, nici daca nu e suflet (zice ca doar datele pana acum nu arata sufletul). Poate totusi ca cine crede castiga! cum zicea batranul Pascal, cand nu e nimic dupa moarte nu ai pierdut nimic, daca insa, Doamne fereste, cu toate teoriile ateiste demonstrate (sa zicem de dragul frazei) deci daca cu toate astea te asteapta apoi Sfantul Petru? nu se zice ca ai pierdut un semn pe la ecuatii?

  
  
• March 11, 2009, 11:37 am - Adi

  Oh, dar doar am argumentat punctul meu de vedere. Inversunarea este naturala oricui explica adevarul. Se numeste perseverenta si sacrificiu al timpului meu, nu inversunare. Da, daca toti ar fi atei, toti ar sti adevarul. Dar poate ca societatea are nevoie de credinciosi sa fie manipulati, cine stie, nu sunt expert in sociologie pentru a pretinde ca o societate de atei este mai sustenabila decat una mixta atei-credinciosi. Dar da, cine este credincios se inseala, cine este ateu are adevarul si mie imi place adevarul, de aceea mi-am sacrificat din timpul meu de altfel pretios ca sa il explic si altora ...

  
  
• March 11, 2009, 9:13 am - viorel

  Adi,

  De ce vrei tu neaparat ca toata lumea sa-ti impartaseasca convingerile tale? Esti convins ca suntem materie pura, foarte bine, e problema ta! Ai fi mai fericit sa stii ca toata lumea e atee si ca tu ai reusit, eventual sa o convertesti la ateism? Chiar nu iti inteleg inversunarea...

  
  
• March 10, 2009, 3:16 pm - Daniel

  Intradevar, frumos citat, care ar trebui sa dea multora de gandit. Cu cat cineva stie mai multe, cu atat isi da seama cat de mare e de fapt necunoscutul.

  
  
• March 10, 2009, 2:42 pm - Adi V

  am gasit citatul, era cam asa: "Primele sorbituri din cupa stiintelor naturii te transforma intr-un ateu convins, dar pe fundul cupei te asteapta Dumnezeu". Iar autorul, acel "cineva" pe care l-am mentionat, e nimeni altul decat Werner Heisenberg..

  
  
• March 10, 2009, 1:54 pm - Adi V

  eu unul nu desconsider cunoasterea prin alte cai in afara de cea stiintifica, dimpotriva..legat de ce am spus mai jos, era doar un comentariu asupra afirmatiei dumneavoastra cum ca stiinta nu raspunde intrebarii "de ce" ci doar intrebarii "cum", afirmatie perfect valabila din punctul meu de vedere.. interesant e ca in ultima vreme, cele 2 domenii, care pana nu demult pareau diametral opuse - stiinta si credinta - incep sa se "sustina" reciproc, anume, stiinta reuseste, incet-incet e-adevarat, sa confirme ceea ce credinta afirma de mii de ani.. cineva spunea (parafrazez): "cine doar soarbe din cupa stiintei, de la suprafata, se va indoi - dar cine o va bea pana la capat, acolo va descoperi Divinitatea"

  
  
• March 10, 2009, 10:25 am - Daniel

  Si atunci de ce sa desconsideram alte domenii de cunoastere, sub alta forma decat cea pur matematica si logica specifice stiintei in genere, atat timp cat stiinta nu poate prin metodele ei sa explice tot ceea ce constituie acest univers? nu este o greseala din start sa ne limitatm pur la descoperirile stiintei si sa contestam orice alt domeniu de activitate, care utilizeaza alte forme de cunoastere decat cele ce ni se par noua a fi mai "precise"? Tocmai aici e greseala, de a te increde intr-un singur mod de cunoastere, sa ai o gandire unilaterala, si sa elimini din start, fara prea multe cercetari orice alte forme de cunoastere, alte trairi etc. Oricum o gandire pur obiectiva trebuie sa ia in considerare orice forme de informare, pe orice cale, si abia atunci poti avea premiza unui cunoasteri in adevaratul sens al cuvantului.

  
  
• March 10, 2009, 6:44 am - Adi V

  Daniel a scris:
  "stiinta niciodata nu explica si nu a explicat DE CE se manifesta toate aceste FORTE in Univers? le explica in mare parte cum se manifesta, cum interactioneaza, dar niciodata de ce si cine sau ce le mentine astfel"

  cred ca exact asta e scopul stiintei, de a explica (incerca sa explice) CUM si nu DE CE functioneaza/exista anumite lucruri.. a oferi raspunsul la a doua intrebare e una din misiunile religiei; parerea mea..

  
  
• March 9, 2009, 11:17 pm - cristi

  problema majora cu creierul cuantic este ca avem nevoie de o stare cuantice macroscopica, pentru a crea o singura constiinta. Ori asta s-ar realiza doar daca am raci creierul la cativa kelvini...

  
  
• March 9, 2009, 6:04 pm - mihai

  oare ar putea fi ascuns sufeltul in cinestie ce efecte cuantice la deimensiuni de 10^(-1000000) la care nu putem ajunge niciodata pe cale experimentala.

  
  
• March 9, 2009, 3:44 pm - Adi

  Da, pai nu intelegi epistemologia. Eu nu am cum sa ma insel, pentru ca eu nu zic ca sufletul nu exista, ci ca noi acum credem ca nu exista la informatiile pe care le are acum stiinta. Asta inseamna ca pentru stiinta ca nu exista ceva. De aceea, nici nu am cum sa ma insel. Cand stiinta va arata ca exista, voi zice ca exista. Si in nici un moment nu ma voi fi inselat. Stiinta stie mereu adevarul la informatiile pe care le are in prezent. Deci, nu exista suflet inseamna ca a spune ca acum nu exista, inseamna a spune ceva corect la informatiile de acum. A spune ca exista suflet, inseamna a spune ceva fals la informatiile de acum. In stiinta, ce nu s-a observat inca, nu exista. Ceea ce inseamna ca la informatiile de acum nu s-a observat. Ai inteles?

  
  
• March 9, 2009, 3:40 am - Daniel

  Adi... Ba eu zic ca ai cum sa te inseli, tocmai pentru ca stiinta nu a demonstrat nici ca exista nici ca nu exista... inca. Daca stiinta nu a ajuns la un grad suficient de avansat incat sa poata demonstra cumva fizic existenta sufletului, asta nu inseamna ca el nu poate exista. E ca si cum probabil credeau oamenii de stiinta inainte de dezvoltarea teoriilor lui Einstein, ca Universul se reduce numai la mecanica clasica si legile ei, a lui Newton (cand bineinteles oamenii credeau ca totul se poate explica astfel, ceea ce evident s-au inselat; acum este acelasi lucru, inca nu se stie clar cum se face de exemplu legatura de la Universul subatomic, total diferit ca si legi fizice de existrenta de cel macroscopic, iar asta insasi denota cat de vulnerabila si la inceput e inca stiinta. Teoria unificarii tocmai asta cauta sa inteleaga, de ce si cum interactioneaza planul subatomic cu cel macroscopic si cum cele 4 forte fundamentale cunoscute la acest moment se manifesta si interactioneaza la momentul actual in Univers: forta nucleara tare, nucleara slaba, electromagnetica si gravtationala). Dar asta nu insemna ca nu se manifesta in Univers pe atunci mecanica cuantica sau fizica relativitatii, doar ca nu era inca descoperit acest lucru. Oricum stiinta inca este la inceput d.p.d.v al descoperirilor si nu cred ca vreodata va putea spune cu siguranta ca tot ce se putea descoperi sau demonstrat a ajuns la un final. Si mai este o problema, destul de mare daca o privesti obiectiv, si anume ca stiinta niciodata nu explica si nu a explicat DE CE se manifesta toate aceste FORTE in Univers? le explica in mare parte cum se manifesta, cum interactioneaza, dar niciodata de ce si cine sau ce le mentine astfel, in principu vorbind de fortele fundamentale mentionate. Asta e un mare semn de intrebare care cred eu ar trebui sa ne puna pe ganduri, de ce exista astfel aceste forte si cine le mentine asa, pentru ca nu e nici o teorie care sa explice de ce exista o constanta universala (viteza luminii de exemplu), de ce exista o constanta gravitationala etc.? Asta nu se poate explica prin nici o teorie, ele sunt ca asa sunt, dar nu exista o explicatie logica de ce sunt asa si nu altfel sau de ce nu sunt deloc.

  
  
• March 8, 2009, 9:02 pm - Adi

  Daniel, nu cred in telekinezie (miscarea obiectelor cu gandul). Aceasta pentru ca nu am vazut nici un articol ISI peer-review care descrie asta. Cand voi vedea, voi incepe sa cred. Si daca va exista, sunt sigur ca va fi explicat fara ipoteza existentei sufletului, ci explicatia va veni din creier. Eu prin definitie nu am cum sa gresesc, caci orice nu este demonstrat pentru stiinta nu exista. Sufletul nu este demonstrat, deci nu exista. Prin definitie (repet, prin definitie) nu am cum sa ma insel.

  
  
• March 8, 2009, 8:59 pm - Adi

  Jean, mersi pentru completari. Tu zici ca sufletul este fizic, dar cumva format din interactii ce sunt in dimensiuni suplimentare ale spatiului. Iti respect ipoteza, desigur. Mie mi se pare neplauzibila.

  
  
• March 7, 2009, 8:27 am - Daniel

  Un minidocumentar, realizat de Carl Edward Sagan (9 noiembrie 1934 – 20 decembrie 1996), cunoscut astronom şi astrobiolog american, şi-a adus o mare contribuţie la promovarea şi popularizarea ştiinţei, explica cum am putea intelege un univers cu alte dimensiuni decat cel in care traim: http://www.youtube.com/watch?v=Y9KT4M7kiSw

  
  
• March 7, 2009, 2:22 am - Jean

  Adi a spus: Cum anume ar actiona sufletul fizic, daca el nu este ceva fizic?
  Eu nu am spus ca sufletul nu este fizic. Dar oare noi cunoastem manifestarea fizica a materiei in totalitatea sa? Sunt manifestri ale materiei in plan fizic inca necunoscute de noi oamenii. Eu cred ca universul este o singura entitate ce cuprinde diferite planuri de manifestare a materiei (dimensiunii). Poate ca sufletul apartine altui plan (dimensiuni) decat cel cunoscut de noi. In univers este materie foarte fina pe care am inceput sa o intuim si noi si care urmeaza sa fie pusa in evidenta. Daca sufletul este un anumit tip de meterie-energie ce apartine unei astfel de dimensiuni si este de natura inteligenta, pentru a se manifesta in lumea noastra probabil are nevoie de un corp fizic. Degeaba este cautat de oamenii de stiinta in creier, poate el (sufletul) imbiba corpul fizic cum apa imbiba un burete.
  Cand din anumite cauze corpul fizic moare, acest suflet nu mai poate exista in lumea noastra fizica si se intoarce in dimensiunea de unde a venit. Asta ar putea explica multe fenomene ce nu se pot explica.
  Ai da spui :Dute domnule ca asa ceva nu este adevarat. Este numai parerea mea formata in urma cunostintelor acumulate de mine in timp. Ar putea fi gresita sau pe jumatate gresita . Dar ai vazut si oamenii de stiinta gresesc intr-un anumit moment. In acest moment asta este parerea mea si in timp daca este gresita am sa o corectez pe baza noilor informatii.
  

  
  
• March 6, 2009, 8:41 am - Daniel

  Un mic filmulet demonstrativ care spune cam multe despre acest Univers: http://www.youtube.com/watch?v=DfPeprQ7oGc&feature=related

  
  
• March 6, 2009, 8:30 am - Daniel

  Adi, in primul rand tu ai pornit din prima pe un drum gresit pentru ca ti-ai format o preconceptie: faptul ca tu crezi ca nu exista suflet, si de acum astepti de la altii, eventual anumiti oameni de stiinta, sa iti demonstreze aceasta teorie, pentru ca atat existenta sufletului cat si faptul ca unii nu cred ca ar exista, sunt in momentul de fata, d.p.d.v. stiintific doar teorii, desi, totusi, in legatura cu existenta sufletului s-au facut anumite experimente ale caror rezultate, neputand fi explicate prin legile fizicii cunoscute, indica in acest moment faptul ca sufletul exista. Ca un mic exemplu de astfel de experimente care nu sunt explicate prin nici o lege a fizicii "normale", sunt acei oameni care prin puterea mintii misca obiecte de la distanta, doar prin pura concentrare, ceea ce indica clar faptul ca exista si altfel de legaturi intre particulele care constituie ceea ce noi numim "materie", legaturi care ar putea fi numite spirituale sau in orice alt mod, diferit insa de legile clasice ale fizicii, pentru ca nu mai tin de actiunea unei forte directe care sa determine deplasarea acestor obiecte. Asta este doar un exemplu al faptului ca tot ceea ce ne inconjoara este PURA CONSTIINTA, creierul nostru percepe ceea ce noi numim "materie", ca ceva solid, independent si de sine statator, dar care fizic, real, nu reprezinta altceva decat evenimente in continua desfasurare si manifestare, si niciodata ceva solid si de sine statator. Doar imaginatia noastra ne face sa credem ca acest perete de exemplu exista, sau ca acest obiect este ceva solid, material, de sine statator. Un bun exemplu ca sa demontez ideea unei existente exclusiv materiale este faptul ca daca un obiect noi intradevar asa il percepem doar din prisma timpului nostru foarte scurt si "rapid" in care traim, totusi daca este sa privim acelasi obiect de la nivelul temporal al sistemului nostru solar, acel obiect nu mai este asa cum il stim noi, ceva ca solid, care rezista mult in timp, ci existenta respectivului obiect se reduce doar la cateva secunde solare, cel mult minute. Daca este din nou sa privim acelasi obiect (sa spunem, de exemplu, ceva concret: un pahar de sticla), de la nivelul temporal al galaxiei noastre, atunci existenta acelui obiect se reduce de la cateva zeci de ani de existenta in limbajul timpului nostru omenesc, la cel muuuuult miimi de secunda la nivelul doar al galaxiei mentionate. Apoi daca e sa ne gandim la nivel de timp Universal, acel obiect(paharul de sticla ca exemplu concret in acest caz, dar bineinteles si orice alt obiect perceput de noi astfel), la acest nivel de timp cum am zis Universal, existenta acestuia se reduce aproape la non-existenta ca obiect material, fizic s-ar traduce cel mai corect ca simplu FENOMEN (IN MANIFESTARE), ENERGIE, constiinta sau cum vrei sau numesti, insa nicidecum material.
  Acum, hai sa incerc sa iti arat cam cum sta treaba si cu ceea ce ni se pare noua a fi "realitatea" in care traim. La ora actuala in lume se vehiculeaza cu mare intensitate circa 2 teorii principale, legate de "nasterea" Universului (probabil ca mai sunt si altele, insa nu se bucura de o asemenea sustinere): Teoria Big-Bang-ului si respectiv Teoria Creationismului. Aparent, aceste 2 teorii se bat cap in cap, par a fi 2 teorii diametral opuse, insa asta doar la suprafata, pentru cei ce nu au inteles decat aparent ceea ce presupun in esenta ele. Sa incepem cu Teoria Big-Bang-ului, care zice pe scurt: la începuturi, cu circa 13,7 miliarde de ani în urmă, universul încă nu exista. Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natură cu totul specială, o aşa-numită singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu o energie nesfârşită. La momentul "zero" acest punct a ieşit din starea lui de singularitate (încă nu se ştie din ce cauză) şi şi-a manifestat uriaşa energie printr-o inimaginabilă explozie, Big Bangul, care mai continuă şi în ziua de azi, rezultand astfel in primele miliardimi probabil de secunda de la inceput (momentul zero) tot ceea ce inseamna "materie", creandu-se tot in acele momente si legile fizicii asa cum le cunoastem astazi, pentru ca tot ceea ce exista la momentul actual in Univers este doar ceea ce a rezultat in primul moment sau momentul ZERO al exploziei initiale, practic din momentul ZERO imediat dupa aparitia legilor fizicii si a tot ceea ce inseamna pentru noi materie, pana in momentul de fata respecta o singura lege de baza: "NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA". Mai acus veti intelege si de ce am pus accent din prima pe aceasta lege de baza. Bun, pana aici nimic nou, probabil ca multi deja cunoasteti acest lucru. Totusi, ia sa privim mai cu atentie ce vrea intradevar sa spuna aceasta teorie: acel punct fara dimensiuni, din punct e vedere fizic, si ne referim aici la legile Universului actual, NU exista la nivelul realitatii fizice pe care noi o cunoastem, ci exista doar intr-o "realitate" total diferita de ceea ce cunoastem si suntem invatati la momentul actual, practic din punct de vedere al Universului actual in care traim, acel punct nu exista, era ca si un "nimic", raportat la aceasta realitate actuala. Bun, dar asta nu inseamna totusi ca el nu exista! Bineinteles ca exista, insa sub o cu totul alta forma adaptata unei alte forme de existenta, cu alte principii si legi ale fizicii, concret intr-un alt univers, total diferit de cel cunoscut noua actual (doar ca din punct de vedere al acestui univers, acel punct era ca si un "nimic"). Ce implica de fapt acest lucru?? Foarte simplu si logic, acea singularitate exista doar intr-un Univers cu legi de existenta, daca pot fi numite asa, si cu alte dimensiuni spatiale decat cele cunoscute de noi in aceasta realitate. Acum, sa vedem din punct de vedere matematic ce implica acest salt de la non-existenta (singularitate de la inceput) la existenta in conditiile spatiale si temporale ale Universului in care traim. Practic, daca simplificam un pic lucrurile, si consideram doar "saltul" de la imaterial sau non-existenta sau cum vreti sa o numiti d.p.d.v. al acestui Univers, catre material, in acest caz considerand doar o singura particula a materiei, sa o numim particula elementara (probabil ca ceea ce incearca si altii sa afle daca chiar exista cu experimentul de la: Large Hadron Collider), deci acest salt care s-ar fi produs intr-un interval de timp extrem de mic, practic in acelasi moment facandu-se aceasta trecere (non-existenta/material si implicit legi ale fizici, deci existenta), acest lucru implica o variatie in timp a acestei marimi (numita "materie") de la valoarea atribuita matematic zero pentru non-existenta, pentru ca este singura cifra care poate caracteriza o astfel de stare, catre o valoare diferita de zero, fie ea 1,2 sau oricare alta cifra diferita de zero, corespunzatoare urmatoarei stari si anume de existenta, material, legi fizice, dimensiuni spatiale etc. Deci matematic trecerea in acelasi moment de timp de la starea sau valoarea 0 la oricare alta stare (valoare) diferita de zero, sa spunem 1 implica un aport de energie din exterior, de valoare INFINITA raportata la acest Univers. Practic, daca este sa consideram matematic, aceasta trecere de la non-existenta la existenta, material (am considerat initial doar pentru acea minimala particula elementara acest salt !!!!) se poate descrie printr-un salt de la valoarea 0 initiala, la valoarea 1 "finala" (de aceea am subliniat anterior si legea de baza a acestui univers: "nimic nu se pierde, totul se transforma", practic la momentul "Big-bang-ului" s-a produs tot ceea ce cunoastem noi actual ca insemnand materie, legi ale fizicii etc., ele ramanand neschimbate de-a lungul timpului Universal), salt care s-ar produce in acelasi moment de timp, asemeni unui SEMNAL IDEAL DE TIP TREAPTA UNITARA, iar energia necesara in acest caz inca o data subliniez este una INFINITA, IMPOSIBIL DE OBTINUT IN ACEST UNIVERS, PUTAND FI OBTINUTA DOAR DINTR-UN ALT UNIVERS CARE SA CUPRINDA CEL PUTIN ACEST UNIVERS(probabil un univers cu mai multe dimensiuni spatiale sau temporale, decat cele cunoscute pana acum). Tineti cont ca am luat in considerare d.p.d.v. matematic doar trecerea de la non-existenta raportata la legile Universului actual, la existenta materiala doar a unei "particule elementare" sa zic asa, de masa neglijabila, si in acest caz aportul de nergie necesar pentru constituirea unei astfel de particule din practic "nimic" (pentru ca nici la nivel de energie nu exista acea singularitate in acest Univers), aportul de energie raportata la posibilitatile acestui Univers sunt infinite (pentru un: d/dt-->0). Acest lucru se aseamana intr-o anumita masura cu variatia brusca a valorii intensitatii curentului electric care circula printr-o bobina, si care brusc ar scadea sau ar urca in TREAPTA PRIN BOBINA, intr-un interval de timp d/dt-->zero, lucru care ar duce la aparitia sau necesitatea aportului unei energii de valori fizic infinite. Acum daca e sa luam in considerare faptul ca tot ceea ce reprezinta materie in acest Univers este constituita dintr-un numar aproape infinit de astfel de particule elementare ca cea luata in considerare la inceputul discutiei si daca e sa luam in considerare faptul ca toate aceste particule sa le spun asa au "aparut" in practic acelsai moment ZERO al existentei universale, atunci aportul de energie necesar crearii intregului Univers este cu adevarat unul IMPOSIBIL (INFINIT) de atins in conditiile spatio-temporale de existenta ale acestui Univers, practic acest lucru fiin posibil doar din prisma existentei UNUI ALT UNIVERS, "SUPERIOR" DIN PUNCT DE VEDERE ENERGETIC, SPATIAL SI DIMENSIONAL FATA DE UNIVERSUL ACTUAL CUNOSCUT NOUA, practic trebuie sa existe un alt Univers care sa cuprinda tot acest Univers actual DAR NU NUMAI. Iar in acest sens, o buna explicatie pentru cum ar putea arata un astfel de Univers, diferit de acesta pe care il cunoastem, practic putem numi acel univers o alta "realitate", Paradis, Rai, Iad sau cum vreti sa ii spuneti, o alta forma de existenta, in cu totul alte conditii si cu totul alte legi ale fizicii decat cele cu care suntem obisnuiti (si tineti cont ca acest alt univers trebuie sa existe din punct de vedere matematic pentru ca actualul Univers sa se poata fi "nascut"!!!!), puteti probabil sa intelegeti mai usor cam cum s-ar "manifesta" daca urmariti urmatorul mic documentar, realizat de Carl Edward Sagan (9 noiembrie 1934 – 20 decembrie 1996), cunoscut astronom şi astrobiolog american, şi-a adus o mare contribuţie la promovarea şi popularizarea ştiinţei, care intradevar a fost un important om de stiinta si care explica cum am putea intelege un univers cu alte dimensiuni decat cel in care traim: http://www.youtube.com/watch?v=Y9KT4M7kiSw
  Iar pentru cine vrea sa afle si demonstratia si modul in care din Energie pura se poate trece direct in ceea ce noi numim "materie/material", poate studia opera stiintifica data de cel mai mare om de stiinta al secolului trecut si probabil chiar al tuturor timpurilor, Albert Einstein. In concluzie, Teoria Big-Bang-ului, pentru cei care o inteleg in profunzime si nu doar la suprafata, sustine (afirma) inca o data existenta si a altor dimensiuni, a unor "Univers-uri superioare", daca le pot numi asa, fata de Universul in care traim, in alte forme de existenta, alte legi de "constructie si functionare", alte dimensiuni si posibilitati energetice etc. De teoria Creationismului cred ca ati auzit mai multi si stiti macar in mare la ce se refera, si dupa cum ati vazut chiar Teoria Big-Bang-ului sustine in esenta ei ideea Creationismului si existenta si a altor dimensiuni decat cele cunoscute in acest Univers in care traim. (momentan!)
  Bun, acum iarasi o demonstratie a faptului ca exista si un alt Univers decat cel care il cunoastem, cu alte legi ale existentei si principii de manifestare si functioanare, o putem de data aceasta "masura si vizualiza" fizic. Pentru cei care cunosc, este vorba in principiu de mecanica cuantica, sau fizica particulelor. De data aceasta, aici este vorba de un Univers fizic, in interactiune si legatura directa daca o putem numi asa cu realitatea macroscopica in care traim. Ei bine, la nivel subatomic, toate legile fizicii asa cum le stim noi practic "dispar" sau se modifica in mare parte. Un bun exemplu in acest caz, fizic, real, sau cum vreti sa il numiti cei care nu cred decat in ceea pot afla prin cele 5 simturi elementare (care si aceste simturi, daca nu stiati deja, din realitatea inconjuratoare, pot prelua infim de putina informatie din totalul de informatie existenta fizic in acest Univers; ca exemplu succint, doar vazul uman, din totalul tipurilor de unde electromagnetice, acesta percepe ceea ce noi numim "lumina vizibila", si care are un spectru de frecvente foarte limitat comparativ cu spectrul total de frecventa al radiatiei electromagnetice existent fizic in univers, practic noi percepem undeva cu mult sub 0.1% din totalul tipurilor de "lumina" care exista in univers: http://www.youtube.com/watch?v=xZ6XUk7QLbU&feature=related), este comportarea electronilor in general si in particular a unui singur electron, in experimentul ce presupune trecerea unui singur electron printr-un perete, prevazut cu 2 sau mai multe fante. Ei bine, in urma experimentelor realizate de diversi cercetatori, s-a descoperit un lucru uluitor, si anume ca electronul se comporta ca si cum ar fi in legatura fizica directa cu observatorul care doreste sa il masoare. Astfel, electronul se comporta ca o unda electromagnetica atunci cand masuratorile nu se fac direct asupra electronului ci se constata efectul trecerii electronului prin peretele prevazut cu 2 fante mentionat undeva pe un alt perete amplasat in spatele peretelui cu fante, si lucru destul de curios, la care cercetatorii nu s-ar fi asteptat este faptul ca electronul a trecut IN ACELASI TIMP PRIN AMBELE FANTE, lucru practic a fost in acelasi moment de timp in 2 locuri din spatiu total diferite. Acest lucru sugereaza clar ca la nivel subatomic, exista posibilitatea existentei omniprezente (in acelasi timp, in mai multe locuri odata). Atunci, ce s-au gandit oamenii de stiinta, sa repete experimentul pentru a afla cum se poate ca electronul sa se afle in acelasi timp in 2 locuri din spatiu diferite, dar de data aceasta sa faca masuratorile direct asupra electronului in momentul in care acesta trece prin cele 2 fante ale peretelui considerat. Ei bine, acesti cercetatori au ajuns la o concluzie uimitoare, de data aceasta, cand electronul e "filmat" in momentul cand trece prin fante, nu se mai comporta ca si inainte, ca o unda, ci "revine" la stadiul de particula sau sarcina incarcata electric, manifestandu-se cum se stia pana atunci, ca un simplu electron. Ei bine, aceste experimente s-au reprodus in aceleasi conditii de mai multe ori, si de fiecare data, in functie de cum se facea masuratoarea, direct asupra electronului sau indirect prin efectul pe care acesta il avea la trecerea prin peretele cu fante, pe un alt perete "plin" pozitionbat undeva in spatele peretelui cu fante, de fiecare data electronul se comporta ca si cum ar fi fost in cunostinta de cauza ca este sau nu observat. Practic asta este o mare dilema a tuturor oamenilor de stiinta si cercetatorilor din aceasta lumea. Deasemenea, prin alte experimente s-a constatat din nou faptul ca particulele la nivel subatomic prezinta aceasta particularitate de a putea fi in acelasi timp in orice loc din univers, practic pot manifesta caracter de omniprezenta. Prin alte experimente s-a constat si faptul ca daca de exemplu i-ei 2 electroni ai aceluiasi atom daca nu ma insel, si ii separi la distante enorme unul de celalalt, intotdeauna si INSTANTANEU (IN CAZUL MECANICII CUANTICE VITEZA LUMINII NU MAI ESTE LIMITA SAU CONSTANTA UNIVERSALA), daca i se face ceva doar unuia dintre electroni, celalalt electron va suferi acelasi efect instantaneu, chiar daca asupra lui, fizic, nu s-a intervenit in vreun fel. Este ca si exemplul cu un caz al unor gemeni care cand unul suferea, instantaneu si celalalt simtea aceeasi durere, oriunde s-ar fi aflat. Oricum, mecanica cuantica este inca un teritoriu necunoscut, cu legi ale fizicii total diferite de cele care le cunoastem din acest Univers macroscopic in care traim, practic la niuvel subatomic EXISTA FIZIC UN CU TOTUL ALT UNIVERS, GUVERNAT DE ALTE LEGI DECAT CELE CU CARE NE-AM OBISNUIT, iar oamenii de stiinta inca nu isi port explica cum 2 Universuri atat de diferite pot exista in acelasi spatiu fizic, si nici nu isi dau seama cum se face legatura si trecerea de la acest uimitor Univers subatomic, in care totul se poate intamplain orice moment, se manifesta caracterul omniprezentei si multe altele, la Universul pe care il stim noi, "stabil", cu alte legi ale fizicii si cu totul altfel construit. Ca sa intelegeti mai bine despre experimentul cu electronii de care v-am povestit, puteti sa va uitati la un mic filmulet explicativ: http://www.youtube.com/watch?v=6Dq454iFp2c
  sau: http://www.youtube.com/watch?v=DfPeprQ7oGc&feature=related
  Apropo, chiar Albert Einstein a demonstrat matematic posibilitatea existenta si a altor Universuri, cu pana la 11 dimensiuni spatio-temporale. Deci, este practic imposibil sa nu existe si alte Universuri, realitati sau cum vreti sa le numiti, si nu neaparat separate de acesta in care traim, ci mai probabil, care sa cuprinda si acest Univers, insa nu numai.

  
  
• March 5, 2009, 7:20 pm - Adi

  Jean, toate argumentele tale pot fi demontate. Iata mai jos.

  Jean: descompunerea corpului la scurt timp dupa moarte. nu poate fi numai oprirea energetica a fiintei.

  Adi: Ba da, incetarea metabolismului si a sistemului imunitar duce la descompunerea chimica. Cum anume ar actiona sufletul fizic, daca el nu este ceva fizic?

  Jean: fenomenul de moarte clinica. Sunt cazuri studiate de medici si ne explicate.

  Adi: Ba s-au explicat perfect. Orice om moare asfixiat. Prin definitie. Adica nu mai ajunge sange oxigenat la creier. Cand asta se intampla, incep sa aiba loc halucinatii/vise. Apare culoarea albastra, o lumina si chipurile celor dragi.

  Jean: fenomenul prin care o persoana poate vizualiza vietile trecute. Sunt cazuri verificate.

  Adi: Dimpotriva, nici o persoana nu a vizualizat nimic. Ca tu te-ai lasat convins si pacalit, e alta poveste.

  Jean: biocampul fiintei dispar o data cu moartea.

  Adi: Daca prin biocamp intelegi impulsurile electrice din creier, inima si corp (care se masoara la electrocardiograme), disparitia lui este explicata perfect de moartea trupului. Daca te referi la bioenergie, este o aberatia ce (cel putin inca) nu este demonstrata de stiinta.
  

  
  
• March 5, 2009, 7:16 pm - Adi

  Criti, ideea ca daca cunoastem ceva, nu mare are farmec, este brilianta, da, dar nu este noua. Tot la ea se referea si Blaga in "nu distrugeti corola de minuni a lumii" sau Eliade in "sacru si profan". Cu toate acestea, nu mi se adevarata. Stim cum functioneaza dragostea (niste hormoni in sange) si totusi ne simtim minunati cand iubim. Desigur, este o idee la care merita sa te mai gandesti ...

  
  
• March 5, 2009, 7:13 pm - Adi

  George, imi place argumentul ce il aduci, chiar daca tu nu esti de acord cu el. :). Da, omul nu este o masina, desigur. Dar omul este un animal. Si nici un animal nu are suflet. Duh ...

  
  
• March 5, 2009, 7:11 pm - Adi

  V, confunzi sufletul si constiinta/liberul arbitru. Pot avea liber arbitru si fara sa am suflet. Pur si simplu liberul arbitru este in creier, in trup.

  
  
• March 5, 2009, 1:25 pm - jean

  Da eu cred ca exista suflet. Ce este sufletul? Cred ca este un fel de energie inteligenta pe care noi nu o cunoastem in prezent.
  Sufletul ar explica mai multe fenomene:
  -descompunerea corpului la scurt timp dupa moarte. nu poate fi numai oprirea energetica a fiintei.
  -fenomenul de moarte clinica. Sunt cazuri studiate de medici si ne explicate.
  -fenomenul prin care o persoana poate vizualiza vietile trecute. Sunt cazuri verificate.
  -biocampul fiintei dispar o data cu moartea.
  Este posibil ca unii oaneni de stiinta sa nu fie de acord cu mine.
  Sunt de acord cu ei, dar cum gandim liber, pot sa nu fiu de acord in totalitate cu teoriile lor. Mai gresesc si ei, mai ales cand se incearca explicarea unui fenomen necunoscut.
  Dan Farcas, a scris un articol in revista Magazin cu anumite greseli facute de oamenii de stiinta.
  http://www.revistamagazin.ro/content/view/6851/4/
  Nu sunt putine dar trebuie sa avem incredere in stiinta. Pe cale stiintifica dar si pe alte cai putem gasi adevarul.
  

  
  
• March 5, 2009, 9:35 am - cristi

  foarte frumos spus :"Cand reusim sa intelegem/re-construim ceva, acel ceva inceteaza sa fie misterios." ma pune pe ganduri... cum spuneti dumenavoastra, daca am elimina misterul functionarii sufletului, daca as sti cum functioneaza, oare nu am ramane cu un concept de masina? (pentru ca stim cum functioneaza). filozofic e briliant, trebuie sa tin minte si sa ma mai gandesc. cu toate astea, mi-e frica si sa nu dam in ale filozofiei care isi pierde din relevanta pentru noi. de exemplu, simplu, eu as vrea sa stiu daca ma voi mai intalni cu un om care a murit. desigur, nu o sa mai aiba o voce sau fata, insa as vrea sa stiu daca e el... nu merge... (scriu acum si gandesc). de fapt, oricum o dau, daca stiu cum functioneaza, chiar imaterial fiind, va fi un sort de masina... m-am incurcat rau in ganduri, observatia e super-tare, trebuie sa ma gandesc, sa ma gandesc ....

  
  
• March 5, 2009, 8:29 am - George

  Legat de ultimul paragraf din articol si de referinta la Ryle. Incheind The Concept of Mind, Ryle spune:
  "Man need not be degraded to a machine by being denied to be a ghost in a machine. He might, after all, be a sort of animal, namely, a higher mammal. There has yet to be ventured the hazardous leap to the hypothesis that perhaps he is a man." Ceea ce inseamna printre altele ca daca ceva este om, despre acel ceva se pot spune lucruri care nu pot fi spuse despre o masina. In masura in care asta e un argument, nu cred ca e corect. Inca de la Descartes ne confruntam cu problema de a defini limitarile masinilor. Am dubii ca astfel de limite pot fi trasate "in principiu" sau "conceptual". Descartes nu visa la masini universale in sensul lui Turing de exemplu.

  Nu este teribil de relevant ca Ryle e mai nuantat decat reiese din articolul de mai sus (nici faptul ca prin "masina" nu se refera la creier nu prea conteaza). Dar e relevant ca folosim inca un concept de "masina" care sugereaza ca ar fi degradant daca am descoperi (?) ca suntem masini. De ce?
  Ce intelegem prin "masina" nu e stabilit prin definitie. Continutul si domeniul de aplicare al conceptului se schimba pe masura ce intelegem mai mult si putem construi lucruri mai complexe. Evident, schimbari de felul asta ne pun in fata unor alegeri. Daca reusim sa construim sisteme autonome care iau decizii - ceea ce deja se intampla - ar trebui sa nu le consideram masini, pt ca masinile "prin definitie" nu iau decizii? Nu conteaza insa cum numim lucrurile. Cand reusim sa intelegem/re-construim ceva, acel ceva inceteaza sa fie misterios. Banuiesc ca asta se va intampla cel putin cu o parte din "misterioasele" noastre proprietati psihice. Religia va avea mai putine temeiuri sa spuna ca ceva lipseste din descrierea stiintifica a omului, dar de cand are religia nevoie de temeiuri?

  Nici un copil despre care intelegem tot ce e de inteles, nici o masina care ar reproduce inteligenta unui copil nu au nimic in comun cu un frigider. Pe de alta parte, sistemul de control al unui frigider ar putea fi mai apropiat de cel al unei bacterii, decat de un CPU. In mai putine vorbe, distinctia masini/organisme e din punctul asta de vedere nu doar inutila, ci inutilizabila.

  
  
• March 4, 2009, 7:04 pm - V

  Interesant articol si sensibila problematica Cristi. Mi-a placut felul in care ai incheiat cu referire la dragoste. Probabil ca unii n-au ajuns sa experimenteze astfel de profunzimi ale sufletului uman de au ramas captivi unei perspective reductioniste care concepe omul doar ca o masina.

  Aici terminologia este cheie: omul ca masina si dorinta de eliminare de catre unii a sufletului din vocabularul cu care noi ne identificam ca oameni au implicatii multiple si majore: Prin definitie masina este un instrument, nu e libera, executa ordine. Sufletul in schimb e o entitate libera, are vointa proprie, autodeterminare, responsabilitate. Astfel, omul conceput ca masina e mai usor controlabil si instrumentalizabil. Fara suflet deci nu e posibila libertatea omului, si astfel intr-un final nici democratia.

  As vrea sa iti supun atentiei si un articol legat de problema asta care raspunde si unor chestiuni legate de apararea demnitatatii umane precum si chestiunii ateism/religie: http://www.bioethics.gov/reports/human_dignity/kraynak_on_dennett.html
  

  
  
• March 4, 2009, 6:05 pm - Adi

  Si inca ceva, Daniel. Tot persisti in greseala urmatoare. Tu chiar crezi ca daca stiinta inca nu a explicat totul, atunci automat acesta este explicat prin metode nenaturale (cum ar fi sufletul sau Dumnezeu). Nu, daca nu a fost explicat inca, va fi explicat pe viitor. Dar la suflet nu ai ce explica, nu exista. Iar restul starilor sunt explicate de stiinta.

  Viorel, experimentul cu cititul pe pereti nu il cred pana nu il vad intr-o revista ISI peer-reviewed. Imi dai te rog referinta la acest articol?

  
  
• March 4, 2009, 6:03 pm - Adi

  Daniel, Viorel, multumesc pentru sugestii. Chiar am cautat pe net dupa individul asta si nu e nici pe departe om de stiinta, ci doar unul care a citit un pic de fizica, a combinat-o cu o mistica religioasa si crede in stafii in mod oficial. http://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Talbot

  
  
• March 4, 2009, 2:26 pm - cristi

  apropos de asta. tocmai mi-a sosit "The Spiritual Brain". Abia astept sa o citesc, cica in cartea asta ar fi demonstrat experimental existenta sufletului, cu experiente in manastiri... sunt curios, abia astept sa o citesc. cand o termin, pun recenzia pe web, ca de obicei.

  
  
• March 4, 2009, 1:05 pm - viorel

  Si a mai fost, draga Adi, un reportaj senzational pe Discovery Science, numit "Misterele somnului". Acolo a prezentat niste EXPERIMENTE care au aratat foarte clar existenta sufletului. Si anume, daca nu stiai, aproximativ 20% din populatia globului are legaturi cu ceea ce numim noi "lumea cealalta", in plus experimenteaza fenomene de decorporalizare, mai ales in somn. Ai sa spui ca da, sunt plasmuiri ale creierului. Dar nu si atunci cand introduci un om de felul acesta intr-o camera inalta, in care pui la o inaltime la care nu poate el ajunge fizic (si nici nu-i lasi vreo posibilitate sa ajunga!) o hartie cu un numar de 5 cifre pe care el nu-l stie in stare de veghe, dar pe care il citeste si-l memoreaza cu precizie 100% in timpul decorporalizarii. Deci "fantoma" din articol iese din om si e capabila de citire si de memorie. De ce anume aceasta "fantoma" este influentata de aceleasi medicamente sau substante care influenteaza si creierul, asta este intr-adevar o necunoscuta. Dar s-ar putea sa fie rezolvata daca vom reusi sa descoperim vreodata cat de stransa este aceasta legatura si in ce mod se micsoreaza ea in timpul somnului sau se desface complet dupa moarte... Asa ca eu cred ca sufletul exista...

  
  
• March 4, 2009, 12:59 pm - viorel

  Si a mai fost, draga Adi, un reportaj senzational pe Discovery Science, numit "Misterele somnului". Acolo a prezentat niste EXPERIMENTE

  
  
• March 4, 2009, 9:12 am - Daniel

  Un bun exemplu de astfel de oameni de stiinta, care sustin cu destule argumente existenta unui suflet si a unei realitati mai presus decat cea care o cunoastem actual, este: Michael Talbot, un om de stiinta cu destul prestigiu. Cauta daca te intereseaza pe google sau youtube despre el si uita-te cel putin la anumite minidocumentare ca sa intelegi si sa iti dai seama cate sunt mai presus de intelegerea actuala a stiintei. De fapt si stiinta actuala a inceput sa descopere destule, mai ales in domeniul mecanicii cuantice unde nu totul se reduce la explicatii de ordin fizic asa cum cunoastem noi din viata de zi cu zi.

  
  
• March 3, 2009, 11:40 pm - Adi

  Oh, dar nu am pretins ca ideea mea este originala. Oricum nu pot fi decat doua idei: una ca sufletul exista, alta ca sufletul nu exista. Nici nu am spus ca o imagine are suport fizic, imaginea se formeaza in creier si nu stie exact cum. Nu am auzit de nici un indiciu stiintific pana acum ca ar exista suflet. Tu mentionezi ca ar fi. Poti enumera cateva? In schimb, Cristi enumera motive pentru care se pare ca sufletul nu exista: este influentat de medicamente, de droguri, de bautura, de oboseala, de electrozi direct pe creier, de concentratia de oxigen din sange. Intr-un cuvant, e influentat de trup. Poti induce omului fericire, tristete, doar dand un semnal electric unei regiuni din creier. Daca sufletul e independent de trup, nu ar fi influentat de asta. Si tocmai, analizez, nu cred doar asa, ca zice stiinta, cum sugerezi tu. Dar oricum, nu pot verifica orice din stiinta, trebuie sa ai si incredere in expertii din domeniu. Deci da, eu sunt unul nepacalit, dar tu poti fi unul pacalit.

  
  
• March 3, 2009, 3:25 pm - Daniel

  Pentru Adi. Atunci tu te crezi unul dintre cei "nepacaliti"? Atata timp cat nu incerci sa iti demonstrezi tu insuti anumite lucruri si dai crezare doar anumitor asa zisi oameni de stiinta fara a verifica concret ca ceea ce spun si este adevarat, doar pentru ca ei au zis ca asa tre sa fie, intotdeauna vei fi un potential "pacalit". Fa tu anumite experimente reale sa vezi ce si cum se intampla si apoi spune ce ai descoperit in urma propriilor tale investigatii si nu repeta ca un papagal ceea ce altii iti spun ca asa trebuie sa fie si te dai mare si tare ca sunt propriile tale pareri, cand defapt tu copii doar ceea ce altii ti-au spus ca asa ar fi, fara insa a cerceta macar la suprafata daca chiar asa este. Apreciez pe toti cei care incearca ei insisi sa faca anumite experimente si isi expun propriile rezultate, si nu pe toti plagiatorii care isi insusesc anumite conceptii si idei care de fapt sunt ale altora si se cred cunoscatori si "foarte originali", spunand ca un lucru e asa sau altfel doar pentru ca altii le-au spus ca asa tre sa fie. Tot asa sunt si alti oameni de stiinta de exemplu care spun si aduc dovezi ca sufletul exista. In acest caz ce faci? Alegi parerile celora care ti se par tie ca te caracterizeaza mai bine si te pacalesti singur ca asa tre sa fie ca ti se pare tie mai aproape de "adevarul" care crezi tu ca ar trebui sa fie? Esti la fel de "pacalit" ca si altii care cred spusele altor oameni fara a cerceta ei insisi si apoi a trage cu adevarat niste concluzii. Pacat ca unii inca nu aveti destula paersonalitate si tot asteptati de la altii sa va spuna ce si cum sa credeti. Ai auzit vreodata de exemplu de unde electromagnetice? Ei bine gandeste-te ca imaginea care tu crezi ca o "vezi" defapt nu exista in realitate, tot ceea ce percepem noi cu ochii de exemplu din aceasta asa zisa realitate nu sunt imagini ci doar simple unde electromagnetice, de diferite lungimi de unda, care ne excita celulele de pe retina. Ei bine, daca te gandesti ca imaginea se produce la nivelul celulelor nervoase din creier, iarasi te inseli, pentru ca in creier nu este absolut nici o imagine fizica, ci din nou, doar niste impulsuri de data asta electrice. In creier nu este nici un fel de lumina, este intuneric pur. Atunci, unde e imaginea, pentru ca noi nu vedem impulsuri, nici intunericul, ci dimpotriva vedem clar o imagine care noua ni se pare ceva foarte real si fizic. Ei bine, acele impulsuri electrice din creier trebuie undeva sa fie traduse din impulsuri in imaginea propriu-zisa care noi o percepem astfel. Atunci cine traduce acele impulsuri in imagine propriuzisa? Logic ar fi intocmai sa fie un privitor undeva peste acele trenuri de impulsuri, care sa traduca acele impusuri intr-o imagine propriu-zisa. Probabil ca acel asa-zis privitor poate fi numit "suflet" sau cum vreti sa ii spuneti. E ca si cum monitorul de la calculator de exemplu traduce impulsurile primite la intrare intr-un spectru de unde electromagnetice la nivelul ecranului. Si totusi la nivelul ecranului nu exista o imagine propriu-zisa, fizic nu sunt decat unde electromagnetice de diferite lungimi de unda sau la diferite frecvente, in incapare de asemenea sunt doar unde dar nici o imagine fizica!!!! Imaginea o vedem doar in constiinta noastra, in rest in alta parte nu este altceva decat impusuri electrice la nivelul celulelor din creier sau unde electromagnetice in exterior, dar nicaieri o imagine. Asta este doar un mic aspect care poate aduce inca un plus pentru sustinerea teoriei ca exista ceva peste nivelul celulelor din creier, acel ceva(observator) putand fi numit suflet.

  
  
• March 3, 2009, 1:21 pm - Adi

  Frumos articol, Cristi. Mi se pare ca zici ca nu trebuie sa fim optimisti, ca si cum noi oamenii, speram, ca sufletul imaterial sa existe. Eu unul nu cred ca exista si sper sa nu existe. Desigur ca daca exista ar insemna ca dupa moarte as sta o eternitate in rai, dar ego-ul meu e mai puternic si prefer sa le dau peste bot tuturor celor ce creste ca sufletul exista si sa se arate clar ca nu exista si ca au fost niste pacaliti.

  
  
• March 2, 2009, 9:11 pm - Ionut

  Interesant articol!

  
  
• March 2, 2009, 7:52 am - cristi

  Nature citit gratis pe net. Spre surprinderea mea (vezi linkul) am putut citi gratis pe net articolul mentionat... Cineva a avut bunavointa sa il puna pe scribdb...

  
  

Adauga un comentariu

Introdu codul:
Numele dumneavoastra:
Comentariu. Atentie, salveaza textul inainte de a-l trimite, ca o precautiune... Poti selecta tot comentariul cu CTRL-A si copia cu CTRL-C: