Stiinta.info

Adi, Adi, multe mai ai de învăţat! Numai să găseşti timp......(în Scoala acasa)

pai nu e clar din comentariul lui ca nu are?...(în Scoala acasa)

@ADI, daca ai fi fost atent la ce am scris, ai fi inteles sau ti-ai fi dat seama ca, PRACTIC, nu are...(în Cercul si numarul de aur - continuare)

@Adrian BuzatuAi copii ?...(în Scoala acasa)

Haoleooo lumeeee, vad ca discutzia a sarit, uooooooo, departe in straturile innalt-intelectuale und... (de Jizel-Jeg, tziganu aurolac shi manelist)

@Parascan Gheorghe Pai si de ce s-a diminuat intensitatea liniei H alfa? Vreo cauza, ceva? Explic... (de viorel)

Multumesc Cristi pentru interes, dar nu, nu cred in religie nici ca institutie, nici ca doctrina. C... (de ana)

Eu respect opiniile voastre, la toti,indiferent daca sunt pro sau contra si cred ca asta-i spiritul ... (de mircea)

te inteleg acum si pe tine, ana. Tu prin religie intelegi o institutie si nu fereastra din sufletul ... (de cristi)

Cristi, cati oameni credinciosi crezi ca sunt preocupati sa studieze problemele astea? darwin, big b... (de ana)

este interesant ana ca tu crezi ca religia te limiteaza... eu cred insa ca nimic nu te opreste sa st... (de cristi)

Scrieţi aici adresa dumneavoastră de e-mail pentru a vă inregistra şi citi ştirile pe e-mail:

Doriţi să contribuiţi cu materiale, ori să colaboraţi într-un mod regulat? Ne puteţi scrie oricând la adresa de e-mail contact@stiinta.info.

Astronomii amatori din România câştigă două premii internaţionale de excepţie pentru promovarea astronomiei (StiintaAzi.ro)

Teoria evoluției și religia: coexistență sau conflict? (stiinta.info)

Studiu de caz – Boala Forestier (medicalstudent.ro)

Nasa a descoperit un depozit urias de gheata pe Luna (cosmosul.ro)

Ultimele ştiri le puteti integra in cititoarele de ştiri folosind linkul:

Dacă insă doriţi să citiţi ştirile direct din bara Google, atunci apăsaţi pe butonul acesta:

Dacă vreti sa ascultati podcastul la iPod sau oricare alt mp3-player, puteti folosi adresa urmatoare in programele pentru podcast (ca iTunes):

Colaborări

Acum ştirile stiinta.info şi în toolbarul portalurilor Lacaşuri Ortodoxe si Stiinta Azi.

Alte Colaborări

Portal Electric

Lupa Mea

Raul Sandu's Blog

Sarcina

Jocuri

Jocuri online

Blogycopedye

parsec.ro

karte.ro

inventatori.ro

Felicitari

Iubesc cititul! Mai ales azi, când poţi comanda pe internet cartea care te interesează, pe subiectul care te interesează. Să tot avem ani să putem citi atâtea cărţi interesante câte se pot găsi pe internet! Şi cum tocmai am terminat de citit o astfel de carte interesantă, iată aici câteva gânduri despre ea.

Cartea “The emotion machine” (Maşina Emoţională) a apărut la editura Simon&Schuster New York, şi poartă semnătura lui Marvin Minsky, un cunoscut cercetător din domeniul inteligenţei artificiale de la Massachusetts Institute of Technology, USA. Aşa cum sugerează titlul, cartea se vrea o investigaţie asupra structurii creierului, despre care Minsky crede că nu este altceva decât o maşină capabilă de a crea emoţii.

Am ales cartea odată ce am găsit o referinţă la un pasaj ce descrie briliant esenţa dragostei: diminuarea capacităţilor de analiză! Ori, cum zic romanii: “dragostea e oarbă”. Căci, după Minsky, ne îndrăgostim de o persoană amuţind aproape toate capacităţile noastre critice: nu vedem că cealaltă persoană este leneşă, dezordonată sau cheltuitoare de exemplu. Şi, crezând într-un moment de euforie că ne putem petrece restul vieţii lângă ea, facem pasul fatal: ne căsătorim!

Marvin Minsky începe de fapt cartea cu acest caz, interpretând o scrisoare de dragoste într-un mod ce trece dincolo de anecdotică, explicitând care parte a creierului nu funcţionează în procesul respectiv. Iată aici reproducerea scrisorii pentru deliciul dumneavoastră:

·         Eşti nemaipomenită, indescifrabila (Creierul meu e stricat, şi nu poate descifra ce mă atrage la tine)

·         Nu mă pot gândi la altceva decât la tine (Cea mai mare parte a creierului meu s-a oprit din funcţionare)

·         Eşti perfectă! Incredibilă! (Nici un om cu mintea la cap nu ar crede asta)

·         Ai un caracter fără cusur. (Creierul meu a abandonat capacităţile critice)

·         Nu este nimic ce nu aş face pentru tine (Mi-am abandonat celelalte scopuri)

În aceste rânduri se regăseşte şi esenţa mesajului lui Minsky: trebuie să realizăm că creierul are un mecanism complex, şi că ceea ce noi numim “conştiinţa” nu supervizează decât o mică parte din procesele care au loc în creier. Cartea devine apoi o înşiruire a proceselor complexe care apar în creier, şi care ar putea explica în parte apariţia conştiinţei într-o maşină şi funcţionarea lui emoţională.

Pe drum, autorul îşi poartă cu el haina de cercetător în domeniul inteligenţei artificiale, şi de aceea cartea abundă de modele care pot explica diverse procese ale conştiinţei. După părerea mea însă, cartea nu reuşeşte să prezinte argumente convingătoare cum că, într-adevăr, creierul nostru nu este decât o maşină mai complicată, organizată în diversele moduri pe care Minsky le prezintă. Lucrul nu este însă de neaşteptat, căci la urma urmei nimeni nu a reuşit să realizeze cât de cât un computer despre care am putea spune că are conştiinţă...

Iată însă mai jos şi câteva dintre ideile din carte care mi-au atras atenţia:

·         Creierul este structurat ca o colecţie de resurse (vedere, ordonare,etc.), pentru care există o competiţie. De aceea nu putem vorbi şi asculta în acelaşi timp, pentru că e nevoie de aceeaşi resursă. Putem însă ascultă şi conduce o maşină.

·         Emoţiile şi modurile de gândire rezultă din alegerea diverselor resurse. Practic, unele resurse sunt inhibate pentru o funcţionare eficientă, vezi cazul dragostei. Emoţiile nu diferă mult de celelalte procese cerebrale de gândire, atâta doar că ele necesită ca anumite resurse să fie inhibate, şi au o structura de "avalanşă". În final nu trebuie să vedem ce sunt emoţiile, ci care dintre procesele şi resursele din creier joacă un rol dominant în emoţii.

·         Resursele trebuie câteodată inhibate pentru a fluidiza procesul de gândire, sau pentru că intră în conflict unul cu altul (de exemplu nu putem şi merge şi alerga în acelaşi timp). Creierul creează diverse moduri de gândire folosind diverse resurse, o adaptare ce ţine de situaţie. De aceea câteodată gândim aceeaşi situaţie logic, alteori emoţional.

·         Managementul unei companii este ca şi creierul. Nivelele de sus nu ştiu practic nimic de cele de jos! De aceea noi nu suntem conştienţi de procesele complexe din creier, ca vederea de exemplu. Tot ceea ce ne interesează pe noi (ca şi pe şeful unei companii) este rezultatul, pe care îl luăm de-a gata de la un grup de resurse din creier. Credem că este natural să auzim ce se spune, însă în spatele acestui fapt simplu sta un adevărat departament care se ocupă cu extragerea informaţiei relevante: cine discuta, despre ce discuta, etc... Noi însă nu suntem conştienţi de detaliile din acest “departament”.

·         Cum a apărut conştiinţa în maşină creierului? La început, creierul rezolva lucruri simple, fără a realiza ce face. Pe măsură ce complexitatea (şi învăţarea) a crescut, nivelele de gândire abstractă ale creierului au început să creeze modele pentru procesele simple de gândire. Aceste modele au evoluat mai târziu în sensul nostru de conştiinţă.

·         Nu e important ce înveţi. Important e ce faci cu ce înveţi.

·         Ataşamentele noastre nu sunt către persoane, ci către modelele pe care noi ni le facem despre acele persoane.

·         Durerea este o avalanşă de acţiuni imediate în creier. Scopul ultim al creierului este de a scăpa în cel mai scurt timp de durere. Aceasta avalanşă de acţiuni în creier noi o numim durere. Desigur însă, Minsky nu explică de ce totuşi noi simţim durerea...

·         De aceea, spune Minsky, nu există un centru al durerii, şi de fapt întregul creier poate fi considerat un centru al durerii... Avem durere (“pain”) ca senzaţie fizică, apoi durere acută (când este vizibil scopul de a scăpa de durere) şi apoi suferinţa (când creierul este dominat de scopul de a scăpa de durere, şi nu se mai poate gândi la altceva).

·         De ce maşina creierului nu poate rezolva durerea fără ca noi să fim conştienţi de ea? Pentru a ne atrage atenţia la nivel managerial ridicat (superior) şi că noi să acţionăm în eliminarea durerii... Este ca un telefon roşu care continua sa sune pe masa preşedintelui...

·         Minţile noastre nu au evoluat ca să răspundă la întrebări despre noi înşine, ci ca să rezolve probleme referitoare la nutriţie, apărare şi reproducere, de exemplu...

·         Înainte de a intra într-o cameră, creierul deja pregăteşte imagini despre cum ar arăta acea cameră. Înainte de a pune o întrebare creierul deja a pregătit o listă de răspunsuri posibile.

·         Lovecraft 1926: Cel mai mare dar pe care l-am primit este incapacitatea creierului de a înţelege şi pune cap la cap conţinutul său. Trăim ignoranţi într-o mare de informaţie, şi nu  a fost ideea evoluţiei de a ajunge aici unde am ajuns... Odată însă ce vom deschide cu adevărat porţile cunoaşterii fie vom înnebuni, fie ne vom retrage voluntari în ignoranţă...

·         Poate că abilitatea omului de a reflecta asupra lui însuşi a reieşit din capacitatea noastră de a pune ordine în relaţiile diverselor evenimente. Relaţiile spaţiale între obiecte au jucat un rol special, spune Minsky.

·         Complexitatea supravieţuieşte şi evoluează dacă este structurată pe “organe”. Un exemplu este corpul uman, altul creierul. Un “organ” poate evolua de sine stătător, păstrând conexiunile pe care le-a avut deja cu celelalte organe. Este rapid şi eficient. Dacă nu funcţionează sau este construit greşit, impactul este minimal asupra celorlalte “organe”. Resursele din creier sunt organizate de asemenea in această structură.

·         Voinţă proprie nu este un proces prin care luăm o decizie, ci una prin care oprim diverse procese începute.

·         Umorul este pozitiv văzut, în ciuda faptului că cele mai multe glume sunt negative.

·         Sărbătorim realizările marilor cercetători, însă nu sărbătorim mult mai importante realizări, ca cea prin care învăţăm să apucăm lucruri cu mâna de exemplu... De fapt, purtăm cu noi evoluţia de milioane de ani care ne-a făcut fiinţe conştiente, şi noi abia realizăm aceasta.

·         Emoţia conduce la noi moduri de gândire, care rezolva de multe ori probleme... De fapt, spune Minsky, aceasta trecere specială de la un mod de gândire la altul, care provoacă o avalanşă de gânduri şi idei, o numim noi emoţie... În aceste sens, dacă nu avem emoţii atunci gândim şi luăm decizii foarte greu, căci nu putem schimba uşor diverse moduri de gândire. În sprijinul ideii, Minsky da exemplul unui pacient (Damasio 1995) care nu putea lua decizii şi nu avea emoţii! Putem spune despre pacientul respectiv că este un robot perfect?

·         Minsky crede că creierul este preocupat în continuu cu idei şi gânduri de care noi nu avem habar... Numai atunci când ele dau de o soluţie ies brusc la iveală şi ne apar ca nişte idei surprinzătoare nouă, deşi ele erau în subconştient de mult în creier...

·         Cele mai importante descoperiri în ştiinţă nu sunt legile ci noile posibilităţi pe care anumite legi le pot deschide.

·         Pentru a fi eficientă, memoria trebuie să lucreze la modul abstract. De exemplu, la şah, nu are nici un sens să memorăm o configuraţie de piese pentru că, cel mai probabil, nu vom mai întâlni precis acea configuraţie a pieselor în joc

·         O caracteristică e geniilor este că ei pun sub semnul întrebării miturile şi credinţele teoriilor acceptate de majoritate.

·         Un studiu asupra copilăriei geniilor a scos la iveală următoarele aspecte: geniile au primit o educaţie intensivă şi multă dragoste părintească, geniile au crescut destul de izolate faţă de copiii ceilalţi şi geniile au excelat în fantezie. Studiul notează că educaţia în şcoala omoară toate aceste trei aspecte.

·         Când continuitatea dispare în memoriile noastre, dispare şi simţul de individualitate.

·         Folosim cuvinte ca “Eu” pentru a preveni să ne gândim la ceea ce suntem! Cu alte cuvinte, e mult mai uşor să spunem “Eu” şi să îi atribuim decizii de exemplu, decât să vedem ce este cu adevărat în creier...

·         Explicăm un lucru prin părţile sale componente. Odată ce ajungem la o parte care nu mai poate fi împărţită, cedăm, pentru că nu putem explica lucrurile decât prin părţile lor...

·         Adevăratul mister al conştiinţei este acesta: de ce procesele din creier nu au loc “în întuneric” fără ca cineva (noi) să fie conştiente de ele?

·         Pentru că conştiinţa se manifestă la un nivel superior din creier, ea nu are access la procesele complexe din creier, şi de aceea ea le consideră simple. Cam ca la o uzină unde directorul crede că e uşor să faci nişte şuruburi... De aceea noi considerăm senzaţiile imediate ca fiind simple, deşi ele nu sunt!

·         Nu putem descrie ce este o senzaţie (de văz, de miros, etc.) ci doar care sunt relaţiile cu alte senzaţii.

·         Poţi avea o durere fără să fii conştientă de ea (vezi soldaţii răniţi). Aceasta sugerea că durerea nu este ceva imaterial, pentru că atunci am fi probabil tot timpul conştient de ea...

·         Creierul nu poate fi complet paralel, pentru că atunci între diversele sarcini ar apare competiţia intre resurse. Aceasta sugerează cumva serialitatea gândirii conştiente, însă nu o dovedeşte.

În final, trebuie spus că şi această carte lămureşte puţin din ceea ce noi numim "conştiinţă". Ea scoate în evidenţă faptul că creierul nostru are diverse resurse, organizate pe categorii, datorită complexităţii. Între diversele sarcini există o competiţie în utilizarea acestor resurse, ceea ce conduce la moduri de gândire diferite, şi la procese de avalanşă, că de exemplu durerea şi emoţia.

 Cum iese însă din toate aceste procese mecanice conştiinţa autorul nu ne spune. Desigur este foarte greu, şi iată că un cercetător că Marvin Minsky în domeniul inteligenţei artificiale nu a reuşit să construiască încă un robot care să se comporte cât de cât ca un om. Aceasta spune clar cât de puţine lucruri înţelegem noi despre funcţionarea creierului.

Una peste alta, cartea este greoaie pe alocuri, însă merita să fie citită de cineva care este interesat de fenomenul acesta pe care noi îl denumim "conştiinţă".

 

[www.stiinta.info]