24.11.2008

Găurile negre supermasive sunt inima vie a galaxiilor

Nucleul galaxiei M84 studiat are o dimensiune unghiulară de aproape 2 minute de arc (cam de zece ori mai mic decât dimensiunea unghiulară a Lunii) şi o dimensiune de 30000 de ani lumină. Aici imaginea in raze X, unde valurile succesive de plasma emisa sunt identificate de cercetatori prin cele patru cercuri.
Galaxiile mai mari au în centrul lor găuri negre supermasive. Dinamica acestora a fost studiată recent de un grup de astronomi germani şi americani, iar rezultatele au fost surprinzătoare.


Categorie: Astronomie
Autor: Cristian Presură



Găurile negre sunt cunoscute pentru câmpul lor gravitaţional extrem, datorită căruia nici măcar lumina nu le mai poate părăsi. În centrul galaxiilor masive există găuri negre supermasive, cu mase de miliarde de ori mai mari decât cea a Soarelui.

În concepţia populară, găurile negre sunt nedorite, pentru că ele distrug iremediabil tot ceea ce "îngurgitează". Să ne reamintim numai panica recentă generată de posibilitatea apariţiei unei găuri negre microscopice la acceleratorul de particule Large Hadron Collider. Iată însă că un grup de astronomi americani şi germani vine cu noi rezultate, care arată că găurile negre supermasive, cele care se află în centrul galaxiilor, funcţionează ca nişte adevărate inimi pentru galaxie, pompând energie la intervale regulate şi contribuind la stabilitatea galaxiilor.

Cercetătorii au observat direct centrul galaxiei M84 cu ajutorul telescopului spaţial Chandra, lansat în 1999. Acesta este dotat cu o cameră digitală specială, ce poate fotografia în raze X. Nucleul galaxiei M84 studiat are o dimensiune unghiulară de aproape 2 minute de arc (cam de zece ori mai mic decât dimensiunea unghiulară a Lunii) şi o dimensiune de 30000 de ani lumină. În domeniul spectral investigat de cercetători (0.5-2 keV) imaginile obţinute de Chandra arăta cum nucleul galaxiei emite câteva valuri succesive de materie interstelară puternic încălzită.

Materia emisă de nucleul galaxiei se prezintă sub forma unei plasme de temperatură ridicată, care încălzeşte efectiv mediul galactic din apropierea centrului galaxiei. Ea este emisă nu de gaura neagră propriu-zisă, ci de vecinătatea acesteia, acolo unde materia absorbită de gaura neagră supermasivă se apropie de orizontul găurii negre şi unde coliziuni puternice sunt foarte probabile. Descrierea acestor fenomene este însă încă un mister pentru oamenii de ştiinţă.

Ceea ce i-a surprins pe cercetători este prezenţa valurilor succesive de emisie de plasmă încălzită. Deşi fenomenul nu pare să fie regulat, el are loc la intervale suficient de scurte de timp ca să încălzească în permanenţă centrul galaxiei.

Într-o primă instanţă, noile observaţii prezintă un mecanism pentru un efect observat şi în alte galaxii şi anume prezenţa unui gaz de temperatură ridicată în apropierea centrului galaxiilor.

În a doua instanţă, prezenţa acestui gaz puternic încălzit opreşte procesul de formare a noi stele în apropierea centrului galaxiei, pentru că materia interstelară are nevoie de un mediu mai rece pentru a condensa în stele. O consecinţă directă, spun cercetătorii, este stabilitatea galaxiilor. Practic, pentru a-şi păstra stabilitatea, aceste galaxii sunt încălzite exact în locaţia unde este mai multă nevoie şi anume centrul lor. De aceea, adăugă ei, găurile negre supermasive din centrul galaxiilor pot fi asemănate unei inimi, care pompează sânge în mod regulat în organism, pentru a-i menţine funcţionarea corectă.

Pentru a confirma noul rol al găurilor negre supermasive, cercetătorii au realizat şi simulări numerice hidrodinamice, care confirmă în parte mecanismul observat.

Desigur, noile observaţii aşteaptă să fie confirmate şi de alte studii. Dacă ele sunt corecte, pot arunca o altă imagine asupra rolului găurilor negre care, iată, poate fi pozitiv. Să ne aducem aminte de exploziile supernovelor, care par a fi atât de destructive. Supernovele funcţionează însă ca nişte adevărate fabrici nucleare de atomi grei, pe care îi împrăştie în spaţiu şi care pot forma apoi planete, atât de necesare pentru apariţia vieţii, aşa cum o cunoaştem noi. Tot aşa, se prea poate ca şi găurile negre să joace un rol important în stabilitatea galaxiilor şi deci în apariţia vieţii. De unde până acum găurile negre erau asociate cu distrugerea, iată că rolul lor poate fi nu numai pozitiv, dar poate chiar crucial în apariţia vieţii.

[www.stiinta.info]   Sursa originală: PhysOrg

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga un comentariu

This is a captcha-picture. It is used to prevent mass-access by robots. (see: www.captcha.net)
Introdu codul:
Numele dumneavoastra:
Comentariu. Atentie, salveaza textul inainte de a-l trimite, ca o precautiune... Poti selecta tot comentariul cu CTRL-A si copia cu CTRL-C: