01.03.2009

Lansare ratată pentru Orbiting Carbon Observatory

Satelitul îşi propunea să studieze pentru o perioadă de minim 2 ani nivelul de CO2 din atmosfera terestră şi să permită evaluarea mai bună a relaţiei dintre concentraţia crescută de CO2 şi schimbările climatice de pe glob.


Categorie: Astronomie
Autor: Dragoş Neagu



Pe 24 Februarie la 9:55 UTC a avut loc lansarea satelitului OCO (Orbiting Carbon Observatory) de la baza aeriană Vandenberg din California la bordul unei rachete Taurus XL aparţinând operatorului Orbital Sciences. Racheta tocmai trecuse printr-un proces de certificare din partea NASA pentru a putea efectua zborul şi se calificase cu succes.

Taurus XL este versiunea lansată de la sol a rachetei aeriene Pegasus, împărţind aceeaşi configuraţie cu 3 trepte (bazate pe motoarele Orion 50SXLG, Orion 50XL şi Orion 38) plus o primă treaptă suplimentară (Castor 120) pentru accelerarea de la sol. Toate motoarele folosesc combustibil solid.

Racheta a debutat în 1994 şi înregistra până astăzi un număr de 6 lansări reuşite cu 10 sateliţi plasaţi în orbita şi o lansare ratată în 21 septembrie 2001. Cu o masă de 73 de tone şi o înălţime de 28 de metri, racheta este capabilă să transporte într-o orbită joasă a Pământului, încărcături de până la 1300kg.

Satelitul OCO fusese încărcat într-o capsulă specială protectoare; un con amplasat în vârful rachetei. La aproximativ 15 minute de la lansare capsula trebuia să se separe automat de cel de al patrulea motor, dar se pare că au fost ceva probleme care au condus la imposibilitatea injecţiei în orbita dorită (orbită polară cu 705 km altitudine şi 98.2 grade înclinaţie). Se pare că deviaţia de la orbita este foarte mare şi deşi satelitul pare într-o stare bună (furnizând telemetrie centrului de comandă) va fi imposibil de mutat în orbita dorită doar prin manevre efectuate cu motoarele proprii.

Satelitul care a costat 273 milioane de dolari a fost construit şi lansat de Orbital Sciences şi coordonat de JPL în cadrul programului NASA ESSP (Earth System Science Pathfinder). Îşi propunea să studieze pentru o perioadă de minim 2 ani nivelul de CO2 din atmosfera terestră şi să permită evaluarea mai bună a relaţiei dintre concentraţia crescută de CO2 şi schimbările climatice de pe glob.

Prin elaborarea unui model mai avansat bazat pe observaţii din spaţiu asupra concentraţiilor de CO2 la scala globală se spera înţelegerea mai bună a ciclului atmosferic şi a identificării mai precise a surselor generatoare de CO2.

Satelitul era stabilizat pe trei axe, avea senzori GPS şi o cameră stelară şi era controlat de un sistem de propulsie folosind hidrazina; avea ca instrument ştiinţific un telescop combinând 3 spectrometre ce urmau să realizeze aproximativ 8 milioane de observaţii la fiecare două săptămâni.

Totul compactat într-un satelit cu consum energetic sub 400W din care echipamentul ştiinţific sub 100W, cu atât mai remarcabil cu cât pentru păstrarea acurateţii măsurătorilor, planul focal al telescopului era răcit până la -150 de grade Celsius cu ajutorul unui system criogenic.

Datele colectate urmau să fie folosite în conjuncţie cu cele de la formaţia de sateliţi Earth Observing System Afternoon Constellation ai NASA şi în particular satelitul Aqua al cărui instrument Atmospheric Infrared Sounder măsoară nivelul gazelor dar din atmosfera înaltă.

[www.stiinta.info]   Sursa originală: forum.spacealliance.ro

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga un comentariu

This is a captcha-picture. It is used to prevent mass-access by robots. (see: www.captcha.net)
Introdu codul:
Numele dumneavoastra:
Comentariu. Atentie, salveaza textul inainte de a-l trimite, ca o precautiune... Poti selecta tot comentariul cu CTRL-A si copia cu CTRL-C: