29.10.2008

Epsilon Eridani – fratele mai tânăr al sistemului nostru solar

Diagramă ce compară sistemul Epsilon Eridani cu sistemul nostru solar Diagramă ce compară sistemul Epsilon Eridani cu sistemul nostru solar
Sursa:www.physorg.com
Recent, astronomii au identificat un sistem care este similar sistemului nostru solar. Centura interioara de asteroizi o putem reprezenta ca fiind o virtuală soră geamănă a centurii din sistemul nostru solar.


Categorie: Astronomie
Autor: Adrian Mititelu



Sistemul nostru solar şi sistemul Epsilon Eridani sunt structurate în mod similar, iar amândouă găzduiesc asteroizi (desenate cu maro in figură), comete (albastru) şi planete (punctele albe). Centura interioară de asteroizi a lui Epsilon Eridani este situată aproximativ în aceeaşi poziţie cu a noastră, şi anume, la o distanţă de aproape 3 unităţi astronomice faţă de steaua sa (o unitate astronomică reprezintă media distanţei de la Pământ la Soare, adică cca. 150 000 000 km).

A doua centură, mai densă decât prima, se află la o distanţă mai mare faţă de steaua sa, echivalentă cu distanţa dintre planeta Uranus si Soarele nostru, adică aproximativ 20 unităţi astronomice (3 000 000 000 km). Sistemul Epsilon Erandi este “gândit” pentru a avea planete orbitând in apropierea marginilor celor două centuri de asteroizi.

Prima dintre aceste planete a fost descoperită în anul 2000 prin metoda vitezei radiale. Existenţa celei de-a doua planete, ce orbitează în apropierea centurii exterioare de asteroizi, adică cea situată la 20 de unităţi astronomice faţă de steaua proprie, a fost dedusă în momentul în care telescopul spaţial Spitzer a descoperit centura. O a treia planetă se presupune că orbitează in jurul stelei Epsilon Erandi la limita interioară a inelului exterior de comete, care se întinde între 35 si 90 unităţi astronomice. Existenţa acestei planete a fost sugerată pentru prima oară în 1998, datorită unor observaţii facute asupra inelului de comete.

Diagramă ce compară sistemul Epsilon Eridani cu sistemul nostru solar

Astronomii au descoperit că steaua Epsilon Eridani are două centuri de asteroizi şi un inel exterior de gheaţă, formând astfel, un triplu sistem de inele. Centura interioara de asteroizi o putem reprezenta ca fiind o virtuală soră geamănă a centurii din sistemul nostru solar, în timp ce centura exterioară de asteroizi conţine de 20 de ori mai multă materie. Mai mult decât atât, prezenţa acestor trei inele de materie implică faptul că există planete neobservabile până în acest moment. Acestea, datorită orbitelor pe care le dezvoltă, fac posibilă delimitarea si conturarea lor.

Steaua Epsilon Eridani este puţin mai mică şi mai rece decât Soarele. Ea este localizată la o distanţă de aproximativ 10.5 ani-lumină faţă de Pământ, în constelaţia Eridanus. Epsilon Eridani este vizibilă cu ochiul liber. Ea este mai tânără decât Soarele, având o vârstă de aproximativ 850 milioane ani. Epsilon Eridani şi sistemul său planetar ne arată extraordinare similarităţi cu sistemul nostru solar aflat la o vârstă asemănătoare.

„A studia Epsilon Eridani este ca şi cum ai deţine o maşinărie de călătorit în timp pentru a privi la sistemul nostru solar atunci când era mai tânăr”, relatează astronomul Massimo Marengo. Scriitoarea Dana Backman încuviinţează, spunând că: “Acest sistem probabil că seamănă foarte mult cu sistemul nostru solar, în momentul în care viaţa a apărut pe Pământ”.

Sistemul nostru solar are o centură de asteroizi situată între planeta Marte şi planeta Jupiter , la o distanţă de aproximativ 3 unităţi astronomice faţă de Soare. Ea conţine o cantitate de materie de aproximativ 1/20 din masa satelitului nostru natural, Luna. Utilizând Telescopul Spaţial Spitzer al NASA , echipa de astronomi a descoperit o centură de asteroizi identică, orbitând în jurul stelei Epsilon Erandi la o distanţă similară, respectiv 3 unităţi astronomice.

