Un Higgs, cinci Higgs… cati Higgs ?
Faptul ca s-a masurat o abatere mare de la modelul standard a facut un adevarat val de valva in presa internationala. Ceea ce ma ingrozeste e ca perceptia incepe sa fie ca s-a dovedit ca exista 5 bosoni Higgs.
Categorie: Fizica
Autor: Lucian Ancu
Observ ca in ultimul timp, din dorinta de senzational, un rezultat stiintific este interpretat, re-interpretat si pana la urma inteles ca sigur de catre publicul larg.
Acest tavalug a inceput in cand D0 (experimentul la care am lucrat si inca mai semnez ca autor) a lansat rezultatul de mai jos:
Nu doresc sa intru in toate detaliile tehnice, o sa atrag doar atentia ca punctul negru din imaginea de mai sus (punct obtinut in urma rezultatului publicat de D0) este incompatibil cu ceea ce era asteptat (punctul albastru din imagine) cu un nivel de confidenta de 99%. In alte cuvinte exista 1% sanse ca aceste doua puncte sa fie totusi compatibile experimental, iar diferenta din grafic sa fie datorata doar unor fluctuatii sau erori de masurare. (Pentru o descoperire sasele ca cele doua puncte sa fie compatibile trebuie sa fie 0.0000573303% !!! )
Dupa publicarea acestui rezultat, la scurt timp, Bogdan Dobrescu impreuna cu colegii lui din departamentul de teorie de la Fermilab, publica un articol care arata ca aceasta discrepanta ar putea fi explicata intr-un anumit model, extindere supersimetrica a modelului standard actual in fizica particulelor elementare. In toate modelele supersimetrice se trece de la un boson Higgs la cinci, si se mai postuleaza existenta unui superpartener pentru fiecare particula existenta in modelul standar.
Faptul ca s-a masurat o abatere mare de la modelul standard a facut un adevarat val de valva in presa internationala, val care poate fi vazut aici. Mai tarziu bineinteles si articolul lui Bogdan Dobrescu a primit o groaza de atentie si cateva link-uri sunt date aici.
Ceea ce ma ingrozeste e ca perceptia incepe sa fie ca s-a dovedit ca exista 5 bosoni Higgs. Cat se poate de neadevarat! In primul rand rezultatul experimentului D0 trebuie confirmat de un alt experiment pentru a asigura faptul ca nu este o greseala de masuratoare sau o fluctuatie nefericita a datelor. Aceasta confirmare/infirmare s-ar putea sa vina in Iulie din partea experimentului CDF la ceea mai mare conferinta de fizica pe tema particulelor elementare ICHEP. Dar cel mai probabil nu va aparea decat la anul.
Pana atunci rezultatul anuntat de D0 trebuie privit ca un rezultat neconfirmat, si orice model care explica acest rezultat ramane doar un model si nu poate fi numit altfel.
Ma bucur sa vad ca Bogdan Dobrescu sublineaza si el acelasi lucru! Puteti vedea penultimul paragraf din interviul de aici.
Cred ca acest rezultat a fost escaladat si stors de presa. Se uita, de multe ori ca aceste rezultate neconfirmate pot sa dispara (vezi excesul de tau in analiza MSSM a CDF de acum 3 ani!, analiza care a ajuns in The Economist si New Scientist si a facut valva). Dar “s-ar putea” nu aduce deloc audienta si e subtil inlocuit cu “nu mai e singur” (bosonul Higgs) sau “rezultat de rasunet…. exista 5 bosoni”…
Pana la urma cati Higgs exista ? Pana nu se descopera unul … exista exact zero!!!
PS: Ma bucur ca Bogdan Dobrescu a fost mentionat foarte mult si a primit foarte multa vizibilitate. Din punctul meu de vedere este unul din teoreticienii care stie sa asculte foarte bine experimentele.
Articolul este preluat de pe portalul www.blog.lucianshome.nl cu permisiunea autorului.






Comentarii
Adauga un comentariuAdauga un comentariu
"Collider Detector at Fermilab (CDF) este unul din cele doua detectoare de particule (alaturi de DZero) ale acceleratorului de particule Tevatron de la laboratorul american de fizica particulelor Fermilab, de langa Chicago, SUA. Acceleratorul produce si accelereaza pana la energii de 1 TeV (1 terra electron volt) protoni si antiprotoni. Protonii (materie) si antiprotonii (antimaterie) au mase egale, dar sarcini electrice opuse. Acestia au energia de repaus (energia masei) un pic sub 1 GeV. Prin urmare, acestia sunt accelerati la energii de aproape o mie de ori mai mari decat dacar ar fi in repaus, pana la viteze mai mari de 99.99% din viteza luminii. Un fascicul de protoni contine aproximativ 100 miliarde de protoni, iar unul de antiprotoni aproximativ 10 miliarde (este mai dificil sa se produca si sa se acumuleze antimateria, caci are tendinta de a se anihila cu materia).
Au loc aproximativ 2 milioane de coliziuni de fascicule pe secunda, iar la fiecare coliziune interactioaza in medie doar cate una-doua perechi de protoni si antiprotoni. Cum un proton este format din trei cuarci plus gluoni care tin cuarcii impreuna (iar un antiproton ndin trei anticuarci plus gluoni), de fapt la o ciocnire proton-antiproton are loc la nivel elementar o interactie intre un cuarc si un anticuarc, sau intre o pereche de gluoni. Aceasta interactiune elementare duce la crearea de noi particule subatomice care nu pot fi produse decat la aceste energii mari, iar aceste particule se dezintegreaza rapid, rezultand alte particule care apoi traverseaza diferitele subdetectoare care formeaza CDF, in fiecare lasand depuneri de energie. Prin acestea, cercetatorii pot reconstrui apoi traiectoriile acestor particule si deduce despre ce particula e vorba, ce impuls si ce energie are."
Multe dintre microparticule sunt "iluzii" asa-zis informationale (+/-) transmise prin reteaua universala (forta a cincea), avand si putere de interactionare a receptorilor. Daca "jerbele" au manifestari liniare, vor reda rezultate informationale; daca jerbele au linii curbe (ce se inchid, de tip "melc"), arata miscarea corpusculilor/componentelor din particulele urmarite, daca acestea sunt particule compuse; in cazul electronului, pozitronului (pozitronul adus in faza de manifestare a materiei, in mod artificial), daca apar acele linii curbe (linii ce sunt particule vizualizate, in timp, in miscare, reactionand fata de fortele/campurile dominante si manifestandu-si componenta de torsiune/spin), ele pot fi particule inactive pana atunci, din spatiul inconjurator, activate datorita energiilor mari degajate [exista in atmosfera terestra o multitudine de particule primare, neincadrate temporar in structuri, ce se mai denumesc si materie eterica; vantul solar este si el raspunzator de improspatarea acestora, iar miscarea lor este conditionata de campul magnetic terestru si de “obstacolele” intalnite (feng shui); de asemenea, omul poate primi aceasta materie eterica prin partea de jos a corpului si din stanga, iar eliminarea particulelor necorespunzatoare se va face pe partea dreapta…]. Aceste particule primare (electoni liberi, quarkuri…) pot fi aduse, in alte cazuri, din afara (fazei vibratorii a) planului material [energiile mari create vor “stimula” materia experimentata si, artificial, o poate duce spre interactionare cu astfel de particule]. Nici din camera de vidare nu pot fi scoase in totalitate aceste particule, decat cele ce adera la procese, structuri; in acceleratoare, vor fi, cu siguranta. …Aceasta, daca nu cumva s-a mers pe o EROARE continua de interpretare a CONJUNCTURILOR ENERGETICE din timpul coliziunilor: nu se intalnesc, numai, o particula cu o alta particula sau antiparticula, ci, se intalnesc, un fascicul, cu un alt fascicul si trebuie considerat tot "mediul" inconjurator al procesului!!! Iar daca la proton-antiproton ar mai fi de acceptat chiar si "ciocnirea" [nu e o ciocnire clasica, ci o fortare de conjunctura realizata de "vecinatati", in cele din urma, actionand polaritatile "+/-" de manifestare ale particulelor in discutie; polaritatile "+/-" ale retelelor primare sunt cate 6, cu raport 1/2 sau 2/1, adica, +4/-2 sau -4/+2 si in rotatie permanenta de spin], la retelele primare ale electronului si pozitronului (pozitron devenit material in conditiile accelerarii), este mai greu de crezut ca vor degaja componente !!! Ar mai fi si varianta satelizarii reciproce a unor componente de particule. Deci, conjuncturile energetice (fondul energetic) in care se desfasoara procesele dau "legea" si regulile. O greseala asemanatoare au mai facut fizicienii clasici, cand au eliminat, prin interpretarea incorecta a experimentelor, existenta ETERULUI (FORTA A CINCEA)!!!
Autorul „Modelului vibraţiei universale” vă propune a avea în vedere câteva „elemente” deosebit de importante pentru viitorul cercetării ştiinţifice...
Faptul că primele „cărămizi” structurale, reţelele primare de substanţă şi antisubstanţă [acestea fiind uneori, electronul şi pozitronul din faza de vibraţie a materiei, în alte cazuri, electronul şi quarkul u+2/3, în alte cazuri, componentele fotonului sau ale quarkului d-1/3 (ale quarkului d-1/3, doar dacă, printr-o sinergie a polarităţilor lor cu „jocul” celorlalte polarităţi întâlnite, se „înşurubează” în structurile neutronului şi protonului)...], sunt aceiaşi „actori” ce joacă în toate rolurile universale (a se citi: în toate procesele, fenomenele universale, punând în valoare, direct sau indirect, forţele cunoscute din fizica clasică), ar putea anticipa că „particula lui Dumnezeu - bosonul Higgs” mult căutat(ă) nu poate fi constituit(ă) decât tot din aceste componente, doar că vor fi alte conjuncturi energetice, conjuncturi ce, de altfel, dau toate diferenţele şi proprietăţile structurale/comportamentale universale (masa, energie, sarcină electrică, spin sau manifestare de torsiune, ...). Prin conjuncturi energetice se înţelege ceea ce vine din afară pentru interacţionare, cu/fără posibilităţi transformatoare interioare (fronturi energetice fără particulă la bază ce au două tipuri opuse de manifestare, care pot avansa sau încetini vibraţia interioară de reţea şi deci, pot modifica faza vibratorie de interacţiune..., de asemenea, pot rupe relaţia de susţinere dintre reţelele primare sau grupările lor, prin urmare, pot modifica identitatea unei reţele primare sau a unei particule!)...
În dezintegrarea unei stări legate de quarkuri t t‾ (toponiu) într-un boson Higgs şi un foton, energia monocromatică emisă de foton ar putea fi o semnătură a bosonului Higgs (aceasta fiind posibilă într-un accelerator precum cel de la Geneva, cu energia fasciculelor electron-pozitron astfel potrivite, încât să fie acordate pe rezonanţa toponiului). O altă sursă de bosoni Higgs este radiaţia unui boson Z0, odată cu dezintegrarea celor doi în câte o pereche de quarkuri de viaţă mai lungă. Din patru particule de viaţă lungă (în această configuraţie de stare finală), două ar putea determina masa bosonului Higgs. ...Apoi, bosonul Higgs s-ar (mai) putea dezintegra într-o pereche de quarkuri bb‾. Quarkul b, având o viaţă relativ lungă, s-ar putea detecta perechea bb‾ prin urmele lăsate în procesul de dezintegrare şi apoi să se deducă masa bosonului Higgs, din studiul energiei şi momentului perechii bb‾.
Legat de „Geneva”, locul acceleratorului nu este cel mai potrivit, deoarece fiind activ angrenat în polaritatea N-S a câmpului magnetic terestru, orice foarte mică eroare datorată acestui fapt, la proprietăţi îmbunătăţite (mărirea vitezei particulelor şi a numărului de ciocniri...), se va însuma [mai ales că particulele primare cu proprietăţi opuse (sarcina, de exemplu) resimt „la prima mână” aceasta] . Un loc acceptabil din acest punct de vedere poate fi Antarctica (unde s-au făcut experimentele la forţa a cincea...). ...Acele posibile „găuri negre”, de care s-a vorbit, nu pot fi în faza vibratorie de manifestare a materiei (deci nu vor interacţiona materia); antiparticulele forţate să apară în acceleratoare nu vor apărea niciodată - libere - în interacţiune cu materia; ele, din moment ce vor ieşi din planul material, vor ieşi şi din relaţia cu acceleratorul, rămânând, ori în spaţiul interplanetar, ori în relaţie cu reţeaua (structurală!) magnetică terestră (reţea neacceptată încă de fizica clasică, fiind cea responsabilă de înmagazinarea / „memorarea” proceselor/fenomenelor energetice în câmpul magnetic, inclusiv cele ale LHC de acum...), cea care prinde toate fazele de manifestare universală, precum şi structura chakrelor, bionilor/orgonilor (primele formaţiuni ale spiritului, descoperite de W.Reich şi Tesla prima dată la plante, formaţiuni ce se formează mai ales între catenele ADN datorită blocajelor/capcanelor de fotoni, electroni ce îşi vor pierde identitatea şi vor fi „material de lucru” pentru acest nou tip de structurare) sau a altor formaţiuni biostructurale mai complexe (de la nivel intercelular sau superior acestuia, la care se realizează sau, într-o exprimare mai clară, este obligatoriu să se realizeze un circuit închis structural şi de vibraţie). Interacţionând formaţiunile spiritului, deci va interacţiona şi relaţia spirit-corp, ...din zona apropiată...
Dacă v-am trezit interesul, puteţi accesa informaţiile referitoare la „Modelul vibraţiei universale” (modelul vibraţional al forţei a cincea). Veţi descoperi un „arbitru” (reper) universal pentru toate comportările energetice şi structurale (o reţea tridimensională – având cuburi de reţea – a cărei masă este de peste 99,99% din masa totală a Universului, mai bine zis, acel ETER ce a fost greşit respins de interpretările experimentelor fizicienilor clasici), faţă de care se defazează ca vibraţie structurările de materie şi antimaterie... Fizica clasică cercetează doar faza de vibraţie specifică materiei (planul material), ieşirea din acest plan nefiind înţeleasă (mai precis, planul material este reprezentat numai de momentele/timpii contactării reţelei fundamentale universale de către reţelele de substanţă şi antisubstanţă aflate, bineînţeles, în exercitarea mişcării de spin: vor fi patru contactări – din 900 în 900 – pentru o rotaţie de 3600; deci, momentele/timpii acestor patru contactări vor manifesta planul material). Modelul prezentat se bazează pe cele trei dimensiuni de reţea, atât pentru reţeaua fundamentală, cât şi pentru reţelele structurale (ale căror mărimi se autoreglează tocmai pentru a putea manifesta mişcarea de spin, iar aceasta, la rândul ei, nu este altceva decât o „necesitate” rezultată din interacţiunea de vibraţii ale reţelelor: fundamentală şi structurale)... Apoi, se obţin şase sensuri de vibraţie fundamentale/universale asupra cărora se vor manifesta (cu raport de 4/2 sau 2/4) acţiunile de sporire sau diminuare ale vibraţiei normale/neinteracţionate a „câmpului” fundamental. Pornind din poziţii „la 450” faţă de reţeaua fundamentală, reţelele structurale pot crea consens/sporire de vibraţii (ce, la alte nivele, în mod aleatoriu, ar putea însemna/crea: electropozitivitate subtilă, fără particulă la bază; Yin...; întuneric; aciditate...) sau contravibraţii/diminuare... (ce, la alte nivele, în mod aleatoriu, ar putea însemna/crea: electronegativitate subtilă, fără particulă la bază, dar care ar putea porta fotoni sau interacţiona electroni; Yang...; „lumină”; bazicitate...). Deci, ar trebui revizuită acea exprimare legată de „informaţional” (informaţionalul fiind, deci, de două feluri: să zicem: „+” şi „ – „). Dacă la fiecare dintre reţele (fundamentală şi structurală) vom avea opt cadrane ale sistemelor de axe, 8 ∙ 8 = 64 posibilităţi „de pornire” în manifestare a reţelelor primare universale. La „întoarcerea” vibraţiei prin reţele (concomitent, şi la cea fundamentală şi la cea structurală), se vor repeta configuraţiile amintite (dar având o altă aşa-zisă numerotare/evidenţă)... Se înlesneşte, astfel, (într-un fel...) domeniul de interacţionare. ...Vor fi 32 de tipuri de comportare „în oglindă”, aceasta însemnând „tărâmurile” comportamentale „de stânga” şi „de dreapta”... ce vor dezvolta (în cazul unor acţiuni însumate în cadrul sistemului, nu de echilibrare...) la diferite nivele (bineînţeles, superioare) manifestări / ”câmpuri” „de torsiune”... Procesele/fenomenele informaţionale/subtile (procese fără a angaja constant particule...) îşi găsesc aici un suport structural (existenţial, „palpabil”), comportamental(,) energetic, matematic(,) în general (geometric, în special), logic, filozofic/metafizic..., dar, în acelaşi timp, acestea vin să completeze golurile existente în explicarea tuturor manifestărilor structurale, forţelor fizicii clasice...
aici apare si problema corpului cu o curba inchisa unde pentru determinare se pune problema energiei potentiale in cazul ec.maxwell si mach ,pentru unde simple care apar la dezlantuirea socului de catre higghs ,care binenteles pleaca de la watson ,si winifred continuatori ai lui max plancku experi,mentul sau din piemunde in pomerania in octombrie 1944 , caci si acesti higgs dispun de o constanta de energie care poate fi masurata folosind functiile armonice monogene;
As mai avea ceva de adaugat la treaba cu pseudonimele ... Vezi tu, in momentu cand esti o persoana care are in spate un background intr-un domeniu (nu ma refer la mine, ma refer la tine ex., sau la altii de genu Adrian Buzatu, Cristi, etc.) lumea tinde sa acorde mai mare importanta si credibilitate la ceea ce spui. E o chestie artificiala, care functioneaza ca unsa.
Pe de alta parte aici in mica noastra comunitate stiinta.info, e mult mai important ce spui decat cine esti. Indiferent daca ai vreun Nobel in fizica (ceea ce iti doresc si tie de ex.) sau daca esti vreun tigan manelist (ca mine de ex.) e in principiu acelasi lucru. In acest context, nu are nici o importanta daca folosesti numele real sau nu. Paradoxal pe mine chiar asa ma cheama: Jizel-Jeg, si sint un personaj virtual.
Nu, Lucian Ancu, nu voi intreba pe nimeni despre tine, mi se pare o chestie de c. daca as face asta. Chestia de pseudonim, e o alegere, poti sa o faci sau nu. Tu ai ales sa iti dezvalui numele, ca urmare primesti personal felicitarile pentru faptele tale bune.
Am gresit cu SDob, vroiam sa zic BDob, scuze. Sigur, mi-am dat seama de ce in art. D0 nu apare punctul lui BDob. Eu te intrebam in comment. meu ce de nu l-ai pus tu, caci art scris de tine vine dupa cel al lui BDob. Sigur, am inteles din explicatia data de tine ca este destul de complicat. O sa mai citesc despre asta ... (ti-am zis ca nu "ma pricep").
JJ intreba in jur in Magurele sau printre colegii fizicieni si o sa afli cum sunt in realitate. Spre deosebire de tine nu simt nevoia sa ma ascund dupa pseudonime pentru a activa public.
Cat despre partea a doua, despre contururi si faptul ca rezultatul lui Bogdan Dobrescu (nu inteleg de ce ii tot spui SDob) explicatia e simpla!
Articolul din care e luata figura e un articol D0 care a fost submis in 16 Mai http://arxiv.org/abs/1005.2757. Articolul in care Bogdan explica discrepanta observata apare pe 23 Mai http://arxiv.org/abs/1005.4238. Prin urmare D0 nu avea cum sa puna rezultatul lui Bogdan in grafic.
Mai mult articolul lui Dobrescu spune ca rezultatul observat de D0 poate fi explicat intr-o anumita configurare a acestor uplifted theories. Deci cumva printr-o alegere a unor parametri astfel incat sa fie explicate observatiile. Prin urmare ... iar nu prea ai ce desena ca punctul lui Dobrescu e "tunat" sa fie langa punctul masurat de DZero.
Lucian Ancu, comentariul tau este foarte rautacios. Imi place sa cred ca nu esti o persoana suparacioasa in realitate ci doar ca te-a luat putin apa.
In ciuda a ceea ce crezi tu, eu nu "ma pricep", daca am intrebat ceva a fost pentru ca nu am inteles lucrul respectiv, nicidecum pentru ca altii "sa-mi zgandare orgoliul". Intrebarea a avut un caracter general, putea sa raspunda oricine stia. Tu ai incercat sa raspunzi de bunavoie, la fel ca orice utilizator, nu te-a obligat nimeni.
Nu stiu la ce contururi te referi, cred ca nu ai citit articolul. E vorba de Fig17 pag 22. Contururile sint la locul lor. Cred ca era de datoria celui care a scris articolul sa faca toate precizarile de rigoare si sa includa rezultatul lui SDob in figura, atat timp cat in articol a facut referire la el. Faptul ca nu a facut-o dovedeste dupa parerea mea superficialitate in abordarea temei.
Ti-am zis cum as fi formulat eu, nu ca sa adaug un pdv suplimentar, ci ca sa corectez politicos un pdv gresit.
JJ daca tot te pricepi de ce nu dai tu explicatiile ? Nu inteleg de ce vrei altii sa-ti explice, doar pentru ca sa iti zgandare orgoliul ?
Cat despre figura care imi ilustreaza articolul, aceasta apare fara contururi in articolul D0, si acolo poti gasi si referintele la masuratori. Articolul D0 a fost publicat bine mersi inainte de articolul lui Bogdan asa ca nu te mai obosi sa cauti rezultatul lui Bogdan acolo. Eventual poti lua un creion si sa il pui tu de mana acolo.
Cat despre cum ai fi formulat tu in locul meu unele lucruri. Nu esti in locul meu !
E fantastik Lucian Ancu, ca ne-ai raspuns la comentarii.
1) eu nu am folosit expresia cu craca, am folosit expresia cu umbra, afirmatie pe care mi-o sustin. Cred ca tonul articolului tau e usor peiorativ la adresa rezultatului lui SDob.
2) In fond nu inteleg care e problema cu confirmatu din p.d.v.-ul lui SDob. Era normal ca fiind dat un rezultat (D0) el sa publice un modelul in care sa explice acel rezultat. Daca rezultatul nu va fi confirmat problema cea mare o sa fie a lui D0, nu a lui SDob. Faptul ca a faut valva e perfect justificat. E un rezultat si un model BSM.
3) In figura sint 3 masuratori, doua D0 una BFact, care medie, care masuratori. Aceasta figura nu e prezenta in articol, in cazul in care nu ai citit articolu, in articol e data una asemanatoare dar fara pct. negru. D'aia am intrebat aici. Unde pe aceasta figura e rezultatul lui SDob?
4) In locul tau as fi formulat in comentariu :"este faptul ca punctul albastru si punctul negru nu PREA sunt compatibile unul cu celalalt." E o diferenta ...
@JJ: de unde si pana unde ai tu impresia ca ii tai eu craca lui Bogdan Dobrescu? Daca citeai interviurile date de el observai ca vorbeste intr-un ton care sublineaza faptul ca lucrarea lui e un model.
Treba am cu cei care inflameaza publicul cu afirmatii care nu sunt confirmate.
Cat despre punctul negru din figura, este media masuratorii D0 si a celor doua rezultate care au referintele citate in articol Fig. 17. Important in figura din articol este faptul ca punctul albastru si punctul negru nu sunt compatibile unul cu celalalt.
Felicitari HA ca ai inteles asa de bine figura. Te rog lumineaza-ne si pe noi cum e determinat punctul negru (Preliminary Combination)?
