21.11.2008

Problema cu fizica ("The trouble with physics"), a doua parte

Aici, partea a doua a notitelor despre cartea lui Leo Smolin. Vom vorbi despre teoria corzilor si despre intalnirea mea cu unul dintre personajele mentionate in carte.


Categorie: Recenzii
Autor: Cristian Presură



Aceasta este partea a doua a notitelor despre cartea lui Leo Smolin, "The trouble with physics". Partea intai a notitelor poate fi gasita aici. O sa trec deci direct la enumararea urmatoarelor capitole.

GRAVITAŢIA CUANTICĂ

Lecţia relativităţii generalizate este că spaţiul este dinamic.

Teoria cuantică lucrează într-un spaţiu dat ("in spatiu"). O putem face invarianta la alegerea coordinatelor spaţiu-timpului? Până acum nimeni nu a reuşit, iar Smolin spune că aici e problema esenţială.

Din păcate, mecanică cuantică a luat-o pe un drum greşit în abordarea gravitaţiei, deoarece a început in a cuantifica gravitonul. Dar gravitonul este doar o mică perturbaţie a spaţiului... Merge doar în aproximaţii, însă această abordare nu poate fi cea bună... Este ca şi cum (zic eu) Eistein s-ar fi oprit la aproximaţiile principiului de echivalenţă local, fără să scrie ecuaţiile care merg la orice alegere a sistemului de coordinate... Problema cuantificării gravitonului a reapărut în anii 1950, când a aparut posibilitatea ca ei să interacţioneze între ei... Desigur, atunci apar probleme cu self-interactia, normalizarea etc... Dacă mă uit mai bine (zic eu) poate că cheia este însăşi noţiunea de particulă din mecanică, care este făcută pentru energii mici. Ce noţiune generală am putea introduce însă care să inlcouiasca particula? Food for thought...

În anii 60 totuşi abordarea aceasta simplista (graviton cuantificat) a avut un prim success, deoarece prezicea ca o dinamică puternică a spaţiului generează particule! În abordarea cuantică am avea mulţi gravitoni care apoi s-ar dezintegra în alte particule... Ori dinamica puternică a spaţiului a fost imediat după Big-Bang... Atunci au fost create multe particule... O altă situaţie sunt găurile negre... Din păcate, dinamica extremă este inautrul orizontului găurii negre, acolo unde nu ne putem uita. Ce păcat, oare câte particule şi ce fel or fi create acolo... un adevărat laborator cosmic, invizibil pentru noi însă...

Paradoxul informaţiei găurii negre: Pe de o parte, gaura neagră "mănâncă" informaţie, pentru că tot ce cade acolo e pierdut pe vecie. Dacă gaura neagră se evaporă în timp (prin radiaţia Hawking), atunci am pierdut informaţie. Pe de alta, în mecanica cuantică nu se pierde informaţie. Zic eu, asta pentru că, intrinsec, pentru tot Unvirsul, nu există fenomene de decoerenta... Decoerenta este ceea ce vedem noi dacă ne raportăm la o baie termică, însă în total Unviersul rămâne coerent. Atunci, mecanică cuantică contrazice aceasta viziune a găurii negre că se pierde informaţie. Avem paradoxul menţionat. El trebuiie rezolvat în gravitaţia cuantică.

O incursiune în teoria supergravitaţiei propusă de van Nieuwenhuizen (o să-l denumesc vanN). Supergravitaţia foloseşte de fapt supersimetria. Astfel, bozonului "graviton" îi este ataşat fermionul "gravitino". Cum nimeni nu a văzut gravitino, putem inventa legi pentru el! Partea frumoasă este că vanN a căutat precis care să fie supesimetria potrivită. Căci orice simetrie ne dă o forţă, iar simetria dintre graviton şi gravitino ne dă şi ea o forţă. VanN a ales supesimetria dintre gravitino şi graviton în aşa fel încât nouă forţă să conducă la legile relativităţii generalizate a lui Einstein. Frumos, nu? Legile lui Einstein ar ieşi din supersimetria aplicată gravitonului...

Acum începe critica lui Smolin. Supergravitaţia se bazează pe gravitoni, deci este greşită din start, pentru că este o teorie "în spaţiu", o aproximaţie, nu o teorie "a spaţiului". Faptul că ies ecuaţiile lui Einstein este datorită faptului că, matematic, se pot defini mii de feluri ale simetriei dintre graviton şi gravitin... Fiecare formă a acestei supersimetrii conduce la alte ecuaţii, deci nu e de mirare că, dacă căutăm, găsim una care să se potrivească... Acum (zic eu) ar trebui verificat, căci s-ar putea doar să iasă de fapt numai aproximaţii ale ecuaţiilor lui Einstein. Faptul însă că startul a fost greşit, spune Smolin, se vede în problemele teoriei în renormlaizare: infinităţi peste infinităţi, de care fizicienii nu au putut scăpa nici azi. În final, teoria supergravitaţiei a murit...

