21.04.2010

Explicatie evolutionista a emotiilor

Emotiile pot fi definite ca stari specializate, modelate de selectia naturala pentru a creste adaptabilitatea in situatii specifice. De ce avem capacitatea de a iubi, de a ne infuria, de ce exista frica, bucurie si tristete?


Categorie: Biologie
Autor: Raul Sandu



Emotiile pot fi definite ca stari specializate, modelate de selectia naturala pentru a creste adaptabilitatea in situatii specifice. De ce avem capacitatea de a iubi, de a ne infuria, de ce exista frica, bucurie si tristete? Toate fenomenele biologice necesita doua tipuri de explicatii: o explicatie proxima, despre mecanismul unui proces sau fenomen, si o explicatie evolutionista care explica cum s-a ajuns ca un organism sa detina  asemenea functii, mecanisme, de ce exista ele.

De exemplu, daca intelegem fiecare detaliu al sonarului unui liliac, de la transmisia neuronala la anatomie si generarea sunetelor, inca mai avem nevoie de o explicatie evolutionista a functiilor sonarului si cum a aparut el, sau cum a fost modelat de selectia naturala. Desigur, o explicatie ar putea fi ca asa a fost proiectat de Dumnezeu, insa acest lucru nu aduce nici o informatie in plus. Este necesara o explicatie evolutionista a emotiilor? Ele sunt cu siguranta un produs al creierului, iar creierul este un produs al selectiei naturale.

Ce sunt emotiile?

Emotiile sunt niste moduri de operare specializate, modelate de selectia naturala in scopul ajustarii parametrilor fiziologici, psihologici si comportamentali ai organismelor astfel incat sa fie crescuta capacitatea de adaptare la diferite pericole sau oportunitati. Astfel, fiecare emotie corespunde unei anumite situatii care a aparut in mod repetat pe parcursul evolutiei. Iar tocmai aceste situatii si nevoia de a fi cat mai adaptat a dus la aparitia diferitelor tipuri de emotii ( frica, furia, bucuria, tristetea si iubirea). Dar sa le luam pe rand.

Frica: daca diferite emotii corespund unor diferite tipuri de situatii, diferite subtipuri ale fricii au fost modelate in functie de diferite tipuri de amenintari ( pradatori, inaltimi, persoane straine, diferite situatii sociale, boli etc).

Panica si agorafobia. Panica poate fi declansata de atacul unui animal sau om. Agorafobia este un subtip de frica ce apare in spatii deschise, in care un atac e posibil.

Modificarile fiziologice, adaptative care acompaniaza panica sunt: cresterea nivelului de glucoza in sange ca substrat metabolic, adrenalina inlatura moleseala, forta musculara crescuta faciliteaza actiunea, cresterea ratei respiratorii aduce un suplus de oxigen, cresterea coagulabilitatii previne eventuale pierderi excesive de sange. Panica alternaza cognitia si comportamentul, astfel ca mintea devine interesata doar de gasirea unor modalitati de scapare. Modificarile vocale si faciale solicita ajutor din partea cunostintelor sau rudelor.

Oamenii care in mod repetat traiesc senzatia de panica, dezvolta agorafobia- teama de spatii deschise, locuri in care frica intensa  a fost traita inainte etc. Aceste caracteristici ale agorafobiei sunt bine potrivite pentru a evita un atac intr.-un mediu periculos.

O persoana careia ii lipseste capacitatea de a se panica in situatii periculoase, in mediul natural are un dezavantaj selectiv. Orice om care ar sta mandru si fara frica in fata unui tigru probabil ca ar fi mancat de acesta.

Tulburarile de panica sunt boli ce rezulta din reglarea defectuoasa a panicii, dar panica in sine, la fel ca si tusea, un e o boala, ci un mecanism defensiv impotriva unor tipuri particulare de pericole.

Multora le este teama sa se afle in centrul atentiei. Situatiile ridicole in care ar putea fi puse astfel de persoane nu reprezinta doar un simplu discomfort; ele sunt amenintari serioase pentru succesul reproductiv. Pe de alta parte, teama de succes are uneori rol  adaptativ, de exemplu daca liderii exclud sau ii pedepsesc pe cei care ar reprezenta o amenintare a pozitiei lor.

Starea de spirit, dispozitia

Bucuria si tristetea sunt, alaturi de frica, principalele tipuri de emotii. Fericirea si tristetea sunt experiente umane universale modelate de selectia naturala pentru a creste adaptabilitatea in anumite situatii.

Fericirea e produsa de situatii care  adesea se coreleaza cu o crestere a succesului reproductiv: a fi admirat, a fi iubit, a avea copii, a-i privi cum cresc, a avea nepoti etc.

Tristetea, supararea sunt produse de situatii asociate cu o  adaptare proasta: starea de boala, pierderea statutului, pierderea resurselor, respingerea sociala, pierderea unui prieten sau a unei persoane iubite, moartea unui copil.

Un rol imediat si important al starii de spirit este ca actioneaza ca un motivator. Oamenii repeta actiuni care i-au facut fericiti in trecut si le evita pe cele care le-au adus amaraciune. La un nivel cognitiv s mai ridicat, oamenii isi planifica actiunile bazandu-se pe asteptarile lor privind starile emotionale care vor rezulta.

Caracteristicile starilor de fericire sau de tristete ofera indicii despre situatiile in care aceste stari ofera avantaje. O persoana fericita e energica, optimista, impunatoare, sociabila, dornica sa inceapa noi proiecte si face investitii substantiale in oameni si proiecte, cu incredere. Persoana trista e letargica, pesimista, umila, retrasa, excesiv de realista in legatura cu propriile abilitati, cu putina initiativa.

Situatiile in care aceste caracteristici ar putea creste adaptabilitatea nu sunt caracterizate de un succes sau esec imediate, ci de indicatori ai recompenselor din viitor pe unitate investita  iar raportul recompense disponibile/unitati investite corespunde starilor de bine sau de prost-dispunere. Cu siguranta ca e mai util pentru un organism sa-si regleze utilizarea energiei si investitiile sociale atunci cand vor fi recompensate bine in loc de atunci cand ar fi risipite fara vreun rezultat sau recompensa.

Articolul este preluat de pe portalul raulsandu.wordpress.com cu permisiunea autorului.

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga un comentariu

This is a captcha-picture. It is used to prevent mass-access by robots. (see: www.captcha.net)
Introdu codul:
Numele dumneavoastra:
Comentariu. Atentie, salveaza textul inainte de a-l trimite, ca o precautiune... Poti selecta tot comentariul cu CTRL-A si copia cu CTRL-C:
 
  • November 28, 2011, 5:17 pm - lelkbul

    rj67el <a href="http://xfzbfakzmahu.com/">xfzbfakzmahu</a>


  • November 28, 2011, 4:31 am - Arry

    Shoot, who would have thuoght that it was that easy?


  • July 1, 2010, 11:39 am - nin

    Partial adevarat! cu specificatia ca de la bucurie ,la fericire este o cale cam lunga si anevoioasa.Bucuria se poate defini ca o stare de "moment" iar aceste momente ,daca se repeta in timp pot sa conduca la "fericire" la starea de fericire care este o stare in sine si care poate fi observabila si chiar masurabila.Nu sint de acord nici cu comentariile de dupa:-emotiile ca si amprente.Voi stiti ca exista oameni antrenati care pot sa depaseasca orice emotie,trecind automat intr_o stare speciala de meditatie.Dispare frica ,dispare bucuria...De altfel bucuri si tristetea sint surori egale-n drepturi!


  • May 29, 2010, 9:33 pm - jan11

    Emotiile sunt o stare naturala interna a tutruror fiintelor.Sunt un fel de vibratie a spiritului la contactul cu exteriorul,cu interiorul si cu tot ce inseamna asta.Emotiile constientizate ne diferentiaza de creaturile care(spun oamenii) nu au ratiune.Ele(emotiile)sunt atat de specifice pentru fiecare individ,incat reprezinta pentru psihologi ceea ce reprezinta pentru criminalisti amprentele.S-ar putea spune ca,pentru anumite momente din existenta fiecaruia dinrtre noi exista emotii care ne marcheaza pentru toata viata,contribuind major la constructia edificiului psihic ulterior,adica a personalitatii fiecaruia.La nastere, orice fiinta umana(si nu numai)este ca un bloc inform de piatra(psihica).Mediul in care traim si educatia inlatura partile neesentiale,asa incat la maturitate suntem oameni,mai mult sau mai putin normali,mai mult sau mai putin buni,
    in functie de cat de priceput a fost sculptorul(existenta,educatia,mediul,familia,etc.)

    jan 11.


  • May 2, 2010, 3:40 pm - cristi

    Ramachandran, Damasio, inceput citit... Uite un alt nume care arunca o privire cu totul aparte spun eu in problematica emotiilor: Eckhart Tolle. Sa nu imi sariti in cap!


  • May 2, 2010, 4:35 am - cristi

    lista e buna, o sa ii iau la rand :)


  • April 30, 2010, 6:41 pm - dana

    Panksepp, LeDoux, Damasion, Cosmides, Ramachandran, Griffiths, Goldie, etc. ... o intreaga lista. E mai complicat decat par!


  • April 21, 2010, 9:20 am - cristi

    Raul, este un inceput (probabil standard) in problema evolutionara a emotiilor. Pentru cine e interesesant, recomand o carte care merge mai in adancime, Antonio Damasio: The feeling of what happens, body and emotion in the making of consciousness. El spune ca da, suntem animale emotionale pentru ca asa am iesit din evolutie (marvin minky ar fi spus masini emotionale), insa Damasio cauta mai departe, la legatura dintre trei elemente: senzatie (senzori fizici, temperatura, durere, etc), emotie si constiinta. spune Damasio, putem avea o senzatie de durere fara a fi contienti de ea. Mai intai am dezvoltat senzorii (si viermii ii au) apoi emotiile (si cainii probabil le au in parte, asta e de la mine citire nu de la damasio) apoi constiinta pentru a face fata emotiilor atunci cand e cazul (de cele mai multe ori emotiile sunt animalice, vezi creierul reptilian). Acuma insa, si aici e intrebarea care ma rupe in doua, daca emotia mea de a-mi iubi copii este evolutionara, are ea intrinsec o alta valoare decat cea de supravietuire a speciei?