De asemenea, ei au descoperit şi o a doua centură de asteroizi, la 20 unităţi astronomice faţă de Epsilon Erandi, cam la acceaşi distanţă la care se află Uranus faţă de Soare. A doua centură de asteroizi conţine o cantitate de materie aproximativ egală cu masa Lunii.

Al treilea inel, cel de gheaţă, se întinde pe o distanţă între 35 şi 90 unităţi astronomice faţă de Epsilon Eridani. Un inel de gheaţă similar se află şi în sistemul nostru solar şi este denumit Centura Kuiper , aceasta fiind centura de materie primordială ce înconjoară sistemul nostru solar , extinzându-se de la orbita planetei Neptun şi până undeva in afara sistemului solar, aproximativ între 30 şi 50 unităţi atmosferice faţă de Soare. În orice caz, acest inel exterior al lui Epsilon Eridani conţine de 100 de ori mai multă materie decât al nostru.

Prin calcule, teoreticienii au demonstrat că atunci când Soarele avea 850 milioane de ani, Centura Kuiper arăta la fel cum arată acum centura sistemului Epsilon Eridani. De atunci, multă din materia centurii Kuiper a fost măturată departe, o parte fiind azvârlită în afara sistemului solar, iar o altă parte fiind aruncată înspre planete, eveniment denumit Late Heavy Bombardment (Ultimul Bombardament Puternic). Luna ne arată dovezile Ultimului Bombardament Puternic (craterele uriaşe formate de mările lunare de lavă). Este posibil ca Epsilon Eridani să sufere in viitor un astfel de fenomen dramatic, similar cu cel petrecută în sistemul nostru. „Epsilon Eridani seamănă atât de mult cu tânărul sistem solar, încât ne putem imagina că se va dezvolta în mod similar”, spune Marengo.

Informaţiile obţinute prin intermediul Telescopului Spaţial Spitzer ne arată fantele între fiecare dintre cele trei inele ce înconjoara steaua Epsilon Eridani. Aceste fante se explică prin prezenţa planetelor care, gravitaţional, modelează inelele, la fel cum satelitul natural al lui Saturn delimitează şi conturează inelele sale. „Existenţa planetelor reprezintă cel mai simplu mod pentru a explica ceea ce observăm”, mai adaugă astronomul Marengo.

În mod special, trei planete cu masele cuprinse între valorile date de masele planetelor Neptun şi Jupiter se potrivesc perfect observaţiilor făcute. O primă planetă, aflată în imediata apropiere a primului inel, a fost descoperită în anul 2000, utilizându-se metoda vitezei radiale, fiind denumită Epsilon Eridani B. Studiile întreprinse sugerează faptul că aceasta se roteşte în jurul stelei Epsilon Eridani pe o orbită eliptică.

O a doua planetă ar trebui să se găsească în apropierea celei de-a doua centuri de asteroizi, iar a treia, la aproximativ 35 unităţi astronomice, în apropierea marginei interioare a Centurii Kuiper. Prin studii vitoare s-ar putea descoperi această lume nevăzută, la fel cum oricare planetă care găzduieşte viaţa ar putea fi descoperită orbitând în interiorul ascuns al centurii de asteroizi.

[www.stiinta.info]   Sursa originală: Physorg

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga un comentariu

This is a captcha-picture. It is used to prevent mass-access by robots. (see: www.captcha.net)
Introdu codul:
Numele dumneavoastra:
Comentariu. Atentie, salveaza textul inainte de a-l trimite, ca o precautiune... Poti selecta tot comentariul cu CTRL-A si copia cu CTRL-C:
 
  • December 18, 2008, 2:18 am - cristi

    Poetic, este foarte frumos ce spui tu. Practica insa, este mult mai cruda cu noi si este probabil ca acest nou sistem sa fie fara viata, asa cum sunt (tot probabil) cele mai multe din Univers. Interesant ca ideea ta cu reflectia Universului se regaseste in dualitatea T (de la Topology) a teorie corzilor. Mai multe despre dualitatea T poti gasi aici:
    www.stiinta.info/uploads/carte-fizica/capitole/teoria-stringurilor.pdf


  • December 18, 2008, 12:39 am - angelserena

    Eu am sa fac doar niste presupuneri , deductii in urma la tot ce am citit pana acum in viata mea , pe care o sa le iau sub forma a catorva variante .

