Stiinta.info

O carte pentru mai multe generaţii! Câteva dintre subiecte: Astronomie. Planete extrasolare. Electromagnetism. Lumina. Teoria relativităţii. Găuri negre. Materie întunecată. Mecanica cuantică. Principiul de incertitudine. Teleportare cuantică. Criptografie cuantică. Particule virtuale. Bozonul Higgs. Corzi relativiste. Universul cu 11 dimensiuni. Impasurile fizicii moderne. Şi acestea sunt doar câteva dintre cele 200 de subiecte ale cărţii! Clickează în dreapta pentru a afla mai multe detalii...

e buna rau de tot ma nene :)))) trust me... :) just get higher , roll it smoke it :X... (de jah)

INIŢIATUL ROMÂN Domnul „DUMNEZEEU – Dumnezeeu // DUMNEZEEUL DUMNEZEEILOR, prin Revelaţiile... (de Iniţiatul Român)

este o carte interesanta!nu prea mi-a placut ca era lunga dar chiar am aflat multe informatii utile ... (de andreea)

MX096V , [url=http://ieasrxswldfo.com/]ieasrxswldfo[/url], [link=http://idfgynzlxvvi.com/]idfgynzlxv... (de nuyfamqgcy)

ADZze2 , [url=http://epjiyluiezgv.com/]epjiyluiezgv[/url], [link=http://ayydaeutcbwq.com/]ayydaeutcb... (de pxorvaral)

paKmI4 , [url=http://ymyplkpbndrp.com/]ymyplkpbndrp[/url], [link=http://xpjyyognsjvi.com/]xpjyyognsj... (de tdlwdslxh)

lw7iEP , [url=http://hkvqnlgqapsm.com/]hkvqnlgqapsm[/url], [link=http://irztgswmcueb.com/]irztgswmcu... (de khjjpgeh)

Scrieţi aici adresa dumneavoastră de e-mail pentru a vă inregistra şi citi ştirile pe e-mail:

Doriţi să contribuiţi cu materiale, ori să colaboraţi într-un mod regulat? Ne puteţi scrie oricând la adresa de e-mail contact@stiinta.info.

Colecistectomia laparoscopica in tratamentul colelitiazei simptomatice (medicalstudent.ro)

O imagine similara dar nu copiata a incalcat legile copyright-ului (cosmosul.ro)

De la Pamant la Mercur- sonda spatiala Messenger scrie istorie- partea 5 (stiinta.info)

Ultimele ÅŸtiri le puteti integra in cititoarele de ÅŸtiri folosind linkul:

Dacă insă doriţi să citiţi ştirile direct din bara Google, atunci apăsaţi pe butonul acesta:

Dacă vreti sa ascultati podcastul la iPod sau oricare alt mp3-player, puteti folosi adresa urmatoare in programele pentru podcast (ca iTunes):

Colaborări

Acum ştirile stiinta.info şi în toolbarul portalurilor Lacaşuri Ortodoxe si Stiinta Azi.

Alte Colaborări

Portal Electric

Lupa Mea

Raul Sandu's Blog

Sarcina

Jocuri

Jocuri online

Blogycopedye

parsec.ro

karte.ro

inventatori.ro

Felicitari

Referate

Referate Online

Colectionarul

Filme subtitrate

Caius Bogdanescu

Jocuri Gratis

Jocuri de gătit

Iubesc cititul! Mai ales azi, când poÅ£i comanda pe internet cartea care te interesează, pe subiectul care te interesează. Să tot avem ani să putem citi atâtea cărÅ£i interesante câte se pot găsi pe internet! Åži cum tocmai am terminat de citit o astfel de carte interesantă, iată aici câteva gânduri despre ea.

Cartea “The emotion machine” (MaÅŸina EmoÅ£ională) a apărut la editura Simon&Schuster New York, ÅŸi poartă semnătura lui Marvin Minsky, un cunoscut cercetător din domeniul inteligenÅ£ei artificiale de la Massachusetts Institute of Technology, USA. AÅŸa cum sugerează titlul, cartea se vrea o investigaÅ£ie asupra structurii creierului, despre care Minsky crede că nu este altceva decât o maÅŸină capabilă de a crea emoÅ£ii.

Am ales cartea odată ce am găsit o referinţă la un pasaj ce descrie briliant esenÅ£a dragostei: diminuarea capacităţilor de analiză! Ori, cum zic romanii: “dragostea e oarbă”. Căci, după Minsky, ne îndrăgostim de o persoană amuÅ£ind aproape toate capacităţile noastre critice: nu vedem că cealaltă persoană este leneşă, dezordonată sau cheltuitoare de exemplu. Åži, crezând într-un moment de euforie că ne putem petrece restul vieÅ£ii lângă ea, facem pasul fatal: ne căsătorim!

Marvin Minsky începe de fapt cartea cu acest caz, interpretând o scrisoare de dragoste într-un mod ce trece dincolo de anecdotică, explicitând care parte a creierului nu funcÅ£ionează în procesul respectiv. Iată aici reproducerea scrisorii pentru deliciul dumneavoastră:

·         EÅŸti nemaipomenită, indescifrabila (Creierul meu e stricat, ÅŸi nu poate descifra ce mă atrage la tine)

·         Nu mă pot gândi la altceva decât la tine (Cea mai mare parte a creierului meu s-a oprit din funcÅ£ionare)

·         EÅŸti perfectă! Incredibilă! (Nici un om cu mintea la cap nu ar crede asta)

·         Ai un caracter fără cusur. (Creierul meu a abandonat capacităţile critice)

·         Nu este nimic ce nu aÅŸ face pentru tine (Mi-am abandonat celelalte scopuri)

În aceste rânduri se regăseÅŸte ÅŸi esenÅ£a mesajului lui Minsky: trebuie să realizăm că creierul are un mecanism complex, ÅŸi că ceea ce noi numim “conÅŸtiinÅ£a” nu supervizează decât o mică parte din procesele care au loc în creier. Cartea devine apoi o înÅŸiruire a proceselor complexe care apar în creier, ÅŸi care ar putea explica în parte apariÅ£ia conÅŸtiinÅ£ei într-o maÅŸină ÅŸi funcÅ£ionarea lui emoÅ£ională.

Pe drum, autorul îÅŸi poartă cu el haina de cercetător în domeniul inteligenÅ£ei artificiale, ÅŸi de aceea cartea abundă de modele care pot explica diverse procese ale conÅŸtiinÅ£ei. După părerea mea însă, cartea nu reuÅŸeÅŸte să prezinte argumente convingătoare cum că, într-adevăr, creierul nostru nu este decât o maÅŸină mai complicată, organizată în diversele moduri pe care Minsky le prezintă. Lucrul nu este însă de neaÅŸteptat, căci la urma urmei nimeni nu a reuÅŸit să realizeze cât de cât un computer despre care am putea spune că are conÅŸtiinţă...

Iată însă mai jos ÅŸi câteva dintre ideile din carte care mi-au atras atenÅ£ia:

·         Creierul este structurat ca o colecÅ£ie de resurse (vedere, ordonare,etc.), pentru care există o competiÅ£ie. De aceea nu putem vorbi ÅŸi asculta în acelaÅŸi timp, pentru că e nevoie de aceeaÅŸi resursă. Putem însă ascultă ÅŸi conduce o maÅŸină.

·         EmoÅ£iile ÅŸi modurile de gândire rezultă din alegerea diverselor resurse. Practic, unele resurse sunt inhibate pentru o funcÅ£ionare eficientă, vezi cazul dragostei. EmoÅ£iile nu diferă mult de celelalte procese cerebrale de gândire, atâta doar că ele necesită ca anumite resurse să fie inhibate, ÅŸi au o structura de "avalanşă". În final nu trebuie să vedem ce sunt emoÅ£iile, ci care dintre procesele ÅŸi resursele din creier joacă un rol dominant în emoÅ£ii.

·         Resursele trebuie câteodată inhibate pentru a fluidiza procesul de gândire, sau pentru că intră în conflict unul cu altul (de exemplu nu putem ÅŸi merge ÅŸi alerga în acelaÅŸi timp). Creierul creează diverse moduri de gândire folosind diverse resurse, o adaptare ce Å£ine de situaÅ£ie. De aceea câteodată gândim aceeaÅŸi situaÅ£ie logic, alteori emoÅ£ional.

·         Managementul unei companii este ca ÅŸi creierul. Nivelele de sus nu ÅŸtiu practic nimic de cele de jos! De aceea noi nu suntem conÅŸtienÅ£i de procesele complexe din creier, ca vederea de exemplu. Tot ceea ce ne interesează pe noi (ca ÅŸi pe ÅŸeful unei companii) este rezultatul, pe care îl luăm de-a gata de la un grup de resurse din creier. Credem că este natural să auzim ce se spune, însă în spatele acestui fapt simplu sta un adevărat departament care se ocupă cu extragerea informaÅ£iei relevante: cine discuta, despre ce discuta, etc... Noi însă nu suntem conÅŸtienÅ£i de detaliile din acest “departament”.

