28.03.2008

Latru, deci exist!

În 1977, Irene Pepperberg, propaspătă absolventă a Universităţii Harvard, a spart tiparele de mentalitate în ceea ce priveşte inteligenţa animalelor. La acea vreme, gesturile animalelor erau considerate automatisme adaptative. Ea însă a vrut să pătrundă în mintea animalelor ... stând de vorbă cu ele.


Categorie: Biologie
Autor: Claudiu Mirescu



În 1977, Irene Pepperberg, propaspătă absolventă a Universităţii Harvard, a spart tiparele de mentalitate în ceea ce priveşte inteligenţa animalelor. La acea vreme, gesturile animalelor erau considerate automatisme adaptative. Ea însă a vrut să pătrundă în mintea animalelor...stând de vorbă cu ele. A cumpărat un papagal cenuşiu african în vârstă de un an şi a început să-l înveţe să reproducă sunetele limbii engleze. “M-am gândit că dacă îl voi învăţa să vorbească, o să-i pot pune întrebări să aflu cum vede el lumea. ” declară Irene revistei National Geographic.

Când Irene şi-a început dialogurile cu papagalul – Alex, oamenii de ştiinţă refuzau cu vehemenţă orice formă de inteligenţă a animalelor. Însă experimentele lui Pepperberg par să evoce contrariul.

Multe dintre abilităţile cognitive ale lui Alex, ca de pildă capacitatea de a înţelege concepte precum identic şi diferit, sunt în general atribuite doar mamiferelor superioare, în special primatelor. Dar papagalii, ca şi maimuţele antropoide (şi oamenii), trăiesc multă vreme în societăţi superior organizate. Sub îndrumarea plină de răbdare a lui Pepperberg, Alex a învăţat cum să-şi folosească aparatul fonator pentru a imita aproape o sută de cuvinte englezeşti, incluzând sunetele pentru alimente, deşi numeşte mărul o “bana-ciră”. “Pentru el, merele au puţin gust de banană şi aspect de cireaşă, aşa că a inventat acest cuvânt pentru ele. ” – a spus Pepperberg. Alex ştia să numere până la şase şi învăţa sunetele pentru şapte şi opt.

După moartea lui Alex, Irene Pepperberg îşi continuă studiile pe papagali, dar şi pe alte animale, cum ar fi delfini sau cimpanzei. Însă aceştia au un singur defect – nu pot să vorbească. Pepperberg a avut bucuria să relateze că, atunci când a murit, reuşise să pronunţe corect ”şapte”.

[www.stiinta.info]

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga un comentariu

This is a captcha-picture. It is used to prevent mass-access by robots. (see: www.captcha.net)
Introdu codul:
Numele dumneavoastra:
Comentariu. Atentie, salveaza textul inainte de a-l trimite, ca o precautiune... Poti selecta tot comentariul cu CTRL-A si copia cu CTRL-C:
 
  • April 11, 2008, 8:55 am - Adi

    Daca animalele au memorie temporara, asta nu inseamna ca au inteligenta si constiinta, dar nici nu inseamna ca nu au inteligenta sau constiinta.


  • April 11, 2008, 7:13 am - vlad

    Foarte interesant...Animalele au limba lor la fel ca englezii sau germannii sau etc.. De ce nar exista o traducere cum exista dintro limba in alta


  • April 10, 2008, 11:34 am - micael nicolas

    Faptul ca animalele poseda memorie temporara nu inseamna ca sunt si inteligente,ca disting lucrurile nu le fac neaparat spirituale.D-zeu este simtire,este constient de sine insusi prin simtire,este creator al universul datorita simtirii,la El inspiratia,spotaneitatea este tot una cu momentul crearii propriu-zise.Diferenta intre om si D-zeu este lipsa timpului din clipa revelatiei si materializarea ei.


  • March 31, 2008, 6:41 pm - Adi

    Domnul Jan11, complet de acord. Dumnezeu daca exista, nu are carne si oase. Si daca a creat viata, intreaga viata de pe Terra este dupa "chipul si asemanarea sa", iar asemanarea ar fi la legile fundamentale, nu la cate picioare sau ochi are. Si eu tind sa cred ca poate sunt alte fiinte inteligente in galaxie. Daca cumva Dumnezeu ne-a creat doar pe noi, la ce nu a creat o singura galaxie? La ce a umplut Universul de peste o suta de miliarde de galaxii? Si la ce nu a facut un univers static? De ce a pus universul in expansiune din ce in ce mai accelerata? Desigur, daca nu exista Dumnezeu nu inseamna nici automat ca exista viata altundeva in Univers, dar e sansa, cum e viata pe Terra sa fie si pe alta planeta unde conditiile sunt prielnice mentinerii vietii. Si poate chiar aparitiei, dar nu stim cum a aparut viata inca. Si eu sunt curios ce raspunde Eulina.


  • March 31, 2008, 12:22 pm - jan11

    Pentru Eulina si ceilalti.Nu cred ca vom ajunge sa pricepem ceva din natura Bunului Dumnezeu daca I-l vom analiza in maniera aceasta.Mi se pare cel putin ciudat sa ne gandim la El ca la un om in carne si oase.Nu stim ,practic nimic despre natura structurala Lui si cred ca nu vom sti niciodata.Tocmai aici e toata frumusetea.Cum sa-l masori pe dumnezeu cu metrul sau cu analizorul spectral?Totul incepe sa ia o turnura absurda.
    Pe de alta parte,de ce am crede ca ne-a creat numai pe noi dupa chipul si asemanarea Lui?Poate ca toata creatia este facuta la fel.Nu suntem putin cam infatuati cand pretindem ca suntem modelul suprem de frumusete din univars?Si daca maine, sa zicem,apar niste fiinte din spatiu,rationale,fireste,cum ramane cu mandria noastra?Presupunand ca ar arata altfel decat noi,asta ar fi o mare problema pentru toate religiile terestre,care nu si-au mai revizuit dogmele demult.Eu am parerea mea despre aceasta problema,dar ar fi interesant sa stiu ce ne poate spune Eulina,care cred ca este mai familiarizata cu aspectul religios al problemei.
    jan11


  • March 30, 2008, 12:47 pm - Adi

    Pentru Eulina: Cand spui "deci" inseamna ca tragi o concluzie bazat pe anumite fapte, tu ai spus direct concluzia si nici un fapt, ceea ce ma face sa presupun ca nu ai tras nici o concluzie, ci doar ti-ai exprimat o parere.

    Pentru Denisse: 1. De acord. 2. De acord. 3. De acord. Omul ramane animal din punct de vedere biologic. Exista doar regnul plantelor si al animalelor.

    Dumnezeu nu are penis, sau are, ca e mascul si noi Adam e facut dupa Dumnezeu? Si daca are penis, il foloseste la urinat? Daca da, ce mananca? Ca doar e in afara lumii?

    Personal, cred ca in mod ideatic este Dumnezeu dupa asemanarea noastra, iar nu ca Dumnezeu are carne si trup si ADN uman.


  • March 30, 2008, 9:20 am - denisse

    1. Adi, ratiunea are la baza gandirea logica despre care nu putem vorbi in cazul animalelor, la ele e vb de gandire senzoriala bazata pe instinct, deprinderi, automatisme formate pentru a primi o recompensa dupa ce au facut un anumit lucru cerut.

    2. Si omul si planta se nasc, traiesc si mor. Amandoua fac schimb de materie si energie cu mediul inconjurator, si cand acest schimb inceteaza planta moare si se descompune. Si plantele au celule. Si lista continua... Inca o data, ceea ce ne face sa depasim - nu vorbesc aici din punct de vedere biologic - statutul de animal este tot ceea ce poate face si reprezinta creierul nostru. Avem acest lucru extraordinar si infinit la dispozitia noastra. Sa-i multumim "creatorului" nostru. lol - ma refer aici la natura evolutie etc...

    3. Daca religiile ar accepta ca omul este animal, asta ar insemna sa accepte si faptul ca D-zeu in sine este animal tinan cont ca noi am fost creati dupa chipul si asemanarea lui.


  • March 30, 2008, 2:08 am - eulina

    deci exista regnul vegetal,regnul animal si regnul uman***


  • March 29, 2008, 1:55 pm - Adi

    Domnul Jan11, sunt de acord cu tot ce ati zis: omul este animal din punct de vedere biologic, avem caracteristi in plus care fac ca omul sa fie superior restului animalelor; daca animalele nu vorbesc asta nu inseamna automat cu faptul ca nu au ratiune, etc. Dar nu vad deplasat a compara omul cu amiba. Omul si amiba au un lucru mare in comun: sunt vitaturi si nu sunt plante, ceea ce le face pe amandoua animale! Si omul si amiba ne nasc, traiesc si mor. Amandoua fac schimb de materie si energie cu mediul inconjurator (metabolism) si cand acest schimb inceteaza, animalul moare si de descompune. Stiinta are niste principii unitare, care leaga cele mai mici animale (reprezentate aici de amiba) cu cel mai complex si evoluat animal (adica omul). E fascinant cum viata este atat de unitara! Pentru mine este o sugestie a teoriei evolutiei. Toti suntem construiti pe acelasi schelet. Celule, ADN, etc.


  • March 29, 2008, 12:31 pm - jan11

    Gasesc cam deplasata comparatia dintre un om si o ameoba.Care este definitia exacta si unanim acceptata a animalului,respectiv a omului?Pana cand va fi stabilita aceasta referinta,diferenta sau asemanarea dintre om si orice alta fiinta de pe Tera va ramane la nivel speculativ.Musulmanii cred ca omul nu este animal;treaba lor.Eu sunt de parere ca din punct de vedere pur biologic suntem construiti cam la fel.In ceea ce priveste ratiunea,hm...Nu pot sa trag o linie de separatie neta intre un om si un caine,de exemplu.Daca nu vorbeste nu inseamna apriori ca nu gandeste.Am vazut multe documentare despre inteligenta sau ratiunea la unele animale care m-au lasat fara grai,as incat nu lansez in afirmatii hazardante.Marea tristete in toata aceasta poveste e ca atata timp cat va fi omul pe aici nici o alta fiinta nu va putea atinge un nivel perceptibil de ratiune.Ganditi-va numai la ce a patit omul de Neanderthal.Noi nu stim sa ne purtam cu mediul,cu cei din specia noastra si cu celelalte specii.
    jan11


  • March 29, 2008, 11:50 am - Adi

    Multumesc pentru raspunsuri pentru Denisse si Iulian. Sunteti de acord ca suntem animale din punct de vedere biologic. Desigur ca suntem animale evoluate, ca avem un creier evoluat ce ne da constiinta, liber arbitru, limbaj, morala, religie, etc. Complet de acord. Ce ma surprinde este ca se pare ca musulmanii chiar cred ca omul nu este animal nici macar din punct de vedere biologic. Cel putin de la cei cu care am discutat.


  • March 29, 2008, 10:24 am - Iulian

    Adi, bineinteles ca suntem animale din punct de vedere biologic. Putem fi animale si prin comportament. De-aia subliniam in acel caz educatia si vointa ca factori necesari si suficienti pentru un comportament decent.


  • March 29, 2008, 7:55 am - denisse

    Pana la un anumit punct, intr-adevar, omul este un animal, dar ceea ce il diferentiaza si il pune in fruntea lantului trofic sunt functiile pe care le poate indeplini "materia noastra cenusie".

    Pornind de la procesele psihice de baza - senzatii, perceptii, reprezentari, gandire, memorie, imaginatie, vointa, afectivitate, motivatie - putem vorbi de o seperioritate categorica a omului. Un animal nici macar capacitatea de a dezvolta reprezentari nu o are, apoi el dispune doar de gandire senzoriala dictata de instinct, memoria se bazeaza doar pe recunoastere, imaginatia este imposibila in lipsa reprezentarilor, vointa implica un proces constient, motivatia doar satisfacerea nevoilor promordiale - fiziologice, de aparare si de apartenenta, iar afectivitatea are la baza nevoia de apartenenta din cadrul motivatiei.

    Deci, chiar suntem niste animale?


  • March 29, 2008, 12:55 am - Adi

    Cred ca Claudiu se refera la faptul ca omul ca si amiba este viu, nu este planta, prin urmare este animal. A adus apoi argumente de este viu: schimba materie si energie cu mediul ambiant, se reproduce si moare. Rationamentul poate fi exprimat poate mai exact si mai riguros stiintific, dar pentru cine este deja convins ca omul este animal nu este nevoie de toata demonstratia riguroasa. Intrebarea este: tu esti convins ca omul e animal din punct de vedere biologic?


  • March 29, 2008, 12:49 am - Iulian

    Hmmm... Claudiu mie imi pare eronat rationamentul pe care-l faci. Spui ca exista o intersectie intre multimea caracteristicilor omului si multimea caracteristicilor amibei si a altor animale si apoi concluzionezi ca omul e animal. E gresit, nu?...
    Corpul omului si o piatra au forma, au culoare cand interactioneaza cu lumina din spectrul vizibil, au o masa prin care interactioneaza cu campul gravitational terestru deci suntem...


  • March 28, 2008, 8:07 pm - Adi

    Intr-adevar, de acord cu tot ce ai zis. Ne-am adaptat si am ajuns si in pozitia cea mai de sus a lantului trofic. Vorbirea si constiinta sunt puncte cheie si eu cred ca au aparut in urma evolutiei, dovada ca si primatele ofera dovezi de inteligenta, si par a fi elementul intermediar intre lumea animala si cea umana.


  • March 28, 2008, 5:20 pm - Claudiu Mirescu

    Teoretic, conform teoriei evolutioniste, toate comportamentele noastre sunt determinate de gradul de adaptabilitate la mediu. Prin asta, nu ne deosebim cu nimic de animale. Eu mereu am fost adeptul zicalei conform careia omul nu e cu nimic superior unei amibe. Avem aceleasi functii: ne hranim, respiram, excretam substantele nefolositoare, ne reproducem, avem metabolism. Difera doar conditiile de mediu si, prin urmare, mijloacele prin care exercitam aceste functii. Asadar, suntem niste animale, dar animale adaptate!


  • March 28, 2008, 4:26 pm - Adi

    Bine ai venit la Stiinta.info, Claudiu. Interesant articol. Chiar a inventat papagalul ala un cuvant nou? Ar fi tare tare. Personal, cred ca toti suntem animale. Dar unii musulmani cu care am discutau sustin ca omul nu e animal. Nu imi e clar cum cred crestinii. Dar eu cred ca suntem toti animale si ca si ele au forma de inteligenta, nu doar automatisme. Oricum, si aceste automatisme sunt urma unei evolutii a naturii sau a unei creatii inteligente. Deci tot e nevoie de inteligenta undeva. Ar fi tare fain daca inteligenta ar fi o necesitate a Universului, din punct de vedere filosofic, caci dovezi stiintifice nu avem in acest sens inca.