    Deci o varianta ar fi ca poate asa zisul "dumnezeu" , adica acea energie care a creat universul , ca ceva suprem a creat acest univers , s-a gandit sa dea nastere unui alt sistem solar si nu e singurul , probabil in ideea ca sistemul solar in care ne aflam si posibil si altele asemanatoare acestuia sa fie intr-o forma deteriorata provocand sfarsitul acestuia . Si asa cum pe pamant o viata moare si alta se naste ca sa existe o continuitate a vietii pe pamant , asa se intampla si cu sistemele solare , galaxiile si ce alte forme din univers or mai exista si inca nu le-am descoperit , e ca un fel de circuit inchis . Iar acest circuit e valabil peste tot : in viata , in univers , cu oamenii , cu planetele , galaxiile si alte forme nedescoperite ...

    O alta varianta ar mai fi ca poate acel sistem solar "nou" este reflexia sistemului nostru solar , acest lucru fiind valabil si cu galaxia , poate si cu universul . Poate ca galaxia noastra se reflecta undeva in univers , adica mai exista o alta galaxie identica ca a noastra , valabil si pentru planeta noastra , poate ca si oamenii si animalele se mai reflecta undeva in univers pe o planeta asemanatoare , poate ca si universul la randul lui se reflecta undeva in infinit si tot asa mai departe neexistand o limita anume . Poate ca orice existenta se mai reflecta undeva . Poate ca structura unei existente se reflecta in existenta reflectata , aceasta la randul ei reflectand-o inapoi , iar manifestarea aceasta fiind continua . Poate ca Macrocosmosul e format din microcosmos , iar microcosmosul la randul lui e format din macrocosmos si acest manifest are o continuitate infinita . Adica universul e creat din cea mai mica particula ( am inteles ca la ora actula particulele cele mai mici ar fi cuarci ) , iar aceasta particula la randul ei poate e formata chiar din intregul univers , acestea reflectand una in cealalta si poate ca manifestarile lor sunt influntate de transmisia fiecaruia dand nastere unui proces de transformare , modificare a existentei respective fiind pozitiv sau negativ ... Poate ca si gandurile si actiunile noastre care sunt niste vibratii influenteaza transformarea universului acesta reflectand apoi in existenta oamenilor . Si pana la urma ajungem la manifestarile sufletului si a spiritului omului ce pot fi foarte importante in evolutia universului , de fapt a infinitului , pentru ca reflectiile sufletului nostru pot influenta transformarile reflectiilor macrocosmice si microcosmice . A descoperit cineva din ce particule , energie , vibratie este Sufletul ? Stie cineva unde se duce sau ce face sufletul dupa moartea fizica a unui om sau animal ? Cred ca nu . Insa adevarul adevarat il stie doar cel care a creat universul sau poate chiar infinitul ! Sau oare din ce-o fi creat „dumnezeu” cel care ne-a creat pe noi , universul si infinitul ? :)) Asta cred ca e cea mai buna intrebare , care nu stiu daca va avea vreodata un raspuns !

    Cine vrea sa converseze cu mine despre aceste subiecte ma poate gasi la adresa asta :

    http://www.myspace.com/angelserena


  • October 30, 2008, 10:00 am - Adrian Mititelu

    De ce sa fie "tarziu" ? Ar fi trebuit cumva sa aiba loc mai devreme? :) Glumesc, desigur.


  • October 30, 2008, 9:39 am - Andrei

    Foarte interesant, putem "vedea" in timp real ce s-a intamplat cu propriul nostru sistem solar, doar ca timpul necesar ar fi de ordinul miliardelor de ani.

    Si o observatie, LHB - Late Heavy Bombarding s-ar traduce mai degraba prin Bombardamentul Puternic Tarziu.