·         Cum a apărut conÅŸtiinÅ£a în maÅŸină creierului? La început, creierul rezolva lucruri simple, fără a realiza ce face. Pe măsură ce complexitatea (ÅŸi învăţarea) a crescut, nivelele de gândire abstractă ale creierului au început să creeze modele pentru procesele simple de gândire. Aceste modele au evoluat mai târziu în sensul nostru de conÅŸtiinţă.

·         Nu e important ce înveÅ£i. Important e ce faci cu ce înveÅ£i.

·         AtaÅŸamentele noastre nu sunt către persoane, ci către modelele pe care noi ni le facem despre acele persoane.

·         Durerea este o avalanşă de acÅ£iuni imediate în creier. Scopul ultim al creierului este de a scăpa în cel mai scurt timp de durere. Aceasta avalanşă de acÅ£iuni în creier noi o numim durere. Desigur însă, Minsky nu explică de ce totuÅŸi noi simÅ£im durerea...

·         De aceea, spune Minsky, nu există un centru al durerii, ÅŸi de fapt întregul creier poate fi considerat un centru al durerii... Avem durere (“pain”) ca senzaÅ£ie fizică, apoi durere acută (când este vizibil scopul de a scăpa de durere) ÅŸi apoi suferinÅ£a (când creierul este dominat de scopul de a scăpa de durere, ÅŸi nu se mai poate gândi la altceva).

·         De ce maÅŸina creierului nu poate rezolva durerea fără ca noi să fim conÅŸtienÅ£i de ea? Pentru a ne atrage atenÅ£ia la nivel managerial ridicat (superior) ÅŸi că noi să acÅ£ionăm în eliminarea durerii... Este ca un telefon roÅŸu care continua sa sune pe masa preÅŸedintelui...

·         MinÅ£ile noastre nu au evoluat ca să răspundă la întrebări despre noi înÅŸine, ci ca să rezolve probleme referitoare la nutriÅ£ie, apărare ÅŸi reproducere, de exemplu...

·         Înainte de a intra într-o cameră, creierul deja pregăteÅŸte imagini despre cum ar arăta acea cameră. Înainte de a pune o întrebare creierul deja a pregătit o listă de răspunsuri posibile.

·         Lovecraft 1926: Cel mai mare dar pe care l-am primit este incapacitatea creierului de a înÅ£elege ÅŸi pune cap la cap conÅ£inutul său. Trăim ignoranÅ£i într-o mare de informaÅ£ie, ÅŸi nu  a fost ideea evoluÅ£iei de a ajunge aici unde am ajuns... Odată însă ce vom deschide cu adevărat porÅ£ile cunoaÅŸterii fie vom înnebuni, fie ne vom retrage voluntari în ignoranţă...

·         Poate că abilitatea omului de a reflecta asupra lui însuÅŸi a reieÅŸit din capacitatea noastră de a pune ordine în relaÅ£iile diverselor evenimente. RelaÅ£iile spaÅ£iale între obiecte au jucat un rol special, spune Minsky.

·         Complexitatea supravieÅ£uieÅŸte ÅŸi evoluează dacă este structurată pe “organe”. Un exemplu este corpul uman, altul creierul. Un “organ” poate evolua de sine stătător, păstrând conexiunile pe care le-a avut deja cu celelalte organe. Este rapid ÅŸi eficient. Dacă nu funcÅ£ionează sau este construit greÅŸit, impactul este minimal asupra celorlalte “organe”. Resursele din creier sunt organizate de asemenea in această structură.

·         Voinţă proprie nu este un proces prin care luăm o decizie, ci una prin care oprim diverse procese începute.

·         Umorul este pozitiv văzut, în ciuda faptului că cele mai multe glume sunt negative.

·         Sărbătorim realizările marilor cercetători, însă nu sărbătorim mult mai importante realizări, ca cea prin care învăţăm să apucăm lucruri cu mâna de exemplu... De fapt, purtăm cu noi evoluÅ£ia de milioane de ani care ne-a făcut fiinÅ£e conÅŸtiente, ÅŸi noi abia realizăm aceasta.

·         EmoÅ£ia conduce la noi moduri de gândire, care rezolva de multe ori probleme... De fapt, spune Minsky, aceasta trecere specială de la un mod de gândire la altul, care provoacă o avalanşă de gânduri ÅŸi idei, o numim noi emoÅ£ie... În aceste sens, dacă nu avem emoÅ£ii atunci gândim ÅŸi luăm decizii foarte greu, căci nu putem schimba uÅŸor diverse moduri de gândire. În sprijinul ideii, Minsky da exemplul unui pacient (Damasio 1995) care nu putea lua decizii ÅŸi nu avea emoÅ£ii! Putem spune despre pacientul respectiv că este un robot perfect?

·         Minsky crede că creierul este preocupat în continuu cu idei ÅŸi gânduri de care noi nu avem habar... Numai atunci când ele dau de o soluÅ£ie ies brusc la iveală ÅŸi ne apar ca niÅŸte idei surprinzătoare nouă, deÅŸi ele erau în subconÅŸtient de mult în creier...

·         Cele mai importante descoperiri în ÅŸtiinţă nu sunt legile ci noile posibilităţi pe care anumite legi le pot deschide.

·         Pentru a fi eficientă, memoria trebuie să lucreze la modul abstract. De exemplu, la ÅŸah, nu are nici un sens să memorăm o configuraÅ£ie de piese pentru că, cel mai probabil, nu vom mai întâlni precis acea configuraÅ£ie a pieselor în joc

·         O caracteristică e geniilor este că ei pun sub semnul întrebării miturile ÅŸi credinÅ£ele teoriilor acceptate de majoritate.

·         Un studiu asupra copilăriei geniilor a scos la iveală următoarele aspecte: geniile au primit o educaÅ£ie intensivă ÅŸi multă dragoste părintească, geniile au crescut destul de izolate faţă de copiii ceilalÅ£i ÅŸi geniile au excelat în fantezie. Studiul notează că educaÅ£ia în ÅŸcoala omoară toate aceste trei aspecte.

·         Când continuitatea dispare în memoriile noastre, dispare ÅŸi simÅ£ul de individualitate.

·         Folosim cuvinte ca “Eu” pentru a preveni să ne gândim la ceea ce suntem! Cu alte cuvinte, e mult mai uÅŸor să spunem “Eu” ÅŸi să îi atribuim decizii de exemplu, decât să vedem ce este cu adevărat în creier...

·         Explicăm un lucru prin părÅ£ile sale componente. Odată ce ajungem la o parte care nu mai poate fi împărÅ£ită, cedăm, pentru că nu putem explica lucrurile decât prin părÅ£ile lor...

·         Adevăratul mister al conÅŸtiinÅ£ei este acesta: de ce procesele din creier nu au loc “în întuneric” fără ca cineva (noi) să fie conÅŸtiente de ele?

·         Pentru că conÅŸtiinÅ£a se manifestă la un nivel superior din creier, ea nu are access la procesele complexe din creier, ÅŸi de aceea ea le consideră simple. Cam ca la o uzină unde directorul crede că e uÅŸor să faci niÅŸte ÅŸuruburi... De aceea noi considerăm senzaÅ£iile imediate ca fiind simple, deÅŸi ele nu sunt!

·         Nu putem descrie ce este o senzaÅ£ie (de văz, de miros, etc.) ci doar care sunt relaÅ£iile cu alte senzaÅ£ii.

·         PoÅ£i avea o durere fără să fii conÅŸtientă de ea (vezi soldaÅ£ii răniÅ£i). Aceasta sugerea că durerea nu este ceva imaterial, pentru că atunci am fi probabil tot timpul conÅŸtient de ea...

·         Creierul nu poate fi complet paralel, pentru că atunci între diversele sarcini ar apare competiÅ£ia intre resurse. Aceasta sugerează cumva serialitatea gândirii conÅŸtiente, însă nu o dovedeÅŸte.

În final, trebuie spus că ÅŸi această carte lămureÅŸte puÅ£in din ceea ce noi numim "conÅŸtiinţă". Ea scoate în evidenţă faptul că creierul nostru are diverse resurse, organizate pe categorii, datorită complexităţii. Între diversele sarcini există o competiÅ£ie în utilizarea acestor resurse, ceea ce conduce la moduri de gândire diferite, ÅŸi la procese de avalanşă, că de exemplu durerea ÅŸi emoÅ£ia.

 Cum iese însă din toate aceste procese mecanice conÅŸtiinÅ£a autorul nu ne spune. Desigur este foarte greu, ÅŸi iată că un cercetător că Marvin Minsky în domeniul inteligenÅ£ei artificiale nu a reuÅŸit să construiască încă un robot care să se comporte cât de cât ca un om. Aceasta spune clar cât de puÅ£ine lucruri înÅ£elegem noi despre funcÅ£ionarea creierului.

Una peste alta, cartea este greoaie pe alocuri, însă merita să fie citită de cineva care este interesat de fenomenul acesta pe care noi îl denumim "conÅŸtiinţă".

 

[www.stiinta.info]