Smolin critică însă şi metoda de lucru a lui vanN. El spune că are o grămadă de studenţi Ph.D., care sunt matematicieni înrăiţi şi care tot modifica simetriile pentru ca să potrivească un rezultat sau altul experimental, o simetrie sau alta observată în practică... El personal a fost şocat să vadă cum studenţii lui lucrau cu mâna ecuaţii ce se întindeau pe o pagină întreaga (o singură pagină!) şi unde un factor de 2 făcea o diferenta enorma. Asta nu mai e înţelegere, spune Smolin, este sclavie oarbă! Cum mai poţi înţelege atunci fizică, când ai o asemenea ecuaţie?

Partea cea mai interesantă este că eu l-am cunoscut pe van Nieuwenhuizen! Asta s-a întâmplat acum vreo 5 ani, când l-am vizitat pe prietenul şi fostul meu coleg Radu Ionas, în New York, acolo unde vanN este profesor! Chiar am participat la un curs al lui vanN şi chiar am stat puţin cu el de vorbă după câteva ore, când a venit la Radu să studieze câteva aspecte ale cursului. Şi, deşi Radu nu îşi făcea doctoratul cu el, el era un exponent al studenţilor lui vanN. Radu lucra la teza lui de doctorat pe Universul multidimensional şi, credeţi-mă, avea într-adevăr ecuaţii scrise de mâna ce se întindeau pe o pagină întreagă... Saracu Radu, îmi spuneam, dacă pierde un semn s-a ars! Aşa că el umbla cu atent cu manuscrisul după el, să nu îl piardă ca Mihail Sebastian...

Radu era însă norocos, că are un scris frumos şi curat, eu după două rânduri pierdeam coerenţa cu scrisul meu. Radu Ionas face parte din şcoala lui vanN, criticata de Smolin şi că el mulţi alţi studenţi romani "pierduţi" prin străinătate. Radu a şi devenit între timp profesor de matematică! După atâta matematică, cred şi eu, chiar el recunoştea că a cam pierdul noţiunea de electronVolt... Nu pot să îl critic pe Radu, că mi-e prieten, dar sunt de acord cu Smolin. Desigur, părerile sunt împărţite şi o să îl rog pe Radu să se apere aici... (la comentarii).

PREGĂTIREA DE REVOLUŢIE

Teoria corzilor (sau a coardelor, sau a stringurilor) ar fi trebuit denumită teoria benzilor de cauciuc. Aceasta pentru că contracţia şi extensia lor ne sugerează mai bine modificările de energie. Intersant, propunerea lui Nambu (premiul Nobel în acest an), esenţa teoriei, a fost respinsă la publicare! Benzile de cauciuc devin mai tensioate când sunt extinse (capetele sunt îndepărtate) şi deloc tensionate când capetele sunt apropiate. Ori aceasta este comportarea forţei de atracţie dintre cuarci, mare la distanţe mari şi mică la distanţe mici. Putem atunci spune că forţa de atracţie dintre doi cuarci este descrisă de o bandă de cauciuc...

Ramond introduce superstringul în 1970, care include automat supersimetria. Scapă de tahion, dar i se refuză profesoratul! John Schwarz, o altă icoana vie a teoriei stringurilor, stă 12 ani pe postdocuri! Smolin face apologia acestor cercetători (deşi sunt în stringuri!) care muncesc din greu, nu au securitate financiară. Aşa e mereu cu cei care sparg bariere, zice el... Cei mai mulţi fac ce face turma, capăta profesorat, siguranţa etc... Corect, zic şi eu, vezi cazul van Gogh. Sau Einstein. Lucrul ăsta e adevărat de când lumea...

Teoria corzilor unifica în mod natural forţele cu particulele. Astfel, Polyakov merge pe ideea că fluxurile de câmp (magnetic, gluon) cuantificate sunt de fapt colecţii de stringuri. Simplistic, o linie de câmp este o coardă (un string). Atunci, un string deschis poate fi privit ca având la capăt un electron şi un pozitron, cu o interacţie între ele, reprezentată de foton. Dacă unim capetele, avem un cerc închis, deci numai fotonul! Procesul acesta de "închidere" a stringului ar fi de fapt anihilarea perechii electron-pozitron. Constanta de cuplare a stringului de na probabilitatea ca stringul să se rupă. Aici, dacă stringul e închis, se va forma o pereche de electron-pozitron. Interesant, zic eu, cum putem considera cazul acesta la Polyakov, pentru că aici o linie de câmp de la un electron la un pozitron poate fi privită ca un string... Pentru a fi coerentă, teoria necesita şi stringuri închise şi deschise, deci şi graviton, deci include gravitaţia, spune Smolin.

PRIMA REVOLUŢIE A SUPERSTRINGURILOR

SLĂBICIUNEA teoriei superstringurlor: are nevoie de 9 dimensiuni spaţiale, noi vedem doar 3, deci restul de şase trebuie să fie compactificate. Sunt însă miliarde de feluri în care putem compactifica dimensiunile adiţionale şi deci teoria stringurlor are miliarde de variante... Dacă căutam suficient de mult, vom găsi una să se potrivească cu modelul standard! Ea însă nu va fi decât o coindicenta, nu poate prezice decât rezultate false... Este un comerţ (schimb) de constante. Cele care spuneau masele particulelor vor spune acum care este geometria spaţiilor cuantificate. Cu miliardele sale de variante, teoria stringurilor nu este falsificabila, deci nu e o teorie ştiinţifică în primul rând... Oricum, nici măcar aşa teoria stringurlor nu a fitat modelul standard.

Witten propune pentru compactificare numai spaţiile Calabi-Yau, pentru a se potrivi cu supersimetria. E mai bine, căci nu mai putem alege price compactificare ce vrem noi. E încă rău, căci nu există numai un singur spaţiu Calabi-Yau (care n-ar fi dat o singură maniera de compactificare), ci câteva sute de mii, deşi nimeni nu ştie câte.

Fizicienii realizează că poate nu avem mai multe teorii ale stringurilor, ci mai multe "manifestări" ale aceleiaşi teorii. Aceasta ar fi teoria M, de la meta-theory.

A DOUA REVOLUŢIE

Witten, 1995. Observarea dualităţii topologie, T-duality şi pe cea care se numeşte S-duality (de la strong-weak). Aceast din urmă spune că constanta de interacţie (ce depermina probabilitatea de rupere a stringului) dintr-o teoria este inversa celei din cea de-a doua.

Witten propune că teoria M are loc în 10 dimensiuni spaţiale (cu una mai mult). Nouă dimensiune adiţionala este cea care ar fi interpretată diferit în diversele teorii... (după cum la Kalutz-Klein compactificarea spaţiului poate fi interpretată ca fiind câmpul electromagnetic). Alegerea lui Witten este şi pentru că în zece dimensiuni spaţiale avem o teorie a supergravitaţiei. Aceasta ar fi practic teoria M încă necuantificata... Urmărind calculele Witten, propune celebra membrană care campactifica dimensiunea adiţionala.

Polchinski vine cu ideea de "branes", membrane (D-branes), pentru a rezolva inconsistentele din diversele dualităţi recent descoperite. D-branes sunt suprafeţe d-dimensionale pe care un capăt al stringului poate alunecă liber. Desigur, alegerea suprafeţei este arbitrară, deci avem din nou miliarde de variante ale teoriilor d-brane.

O TEORIE A ORICĂRUI LUCRU

Energia vidului cuantic, care este de 120 de ordine de mărime mai mare decât constantă cosmologica măsurată: cea mai mare discrepanta observată vreodată intre teorie şi experiment. Dacă era aşa, Universul s-ar fi expandat mult prea repede pentru ca să se formeze vreo structură oarecare.

Problema stabilităţii dimensiunilor cuantificate = problema "moduli stabilisation": pentru că spaţiul este dimanic, dimensiunile compactificate ar putea deveni macroscopice şi deci vizibile!!! Ce fascinant, cu ar fi să experimentăm cu ochii apariţia graduala a celei de-a patra dimensiuni? Chiar cum? Ajutor, nu-mi pot imagina... De nu sunt artist să am imaginaţia potrivită? Voi percepe oare tot secţiuni tridimensionale din spaţiul patru-dimensional, pentru că aşa rămân cosntruiti ochii mei tridimensionali?

Problema stabilităţii dimensiunilor compactificate poate fi rezolvată parţial cu ajutorul brane-urilor. În 2003 un grup de la Standford vine cu soluţie deosebită. Ei folosesc faptul că stringul poate fi o linie cuantificata de flux. Liniile de flux ar merge în aceste dimensiuni compactificate, dar le-ar încercui numai de un număr discret de ori. Ele ar îngheţa practic dimensiunile adiţionale. După câte văd eu, este vorba de cuantificare, care conduce la nivele discrete şi deci la stabilitatea dimensiunilor adiţionale... Şi în acest caz avem 10 la puterea 500 de teorii...

SOLUŢIA ANTROPICA

Situaţia cunoscută: Ar fi miliarde de teorii, miliarde de Unviersuri, însă noi suntem în acesta, deci observăm deja ceva ce e potrivit automat cu apariţia vieţii... Lumea ne apare ca fiind construită pentru noi, dar este un rezultat al întâmplării, există şi alte miliarde de Unviersuri nereuşite... Principiul atropic a fost adus de Susskind în teoria stringurilor. Personal nu sunt adeptul acestui principiu, aşa încât am mai sărit din text...

Dacă infirmam teoria supersimetriei, sau dimensiunile adiţionale ale spaţiului, cade şi teoria stringurilor.

Polchinski propune că după Big Bang ar fi apărut şi stringuri cosmice, de dimensiuni uriaşe. Ele ar fi putut lăsa urme ce se pot observa azi.

În teoria d-braneurilor putem avea dimensiuni adiţionale necompactificate. Aici, capetele stringurlor trăiesc pe un Univers 3-dimensional. Dar noi percepem aceste capete ca pe particule şi deci nu vedem restul. Gravitaţia trece însă în dimensiunile adiţionale. Din măsurători, ştim că dimensiunea noilor dimesniuni trebuie să fie mai mică decât câţiva milimetri...

CE EXPLICĂ TEORIA STRINGURILOR.

Teoria stringuror este o teoria "în spaţiu". Nu are şanse de succes, din start, pentru că ar trebui să fie o teorie "a spaţiului", ce descrie spaţiul...

Teoria stringurlor are rezultate matematică (ca "conformal fields", care mapeaza spaţii de dimensiuni diferite de la unul pe altul), însă acestea nu sunt succese ale fizici...

[www.stiinta.info]

Comentarii

  • October 29, 2009, 9:57 pm - Alecsandru

    Dl. Enache, tocmai ce am citit ca ati inventat un dispozitiv pentru eficientizarea puterii calorice a gazului metaan. Cum ma confrunt cu niste facturi astronomice la gaze, as fi super interesat de un asemenea dispozitiv. Oare cum putem sa luam legatura?
    Multumesc!


  • November 28, 2008, 5:06 pm - 8187C

    Am inteles. Multumesc mult.


  • November 28, 2008, 3:47 am - A.Enache

    Este situl meu.Una dintre aplicatiile pe care am pus-o la punct in trecut.


  • November 27, 2008, 12:26 pm - Adi

    Multumesc foarte mult pentru sustinere si pentru ca mi-ati spus numele dumneavoastra. Nu stiu de ce, eram convins ca va cheama Adrian Enache. Am cautat pe google "Aurel Enache" si am fost trimis spre acest site: http://www.rsa.ro/ Exista o legatura intre site si dvs?

    Am gasit si o lista de premii pe energii alternative, aici cred ca dumneavoastra sunteti: "19. Persoana fizica Aurel ENACHE - Procedeu si instalatie pentru cresterea energiei de combustie produsa de un gaz natural combustibil - Film + Fotografii produs - Fizica si chimie tehnologica". Sursa: http://www.fabricadebani.ro/news.aspx?iid=10928&sid=110

    Pare ca pe aceeasi tema a premiilor a vorbit si domnul Catalin Mosoia de dumneavoastra pe Ziarul Stiintelor chiar acum o saptamana. http://www.sciencenewspaper.eu/%C5%9Ftiri/tabid/54/Default.aspx

    Felicitari pentru realizari. Pana la urma nu suntem pe lungimi de unda asa diferite. Cu bine!


  • November 27, 2008, 10:23 am - A.Enache

    Mult succes atunci.Esti pe drumul cel bun.Mosoia iti poate da mai multe informatii despre mine.Aurel Enache este numele meu.


  • November 27, 2008, 9:46 am - Adi

    De data aceasta ma incanta comentariile dumneavoastra. Sfaturile sunt intelepte si sincere. Iata ce as raspunde eu. Multumesc pentru apreciere pentru StiintaAzi.ro si pentru trafic. Am depus multa munca acolo, nu doar eu, ci si o echipa de voluntari entuziasti pe care ii am in spate. Am lucrat si eu pentru Stiinta.info, am plecat pentru ca nu se dorea sa se lucreze si cu elevi de liceu, ceea ce noi facem acum, cu succes. Nu il cunosc pe Catalin Mosoia pe viu, dar il citam mereu la Revista Presei la noi de la Ziarul Stiintelor si de la Europa FM, iar Cristi il stie pe viu, caci a mers la aceasta conferinta despre comunicatorii de stiinta. Insa sper sa il cunosc pe vara la Antantykron. Stiinta.info ne-a ajutat in cresterea noastra, desigur, suntem siteuri partenere, eu ii ofer lui Cristi ori ce amananunt ce il aflu si Cristi mai ajuta la fel. Insa sa nu exageram totusi. Stiinta.info aducea 5% din vizitatori doar si aceasta cand puneam articole prin munca mea la stiri scurte preluate, acum impactul Stiinta.info o sa scada undeva in jur de 2-3% estimez. Cresterea siteului vine din concursurile de eseuri ce le organizam regulat pentru elevii din tara si prin contactele ce le avem cu profesori, precumsi din conferinte ce le tinem in scoli. Daca sunteti interesati, pot detalia mai multe despre ce facem deja la StiintaAzi.ro. Cu timpul, ma voi implica tot mai mult in popularizarea stiintei, aceasta este marea mea pasiune/hobby, sa zic asa. Totusi, sunt inca motivat sa fac cercetare, macar vreo zece ani, sa ma pun mai bine la curent cu ultimele cercetari si sa fac parte din generatia care cauta si sper descopera bozonul Higgs, sau supersimetria, sau ce alte surprize ne rezerva LHC-ul. Apoi o sa vad mai mult. Cred ca intr-adevar am un talent spre invatamant si comunicarea stiintei, iar de cand sunt in Canada am invatat sa realizez si aceste chestii concrete, adica sa iti propui ceva si sa reusesti. Siteul acesta StiintaAzi.ro este un exercitiu in acest sens. Ma bucur ca il apreciati. Si sunt de acord ca trebuie sa fiu un pic mai putin impulsiv si un pic mai politicos. In general, sunt. Cateodata, imi permit exceptii cand vreau sa arat ceva. Dar una peste alta, am vazut ca aduce mai mult lucruri rele mie. Asa ca incercam sa ne atragem cititori, intr-adevar, nu sa ii respingem. Pana la urma, toti ne dorim acelasi lucru, sa intelegem Universul mai bine si sa antrenam copiii Romaniei spre stiinta si tehnologie, atat pentru frumustetea stiinta in sine, cat si pentru progresul economic al Romaniei. De exemplu, avem prezentari in scoli despre energii alternative. Avem si sponsori din domeniul energiilor alternative. Poate putem colabora pe astfel de actiuni, am inteles ca lucrati in domeniu. Suntem deschisi pentru ca numai impreuna putem sa realizam si mai multe si si mai frumoase proiecte pentru Romania. Multumesc mult pentru lectiile ce mi le-ati aratat si voi incerca sa vorbesc frumos si sa colaboram frumos in continuare. Ah, relativ la dedublare, nu cred ca se pune asa problema. Spre deosebire de Romania, in vest chiar se face promovarea stiintei si pui pe CV si pui in raportul de la sfarsit de an si te ajuta in cariera ta. Un om de stiinta care stie sa se exprime frumos pentru public este apreciat, explica si mai clar de ce cercetarea lui e importanta si inteleg si politicienii si ofera finantare si tot asa. Aici se apreciaza astea, deci nu e vorba ca trebuie sa te ascunzi de sef, chiar am pus StiintaAzi.ro in raportul anual al cercetarii mele pentru Universitate. Cu bine, Adrian Buzatu, www.StiintaAzi.ro.


  • November 27, 2008, 6:31 am - George Gorun

    Domnului Adrian Buzatu, ziceti..<<cariera mea ar putea sa evolueze spre jurnalism stiintific si sa ramaneti cu ""buza"" umflata, domnule Enache, cautandu-ma in lumea cercetatarii. Cine stie ...>>
    Faceti niste jocuri de cuvinte, parca va cheama Buzatu, nu ?
    Puteti sa fiti in ambele locuri, dece nu ? Dar sa nu stie sefii ca va dedublati..Succes.
    Cateodata daca privesti lumea cu detasare, mai de departe, vezi mai multe si mai clar. In locul microscoapelor, a telescoapelor sau al aparaturii ultra-sofisticate, ochii mintii pot vedea mult mai bine.


  • November 27, 2008, 5:38 am - A.Enache

    M-am uitat pe situl tau.Are informatie de calitate si acopera domenii variate.Poate fi un vehicul bun pentru informatia stiintifica de ultima ora.Exceptand comentariile tale uneori tendentioase ...Incearca sa-i atingi mai rar pe cititorii tai,altfel o sa-i gonesti.
    Deocamdata locul ocupat in trafic este merituos.Ar trebui sa te mai gandesti la chestia cu jurnalismul de stiinta.Ai cred mai multa inclinatie spre asta.


  • November 27, 2008, 4:50 am - A.Enache

    Inca o observatie :Cresterea cu care te lauzi se datoreaza ,,stiinta.info,,Asa ca...nu musca mana care te-a hranit.

    http://stat.trafic.ro/stat/stiintaaziroforum/vizitatori/luna/#stat


  • November 27, 2008, 4:30 am - A.Enache

    Statisticile tale referitor la site sunt reale.Felicitari! Insa important este si cum ajung cititorii tai pe site si cam ce legatura au cu ceea ce scrii.

    http://stat.trafic.ro/stat/stiintaaziroforum/referinte/cautari/#stat


  • November 27, 2008, 4:25 am - A.Enache

    Apropos de jurnalism de stiinta.Il cunosti pe Catalin Mosoia?


  • November 26, 2008, 4:54 pm - Adi

    Erata: voiam sa spun la 4000 de vizitatori pe saptamana (sunt peste 600 pe zi, cam de 2-3 ori mai mult decat Stiinta.info) si cariera mea ar putea sa evolueze spre jurnalism stiintific si sa ramaneti cu buza umflata, domnule Enache, cautandu-ma in lumea cercetatarii. Cine stie ...

    PS. V-am cautat pe net si am dat de un cantaret ce pare a avea tot numele de Adrian Enache.


  • November 26, 2008, 4:52 pm - Adi

    Desigur ca o urmariti, caci eu am totul la vedere (informatii pe siteuri), nu ca dumneavoastra care nu spuneti de la ce institut sunteti. Deja siteul StiintaAzi.ro a ajuns la 4000 de vizitatori pe zi, iata acolo un rezultat concret. Apoi, eu nici nu am cum sa emit judecati de valoare in fizica teoretica, caci eu sunt un experimentalist. Eu doar incerc sa ma tin la curent cu ce zice stiinta. Deci nu am pareri personale, cum insa vad ca aveti dumneavoastra. Asadar prin definitie (cum am spus prin celalalt post, prin definitie) nu am cum sa gresesc decat daca stiinta intreaga greseste. Si daca se vor descoperi noi lucruri experimentale si teoretice, asa e normal, stiinta va adapta aceste adevaruri si va fi mereu cea mai corecta intelegere a Universului pe care o avem la acel moment.

    Acum sunteti bun si imi dati si mie un CV al dumneavoastra sa stiu si eu cu cine vorbesc si sa va pot urmari si eu cariera?


  • November 26, 2008, 12:04 am - A.Enache

    pentru Adi
    Urmaresc cu interes cariera ta.Sper sa ma fi inselat cand am spus ca esti palid din punct de vedere intelectual ca sa emiti judecati de valoare in fizica teoretica.Pana acum mi-ai facut impresia unui diletant putin semidoct.


  • November 25, 2008, 7:16 pm - Adi

    Dupa cateva zile de altruism in care am reparat erorile comise de doi forumisti entusiasti dar nepregatiti stiintific, in sfarsit mi-am facut timp si pentru mine in mod egoist si am citit aceasta recenzie a lui Cristi si comentariul lui Radu. Foarte frumoase, clare si precise, amandoua. Multumesc, Cristi. Sunt sigur ca tu crezi despre cei doi forumisti ceea ce cred si eu, doar ca tu din politete ii tolerezi. Si iti conservi energia pentru a invata tu, ca un om egoist ce suntem toti. Nu e rau acest egoism, imi reamintii astazi cand citii acest articol si comentariu si mai invatai si pentru mine ... Mersi mult, asadar, pentru lectie.


  • November 24, 2008, 2:10 pm - cristi

    Radule, nici nu stii cat ma bucura raspunsul tau!!! La obiect, si adanc ardelenesc, asa cum te stiu dintotdeauna.. Va sa zica Peter van Nieuwenhuizen, eroul nostru si profesorul tau, i-a refuzat o pozitie de post-doc lui Smolin? Pai asta explica critica din plin ce o primeste van Nieuwenhuizen in cartea lui Smolin... Iar observatia asta este excelenta: "Exista o tendinta generalizata de exagerare... "In this paper we conjecture a solution to one of the foremost problems in string theory" si urmeaza o problema inventata de autor cu o zi inainte."... Am patit-o si eu si o mai patesc inca... Sper sa iti citeasca si altii observatiile, si sa mai treci pe aici, cand te plictisesti de ceva integrale... Si asta e tare: "Si-apoi metodele lor... aiaiai si vaivaivai! Merg din conjectura-n conjectura ca Isus pe apa." Ce e al tau, e al tau...


  • November 24, 2008, 1:18 pm - Radu

    Hehe, si tu Bru... aaa... Cristi! :-)

    Salut si bine te-am gasit!

    Vad ca incerci sa ma inghesui intr-o pozitie ideologica :-) Am sa-ti dau satisfactie, dar numai pe jumatate. Asa ca am sa critic un pic si teoria stringurilor, mai exact am sa critic pe teoreticienii stringurilor...

    Dar mai intai despre cartea lui Smolin. Toata povestea asta cu dinamica spatiu-timpului si cum ar trebui sa fie dansa e buna si frumoasa dar dupa parerea mea e un fel de a pune caruta inaintea calului. Inainte de a scrie o teorie ii impui sa rezolve cutare problema in cutare fel, fiindca "asa ar trebui sa stea lucrurile". Judecand asa putem trage de exemplu concluzia ca teoria relativitatii nu e buna de nimic fiindca nu e in stare de exemplu sa prezica diametrul gaurii la macaroane, asa cum ar trebui sa prezica o teorie a universului care se respecta, ca doar si macaroanele sunt parte a universului, nu? Parerea mea e ca nu prea avem de unde sa stim cu adevarat cum stau lucrurile a priori, si e mai bine sa urmam teoriile unde ne duc ele si nu sa le inginerim noi ca sa ne duca unde vrem noi. Pana una-alta, singura metoda stiintific valabila de a verifica valabilitatea unei teorii e de a o compara cu experimentul, si aici e adevarata problema teoriei stringurilor (sau a experimentalistilor, depinde de punctul tau de vedere :-) ), dar si a "loop quantum gravity", teorie alternativa a carei proponent (si director de marketing) e Lee Smolin. Pana convingem Congresul SUA sau pe extraterestri sa ne dea bani sa construim un accelerator cat sistemul solar sau galaxia noastra trebuie sa ne limitam in a face Gedankexperimenten in loc de Experimenten. Si in genul asta de experimente suntem un pic cam prea putin constransi decat ar trebui... In principiu eu pot sa imi inchipui un Gedankexperiment in care eu, Radu Ionas, castig de exemplu loteria, si oricat mi-as bate capul nu vad nici o contradictie in faptul asta. Din pacate, grrr!, asta nu inseamna ca am castigat-o deja. In ciuda faptului ca "asa ar trebui sa stea lucrurile", hehe :-)

    Cat despre argumentul ca ce e complicat nu poate fi adevarat, nici asta nu merge. Pai eu m-am apucat de stringuri de spaima ce-am tras-o dupa ce-am vazut un calcul de perturbatie in ordinul trei in QCD, cromodinamica cuantica. Vrei sa vezi chestii cu adevarat horror? Citeste literatura pe fenomenologie, nu teoria stringurilor. N-am auzit totusi pe nimeni sa conteste pe motivul asta valabilitatea QCD.

    Acum, ce ar trebui sa stii e ca tot razboiul asta ideologic intre adeptii si criticii teoriei stringurilor are si o parte invizibila, cum are si luna. Si poate asta-i partea cea mai importanta. Stiinta e facuta de oameni, si oamenii sunt, deh, umani. Lumea crede ca noi ne certam pe probleme stiintifice, dar noi ne certam in fapt pe bani, pe putere, pe statut social si academic, pe resurse. Pe cine primeste granturi, pe cine primeste joburi, pe cine ajunge profesor si cine nu, samd. Mentioneaza Smolin in cartea lui ca Peter i-a refuzat o pozitie de profesor? Poate ca inainte de asta teoria supergravitatiei si metodele lui Peter nu erau asa de rele :-)

    In privinta asta nici teoreticienii de stringuri nu stau mai prejos. E adevarat ca multi sunt opaci (ah, in principiu, sunt de acord sa fie explorate si posibilitati alternative, da, sigur, absolut, dar daca le ceri sa-ti finanteze un postdoc in care sa studiezi asa ceva, servus, mi-a facut placere...). Inteleg frustrarea unor oameni ca Smolin, care poate s-au lovit de asta. Si-apoi metodele lor... aiaiai si vaivaivai! Merg din conjectura-n conjectura ca Isus pe apa. Witten dixit, Vafa dixit, Maldacena dixit tine loc de demonstratie. E foarte important sa arati ca te intereseaza chestiile chic ale momentului, chit ca peste sase luni nu mai vorbeste nimeni de ele. Exista o tendinta generalizata de exagerare... "In this paper we conjecture a solution to one of the foremost problems in string theory" si urmeaza o problema inventata de autor cu o zi inainte. Si alte alea. Nu zic ca nu-s probleme, da' vorba ceea: nu face ce face popa, fa ce zice popa.
    No, mai vorbim noi, ca-s multe de zis.

    Numai bine, Radu


  • November 23, 2008, 1:38 pm - A.Enache

    Adi ,revin la problema initiala:Repetitia este mama invataturii conform doctrinei scolare.
    -Ceea ce spune TRR se confirma in experiment.
    -TRR ca si teorie are o lacuna importanta.Se confrunta cu un paradox ,cel al gemenilor.
    -Rezolvarea paradoxului este cea stiuta.Implica la un moment dat acceleratia (pozitiva si negativa)pentru unul dintre gemeni.Relativitatea generala conform principiului echivalentei asimileaza campurile de acceleratie cu campurile gravitationale.Sa admitem ca retardarea de timp data de acceleratie impreuna cu dilatarea timpului data de miscarea unuia dintre gemeni cu o viteza apropiata de c fac impreuna diferenta de timp contorizata de catre gemeni.
    -Admitem ca in experimentele de laborator acceleram sarcinile electrice pentru a obtine diverse viteze V ale lor astfel incat masuram dependenta masei cu V conform TRR.
    -Pentru interpretarea datelor care ne ajuta sa ridicam graficul dependentei lui m de V nu folosim decat ecuatiile TRR ,si masuratorile sunt concordante cu TRR.
    -La fel si pentru timpul de viata al miuonilor,cand stabilim dilatarea duratei.Sunt in concordanta cu TRR.
    Intrebarea mea era:De ce in cadrul TRR la transformarile Lorentz care sunt simetrice cand inlocuim V cu -V (nu exista sistem de referinta privilegiat!)ajungem la un paradox care se rezolva cu ajutorul TRG,dar atunci cand prelucram datele fizice colectate in experimentul de laborator in care urmarim variatia masei m a sarcinilor cu viteza V si stim ca sarcinile au fost accelerate nu avem nevoie de principiul echivalentei din TRG pentru a interpreta corect datele?
    Daca paradoxul gemenilor este explicat prin retardarea timpului introdusa de acceleratie ,atunci in interpretarea corecta a datelor experimentale care tin de sarcinile accelerate pana la viteza V ar trebui sa instituim un termen nou care sa inglobeze acceleratia ,fara acest termen neobtinand concordanta cu TRR.Acest lucru nu este necesar.
    Eu cred ca Einstein nu se supara daca incercam sa facem TRR si TRG mai bune decat a reusit el.Din cate il cunosc ,ar zambi malitios si i-ar creste inima de bucurie la faptul ca fizica fundamentelor (sau teoriile de principii) merg spre un rafinament din ce in ce mai inalt.


  • November 23, 2008, 10:41 am - Adi

    Cristi, eu sunt de acord cu tine, cu diferenta ca Smolin chiar stie ce fizica moderna si care ii sunt limitarile, pe cand domnul Enache nu. Smolin discuta principiile fundamentale, convins insa ca Modelul Standard explica toate datele experimentale de pana acum, pe cand domnul Enache e convins ca nu e explicata nici macar durata de viata a muonului. Pe scurt, Smolin stie unde sta fizica actuala si pleaca de acolo, in timp ce domnul Enache nu stie si incearca sa reinventeze roata ...


  • November 23, 2008, 2:59 am - cristi

    Draga A.Enache, dupa cum stii si tu, Adi are propriul site StiintaAzi, iar aici comentariile lui sunt ca si ale oricarui alt vizitator. Ca si pentru el, ca si pentru tine, ca si pentru toti, eu incerc sa pastrez discutia deschisa pentru oricine... Unul poate crede in Budha, altul in Iisus, altul in Mohamed, atata timp cat nu se recurge la sabii, pistoale, injurii, nu vad de ce as opri discutia... Fiecare cunoaste limitele unei conversatii, si cred ca suntem toti oameni maturi ca sa fim seriosi... Sincer, nu cred ca avem vreo reputatie, ori ca o stricam. Este insa interesant ca aceasta discutia are loc la un articol despre cartea lui Smolin. Smolin insusi se afla la limita intre stiinta clasica si cea alternativa. Este un om care incerca sa construiasca o punte. Dupa parerea mea, el stie ca adevarul exista jumatate in stiinta clasica, dar ca cealalta jumatate trebuie construita de oameni care "gandesc altfel". Atunci, o intalnire dintre tine si Adi, care poate reprezinta mai mult sau mai putin cele doua extreme, se poate materializa printr-un progres, pentru fiecare dintre voi... De aceea, parerea mea este sa incercati sa va concentrati asupra argumentelor, daca vreti sa discutati. Daca nu, nu, se prea poate sa trecti pe langa celalalt, este OK. Eu, asa cum am zis, nu voi sterge opinia unuia sau altuia ca nu e in firea mea...


  • November 23, 2008, 1:50 am - A.Enache

    pentru Cristi :Adi polueaza cu atitudinea sa isterica.se comporta ca si cum problemele puse in discutie sunt cu cateva numere mai mari decat mintea sa.
    Adi este doar un comunicator de stiinta ,nu trebuie sa faca pe cenzorul.Aici sunt doar comentarii ,opinii ,pareri.El trebuie sa posteze textul cu pricina ,trebuie sa se asigure ca este ,,bun de publicat,,
    Cei care posteaza comentarii nu se adreseaza unei reviste cotate ISI.
    Va rog sa puneti lucrurile in ordine.Adi deocamdata va strica reputatia.


  • November 22, 2008, 8:17 pm - Adi

    OK, poate am exagerat si eu, dar era necesar ca sa subliniez un punct. Chiar e nevoie ori sa raspunzi la absolut toate comentariile de pe site, ori sa le stergi pur si simplu pe cele care fac afirmatii false despre stiinta fara sa aduca argumente, iar daca aduc afirmatii gresite, trebuie musai sa le corectezi. Daca nu faci asta, sa nu te miri daca din cand eu mai vorbesc "urat" contra celor de polueaza astfel comentariile pe care le voi scrie eu.


  • November 22, 2008, 6:46 pm - Adi

    Cristi, exact asta spun si eu. Pune mana si sterge aberatiile lor de la comentariile mele ...


  • November 22, 2008, 10:36 am - Cristi

    Adi, sper sa nu ajungi sa "comentezi urat"... In primul rand nu are rost sa pui la inima, oamenii sunt diferiti... In al doilea rand eu n-am sters inca nici un comentariu, dar le voi sterge pe acelea care au limbajul degenerat, chiar daca vor veni de la tine... Parerea mea este ca poti sa alegi sa nu raspunzi, chiar daca sunt articolele tale. Cum ar fi ca van Gogh sa isi apere toate tablourile, Beatles toata muzica sau Minulescu toata poezia? Desigur ca apar critici, detractori, etc... Uni n-au dreptate, unii or fi avand.... Insa textul ce l-ai scris isi are viata lui, a plecat de la tine odata ce l-ai publicat... Nu cred ca iti face bine sa te certi pe marginea lui, pur si simplu poti alege sa nu raspunzi... Parerea mea...


  • November 22, 2008, 9:24 am - Adi

    Cristi, eu zic ca e treaba ta, nu a mea, sa depoluezi forumul de dejectiile intelectuale ale astora. Eu deja m-am saturat, raspund iar si iar si ei ataca in valuri. Asa e prostia astora, nu se termina niciodata. Deci daca nu vrei sa comentez eu urat pe forum, ia tu actiune. Dar eu nu voi tolera (atentie! nu voi tolera!) dejectiile lor la comentariile la articolele mele publicate la Stiinta.info!


  • November 21, 2008, 8:30 pm - cristi

    Vad o gramada de greseli gramaticale, imi cer scuze, poate le modific cand mai intru pe articol. Am vazut ca si Adrian si Adi au ceva "discutii" pe site. Nu ma deranjeaza, oricine poate avea orice opinie, atata timp cat limbajul nu se degradeaza. Acum o provocare pentru Adrian, si toti ceilalti iubitori de "teorii alternative". Am ramas cu ideea ca notiunea de particula nu e compatibila cu gravitatia (ma rog, nu se potriveste ca o manusa cu gravitatia). La urma urmei, teoria relativitatii generalizate este o teorie de camp. Ori, particula este obligatorie in mecanica cuantica... Plus ca pare ca se vede in experiment... Totusi, poate cineva scrie o ecuatie de mecanica cuantica fara particule?


Adauga un comentariu

Adauga un comentariu

This is a captcha-picture. It is used to prevent mass-access by robots. (see: www.captcha.net)
Introdu codul:
Numele dumneavoastra:
Comentariu. Atentie, salveaza textul inainte de a-l trimite, ca o precautiune... Poti selecta tot comentariul cu CTRL-A si copia cu CTRL-C: