Stiinta.info

Naveta spaÅ£ială este un vehicul reutilizabil care permite transportarea de echipaj uman ÅŸi echipamente ÅŸtiinÅ£ifice pe orbita Pământului la costuri reduse comparativ cu lansările de rachete clasice. Datorită acestui lucru, propulsia navetei spaÅ£ială este diferită de cea a unei rachete.

Pentru lansare, care este verticală, se folosesc două tipuri de rachete total diferite. Motorele principale ale navetei, în număr de trei, sunt alimentate cu combustibil lichid (hidrogen), dintr-un rezervor exterior (External Tank – ET, cel de culoare portocalie din imagine de mai jos. DeÅŸi consumă aproape 4000 de litrii de hidrogen pe secundă, aceste moatoare nu sunt suficiente pentru a plasa pe orbită naveta spaÅ£ială, astfel că acestea sunt ajutate de două rachete ataÅŸate rezervorului extern ÅŸi denumite SRB (solid rocket boosters, rachete cu combustibil solid). Acestea, spre deosebire de motoarele principale, nu au o putere reglabilă ÅŸi nici nu pot fi oprite, o dată pornite, dar ele asigură peste 80% din puterea necesară pentru lansare. După consumare întregii cantităţi de combustibil, cele două rachete se desprind de ansamblul navetă – rezervor extern ÅŸi cad în apele oceanului Atlantic, de unde sunt recuperate ÅŸi refolosite pentru alte lansări. Naveta, în ultima sa parte din drumul spre orbită este propulsată de motoarele sale principale. Când combustibil din rezervorul extern este ÅŸi el epuizat, acesta se desprinde ÅŸi el iar din acest moment naveta spaÅ£ială nu mai poate să îÅŸi folosească motoarele principale.

Ajunsă pe orbită, naveta nu poate fi lăsată fără un mijloc de propulsie. Pentru manevre orbitale fine, apropiere de ISS sau alte obiective, se foloseÅŸte sistemul de reacÅ£ie ÅŸi control, RCS – Reaction Control System. Prin niÅŸte duze, plasate pe botul ÅŸi în spatele navetei (care fiind pe orbită se află în condiÅ£ii de microgravitaÅ£ie), este evacuat cu putere un gaz, care astfel poate deplasa sau roti naveta în direcÅ£ia dorită. Acest mijloc de propulsie nu este unul foarte puternic, dar extrem de eficient în vid ÅŸi în condiÅ£ii de gravitaÅ£ie scăzută, fiind folosit încă din primele misiuni spaÅ£iale cu echipaj uman. Gurile acestor duze uneori apar ca niÅŸte găuri în fuselaj, datorită faptului că unghiul lor este unul ascuÅ£it, astfel evitându-se perforarea burÅ£ii navetei, care ar fi compromis eficacitatea scutului termic, vital pentru reintrarea în atmosferă.

RCS nu este însă suficient de puternic pentru alterarea orbitei ÅŸi nici pentru pregătirile pentru aterizare, când navetă spaÅ£ială trebuie şă îÅŸi altereze drastic traiectoria, manevră pentru care este nevoie de un impuls substanÅ£ial. Dar cum motoarele principale nu pot fi folosite, din princina lipsei de combustibil, s-a găsit o altă variantă: OMS (Orbital Maneuvering System) care constă din două rachete plasate în spatele navetei, alimentate cu combustibil lichid aflat în compartimente speciale la bordul navetei, în spatele acestor motoare. Acestea au o putere mult mai mică decât motoarele principale, fiind mai aproapiate de RCS, dar sunt suficiente pentru unele corecÅ£ii ale orbitei sau pentru deceleraÅ£ia finală, care marcheză reintrarea navetei în atmosferă ÅŸi revenirea pe Pământ.

Folosind aceste trei mijloace de propulsie, naveta poate fi ridicată pe orbită, aici poate efectua manevre complexe de corecÅ£ie a orbiei, rendez-vous cu Hubble sau alte obiecte (sateliÅ£i), andocări cu MIR sau ISS, iar la final ea va ateriza pe o pistă asemeni avioanelor, după un picaj controlat de pe orbită, prin atmosfera Pământului, ceea ce face din naveta spaÅ£ială unul din cele mai complexe, versate ÅŸi utile aparate de zbor create până în prezent.