2007-08-22

Atlantykron 2007

Atlatykron 2007
Foto: Studenti urmărind o prezentare în aer liber la Atlantykron 2007
Vara aceasta a avut loc o nouă ediţie a taberei de vară Atlantykron. Tabăra este dedicată în mod special tinerilor, aceştia bucurându-se nu numai de ieşirea în natură, dar şi de posibilitatea de a urma diferite cursuri sau prezentări din domenii diverse, ca ştiinţă sau cultură, ori a participa la evenimente sportive. Au fost invitaţi din ţară şi strainatate, cursuri de jurnalism, ştiinţa complexităţii, diversitate culturală, precum şi concursuri de sport, creativitate sau cunoştinţe generale. Intr-un cuvânt, distracţie îmbinată cu util.


Categorie: Alte domenii
Postată de: Cristian Presură

Tocmai m-am întors de la tabara Atlantykron 2007, unde am participat împreună cu băiatul meu cel mare. În total au fost 10 zile, petrecute pe o insulă pierdută undeva în spatele Cernavodei (lângă cetatea dacică Capidava), pe unul din braţele Dunării. O insulă care a fost vara asta peninsulă, datorită secetei. Tot seceta a omorât probabil şi ţânţarii, bucuria noastră, celor care am dormit la cort.

Florin Munteanu

Foto: Domnul Florin Munteanu făcând o introducere în ştiinţa complexităţii.

Cum a fost? Cum spunea cineva: "10 zile ce par un an", datorită mulţimilor de evenimente ce au avut loc. Şi numai creierul nostru e de vina pentru această neconcordanţă de timp, pentru ca el nu are un ceas precis ascuns în adâncul lui. De aceea creierul trebuie să estimeze timpul trecut după densitatea de evenimente succedate. Şi creierul meu a fost bombardat cu sute de evenimente, îndeajuns pentru a avea amintiri pentru un an... Cum, o să spuneţi, dar ce evenimente se pot întâmpla pe o amărâtă de insulă? Ei bine, dacă aduci 350 de oameni pe o insulă mai mică de un Km2, primul eveniment este întâlnirea dintre necunoscuţi. Aici i-am cunoscut pe domnu' Ioan, Vlad, Victor, Radu, sau Sergiu, cel ce cânta la chitară până la 6 dimineaţa poate o sută de cântece diferite. Iar dacă adaugi şi cursuri, prezentări, workshopuri, numărul de evenimente pe care creierul le înregistrează creşte corespunzător.

Personal m-am înscris la cursul de jurnalistică. Am încercat să învăţ cum să scriu ştiri cu domnul ziarist Aurel Cărăşel şi Traian Bădulescu, sau să pregătesc emisiuni de radio cu domnul Stefan Ghidoveanu de la Radio România Cultural. Desigur, pentru ca să-mi îmbunătăţesc maniera în care scriu ştirile la www.stiinta.info, şi maniera în care fac emisiunile de podcast. Şi pentru că tabăra are propriul său ziar şi propriul său post de radio (Radio Atlantykron), cursanţii au putut experimenta pe pielea lor ce înseamnă a fi jurnalist sau prezentator la radio.

Atlantykron

Foto: Relaxare pe bac, in faţa unei table de şah

Am învăţat ceva în acest curs? Eu zic că da, dar asta o să remarcaţi dumneavoastră pe parcursul următoarelor emisiuni. Ştiţi cum e, teoria ca teoria, dar practica te omoară. Ori, în emisiunile de radio, emoţiile mi s-au oprit de fiecare dată drept în esofag, exact acolo unde vocea trebuia să-şi capate inflexiunea corectă. Poate la ultima lecţie să fi fost mai bine... O să-mi rămână în minte însă emoţia domnului Ghidoveanu la ultima noastră emisiune de radio, întâlnirile cu Ana şi Smaranda din cadrul grupului de jurnalism ştiinţific, sau nopţile de corectura petrecute cu domnul Aurel Cărăşel. În fond, tabăra poate fi privita şi că un experiment viu a ceea ce înseamnă complexitate atunci când interacţia dintre oameni este forţată, datorită spaţiului restrâns şi programului încărcat. Spre exemplificare, într-o singură zi am trecut din a fi făcut "tâmpit" şi "nesimţit", în a fi numit "tânără speranţă" iar mai apoi strigat "băiatul cu cârnatul" de către doamnă de la bucătăria improvizată. În mediul meu normal de viaţa mi-ar trebui câteva săptămâni să primesc toate aceste apelative la un loc...

Atlantykron

Foto: Cu mai multe chitări, cântecul devine mai frumos...

Tabara rămâne, după mine, un loc frumos de întâlnire între tineri. Aşa cum am spus, ei au nu numai posibilitatea să se bucure de natură (baie la Dunăre, pescuit, etc.), dar şi să înveţe de la cei veniţi special acolo ca să-i înveţe pe ei, profesori aduşi din România sau din străinătate. Privind însă, în media, la vârsta ridicată a multor din cei care au organizat ani la rând această tabără, şi la vârsta tinerilor veniţi să participe, nu pot să nu remarc o oarecare lipsa a generaţiei intermediare. Poate că bine a spus unul dintre organizatorii mai vechi: "Dacă noi ne-am opri acum, este oare cineva care să preia ştafeta?" Desigur că generaţia de mijloc este fie rătăcită prin Vest, fie ocupată cu afaceri, dar ar fi frumos să ştim că proiectele de tip Atlantykron vor continua şi pe viitor.

Recomand tuturor tinerilor o experienţă Atlantykron. Chiar dacă nu toate lucrurile sunt perfecte (sper ca la anul participanţii să primească cel puţin programul zilnic înainte de a veni pe insulă...), experienţa este aparte. Cum a fost şi pentru mine. 10 zile în care m-am simţit, printre tineri, ca la 20 de ani. Zile în care am ajuns să-mi spăl rufele la râu la ora două noaptea, să dansez în ploaie, să stau treaz până la 6 dimineaţa ascultând poveşti sau cântece minunate. Zile în care mi-am reamintit că viaţa este mult mai mult decât ceea ce simt eu zi de zi. Că există generaţii care vin din urmă, vrem nu vrem, dornice să-ţi trăiască şi să-şi construiască propria viaţă.

Ştire prelucrată de www.stiinta.info.

Comentarii

Adaugă un comentariu

Adaugă un comentariu

This is a captcha-picture. It is used to prevent mass-access by robots. (see: www.captcha.net)
Codul din imagine:
Numele dvs.(*):
COMENTARIU. Sugestie: SALVATI inainte de a trimite! Eventual puteti selecta cu Ctrl-A si apoi copia cu Ctrl-C. Sistemul mai da erori, in special daca textul este lung!(*):
 

Aceasta pagina a fost vizitata de 24195 ori