Desenul e destul de clar.
@HA
Sigur o sa mai citesc la el cand am timp; insa vezi tu ... pozele sint cele mai importante, e ca la revistele porno. De altfel acest lucru a fost intuit bine si de autorul articolului prezent aici, care ne-a momit cu poza de mai sus.
JJ, articolul ala trebuie citit, adica parcurs si reparcurs atat textul cat si formulele, nu-l poti intelege doar uitandu-te la poze :-)))))
acum iti inteleg atitudinea, ca doar esti tigan! Daca erai cu adevarat roman le taiai si celorlalti romani craca de sub picioare, asa cum face iubita noastra natie. Asa insa, tigan fiind si cu o morala mai sanatoasa, tii cu satra ta! O lectie de morala pentru romani...
sa traiasca dom'Cristi cu toata familia !!!!
Cum sa ma supar dom'Cristi, se poate ?....
Merci pt link, numai ca vezi tu, in articol e alta poza ... Pe mine ma interesa o explicatie la poza asta ... In fine o sa mai citesc articolu cand am timp.
Acu cu critica, eu o vad asa: Dupa cum am mai spus, eu fac comentarii acilea pe saiturile lu matale (exclusiv!!), just for fun, asa ca sa ne mai distram si noi, nu e o treaba serioasa... Tocmai d'aia nu ii intzeleg pe aia care se supara pe mine.
Acu vezi tu, cand vine unu, ceva teoretician roman la Fermilab si zice ca a facut el un model care explica o dsicrepanta observata experimental de la SM, intelegi mata, se ingroasa gluma. Eu, la faza asta, sint cu teoreticianu roman. E ca si cum ai tine cu echipa nationala. Echipa nationala nu se injura in public, chiar daca joaca prost.
Acu ca tot nu ne-aude nimeni sa-ti zic ceva: daca aia de la CDF nu confirma rezultatu oricum iese mare scandal, ma-ntzelegi. Insa, e vorba de experimente vechi oamenii le cunosc bine deci analiza de date cred ca e mai putin predispusa la erori grosolane => e probabil ca D0 sa fie confirmat de CDF. In acest caz ghici ce personaj va deveni si mai cunoscut si ce personaj va fi vazut ca carcotas. In cazu contrar, oricum rolurile nu se inverseaza, ca doar e asimetrie nu?
locatia pozei iese daca apesi pe ea:
http://www-d0.fnal.gov/Run2Physics/WWW/results/final/B/B10A/B10AF99.jpeg
in rest, sa inteleg ca tocami tu il critici putin pe Lucian ca e prea "critic"? Ti-a fost bine in vacanta sau te-a batut soarele in cap, daca imi permiti gluma asta? Halo, piranda?
O chestie preliminara ca sa pot intelege articolul:
De unde ai luat mneata figura? Ca pe articolu 1005.2757v1 e alta, fara asanumita "Preliminary Combination"? Intzelegi mneata, zi-ne unde e explicata figura daca mata nu ai timp acilea. Apoi, nu vad unde e rezultatul lui Dobrescu.
In alta ordine de idei, intzelesei ca rezultatu D0 n-a fost confirmat inca de CDF, dar n-a fost nici infirmat. Am inteles ca cei de la CDF au facut numai un alt tip de analiza incompatibila cu asta descrisa aici. In continuare vor face una compatibila cu D0, cu rezultate probabil pe la anu. In acest context, intr-adevar pare un pic inflamata atentia extraordinara acordata temei. Pe de alta parte e un rezultat experimental far away de SM, si toata lumea simte singele cum clocoteste cand vede una ca asta. Ceea ce justifica ...
Faptul ca acest Bogdan Dobrescu e pe acest val e un lucru extraordinar pentru Romania si pentru felu in care sint priviti cercetatorii romani indiferent daca rezultatul va fi confirmat sau nu. Acest lucru ar trebui apreciat ca atare. Articolul tau Lucian, in ciuda unor fraze de final, aduce o umbra acestui fapt.
s-a putut aplica derivabilitatea