20.06.2009

DIPLOMAŢIA DEZASTRELOR – LIMITĂ ÎNTRE CONVENȚIONAL ȘI NECONVENȚIONAL

Dezastrele naturale au reprezentat întotdeauna un element care a condus la cooperarea internaţională între state care au avut relaţii inamice prin tradiţie.


Categorie: Mediu/Etica
Autor: Cosmin Dumitrescu



DiplomaÅ£ia este unul dintre termenii care poate fi cel mai bine abordat mai degrabă prin luarea în considerare a contextelor de utilizare ale sale decât prin încercarea de a stabili cu precizie un înÅ£eles fix. În general, diplomaÅ£ia poate fi definită ca managementul relaÅ£iilor internaÅ£ionale prin negociere ÅŸi nu prin forţă sau alte mijloace. DiplomaÅ£ia poate fi interpretată ÅŸi ca arta negocierii, adaptându-se treptat în funcÅ£ie de schimbările din mediul politic. Dacă diplomaÅ£ia secolelor ÅŸaptesprezece ÅŸi optsprezece poate fi catalogată ca o diplomaÅ£ie secretă în care opinia statelor mici era neglijabilă, noua diplomaÅ£ie este deschisă, se bazează pe aprecierea opiniei publice ÅŸi pe comunicare, fiind modificate foarte multe practici ale diplomaÅ£iei de tip vechi. Conceptul de diplomaÅ£ie contemporană a circumscris nuanÅ£ele de acÅ£iune din perioada care a urmat încheierii războiului rece. NuanÅ£a importantă a diplomaÅ£iei contemporane a constituit-o metamorfoza treptată ÅŸi slăbirea conceptului de stat, interdependenÅ£a politică ÅŸi economică, interpenetrarea ÅŸi apariÅ£ia companiilor multinaÅ£ionale ÅŸi a actorilor subnaÅ£ionali ÅŸi creÅŸterea importanÅ£ei organizaÅ£iilor non-guvernamentale ÅŸi a negocierilor internaÅ£ionale (Henry Kissinger, K. Hamilton ÅŸi R Langhorne, G.V.G. Krishnamurthy).

          Limitele conceptului de diplomaÅ£ie sunt modificate de schimbările intervenite în conceptele de suveranitate, globalizare, inovaÅ£ie tehnologică ÅŸi creÅŸterea importanÅ£ei mecanismelor internaÅ£ionale de monitorizare ÅŸi a agenÅ£iilor de finanÅ£are ÅŸi donatori. Factorul important în diplomaÅ£ia contemporană este constituit de schimbarea centrului de greutate al problemelor globale de la abordarea naÅ£ională la abordarea cu puternice accente umanitare. Acest lucru este evidenÅ£iat prin apariÅ£ia ÅŸi utilizarea din ce în ce mai frecventă a termenilor ca DiplomaÅ£ia Drepturilor Omului, DiplomaÅ£ia de Mediu, DiplomaÅ£ia AcÅ£ionarilor, DiplomaÅ£ia Publica, după cum arata M. Leonard and C. Smewing în „Public Diplomacy” ÅŸi Victor Kremnyuk în The „Emerging System of International Negotiations”: Analysis and Issues.

          Dezastrele naturale au reprezentat întotdeauna un element care a condus la cooperarea internaÅ£ională între state care au avut relaÅ£ii inamice prin tradiÅ£ie. În pofida potenÅ£ialului său ÅŸi a impactului semnificativ asupra relaÅ£iilor internaÅ£ionale, diplomaÅ£ia dezastrului a constituit o noÅ£iune căreia nu i s-a acordat niciodată atenÅ£ia cuvenită. ApariÅ£ia sau ameninÅ£area apariÅ£iei unui dezastru natural a creat oportunităţi importante pentru facilitarea unor relaÅ£ii mai bune ÅŸi a  colaborării între ţări aflate în conflict unele cu celelalte prin apariÅ£ia unor legături care altfel ar fi imposibil să existe. Spiritul de cooperare generat de eforturile comune depuse pentru înfruntarea dezastrelor din raÅ£iuni ÅŸi imperative umanitare oferă posibilitatea depăşirii prejudecăţilor existente, trecându-se peste bariere care pot dispărea pentru totdeauna. Chiar ÅŸi în situaÅ£iile în care astfel de demersuri sunt întreprinse din scopuri pur populiste, acestea pot influenÅ£a relaÅ£iile multilaterale ÅŸi bilaterale în domenii ca managementul mediului, comerÅ£ul ÅŸi schimburile culturale.

          DiplomaÅ£ia dezastrului nu defineÅŸte insuccesul în relaÅ£iile internaÅ£ionale sau dificultăţile întâmpinate în eforturile din cadrul activităţii diplomatice ci felul în care activităţile desfăşurate pentru pregătirea, prevenirea ÅŸi înfruntarea efectelor unui dezastru reduc sau nu conflictele între actorii scenei internaÅ£ionale ÅŸi conduc la stabilirea relaÅ£iilor de colaborare între adversari. Între aceste activităţi includem, aÅŸadar, tot spectrul descris de la pregătire, prevenire, reacÅ£ie de răspuns ÅŸi reconstrucÅ£ia ÅŸi recuperarea în caz de dezastru. Cercetările conduse în cadrul activităţilor de diplomaÅ£ie a dezastrului arată că aceste activităţi se constituie ca un catalizator al diplomaÅ£iei, fără să creeze, însă, o nouă diplomaÅ£ie.

          Este important ca acest catalizator să fie urmat automat de o voinţă politică exprimată de către statele adversare politic pentru a se putea atinge succese diplomatice. Un exemplu evident al insucceselor de acest tip este constituit de relaÅ£iile tensionate între Statele Unite ale Americii ÅŸi Iran după repetatele intervenÅ£ii umanitare ale Statelor Unite în Iran după cutremure. În acelaÅŸi timp, relaÅ£iile bune obÅ£inute între statele adversare în urma apariÅ£iei catalizatorilor de acest tip nu trebuie accelerate foarte mult de factori exteriori: cazul relaÅ£iilor între Grecia ÅŸi Turcia care s-au asistat reciproc după cutremure, au negociat în secret o perioadă ÅŸi toate eforturile au condus la o nouă situaÅ£ie tensionată datorită amestecului din exterior, chiar dacă acesta a fost bine intenÅ£ionat. Un alt exemplu grăitor este cel constituit de aplanarea conflictului armat între luptătorii pentru independenÅ£a Acehului ÅŸi armata indoneziană. Nu este nici o îndoială că dezastrul provocat de tsunami a constituit un puternic catalizator în negocierile care începuseră în secret cu două zile înaintea dezastrului, însă nu se poate spune ca a adus pacea între beligeranÅ£i chiar dacă până în prezent conflictul a rămas stins. Dezastrul nu a creat diplomaÅ£ia în acest caz, ci a ajutat-o. Din studierea cazurilor în care a acÅ£ionat diplomaÅ£ia dezastrelor rezultă cu evidenţă că activităţile legate de dezastre formează numai catalizatori pentru diplomaÅ£ia pe termen scurt, fără să creeze diplomaÅ£ia sau să depăşească factorii diplomatici pe termen lung care nu au legătură cu dezastrele naturale sau tehnologice.

          Ilan Kelman demonstrează în „Disaster Diplomacy: Hope Despite Evidence” că, pentru ca diplomaÅ£ia dezastrelor să funcÅ£ioneze, activităţile acesteia trebuie să rămână strict legate de domeniile acoperite de activităţile relaÅ£ionate la dezastre, elementul politic fiind necesar să se păstreze la un nivel scăzut.

          Având în vedere elementul puternic emoÅ£ional care caracterizează reacÅ£ia umanităţii în faÅ£a dezastrelor, diplomaÅ£ia dezastrului studiază felul în care activităţile pre ÅŸi post dezastru influenÅ£ează sau nu cooperarea internaÅ£ională între state sau comunităţi adversare. Practic se investighează cum ÅŸi de ce activităţile legate de managementul dezastrelor induc colaborarea între inamici. În acest demers ÅŸtiinÅ£ific se pot examina câteva tipuri de situaÅ£ii: o anumită zonă geografică unde populaÅ£ia se confruntă cu dezastre cum ar fi relaÅ£iile internaÅ£ionale ale Coreei de Nord în anul 2004 după explozia unui tren sau după secetă, foamete ÅŸi inundaÅ£ii; un anumit eveniment dezastruos sau un tip de dezastru - în cazul catastrofei cauzată de tsunami în 2004 au existat multe elemente de diplomaÅ£ie a dezastrului, însă succesul cel mai mare, pacea din Aceh, nu se poate atribui acÅ£iunilor de diplomaÅ£ie determinate de intervenÅ£iile umanitare de după dezastru, elementele de bază datând dinaintea apariÅ£iei dezastrului; alte oportunităţi transfrontaliere create de eforturile comune de identificare a victimelor, având în vedere ca în dezastre ca cel cauzat de tsunami în Asia au existat victime din multe state care se aflau în zonă pentru turism, apărând astfel ÅŸi multe protocoale internaÅ£ionale pentru identificarea victimelor.

          Toate aceste evidenÅ£e conduc la concluzia că activităţile legate de managementul dezastrelor nu conduc la apariÅ£ia uneori relaÅ£ii diplomatice noi, ci au numai o acÅ£iune de facilitare a acestora. Astfel, pe termen scurt acestea pot avea un impact asupra diplomaÅ£iei, dar pe termen lung factori ca schimbarea de regimuri de conducere, neîncrederea, credinÅ£a că un conflict tradiÅ£ional are prioritate în faÅ£a necesităţilor de natură umanitară sau acordarea de prioritate acÅ£iunilor beligerante în faÅ£a demersurilor diplomatice de rezolvare a conflictelor pot să aibă un impact mult mai puternic decât cel al demersurilor umanitare. Există ÅŸi situaÅ£ii în care demersurile umanitare pot exacerba relaÅ£iile conflictuale aducând mari prejudicii diplomaÅ£iei.

          DiplomaÅ£ia dezastrului este implicată ÅŸi în aprofundarea unor aspecte ÅŸi tendinÅ£e care explică modul în care guvernele ÅŸi alÅ£i actori ai scenei internaÅ£ionale aleg diferite abordări pentru utilizarea activităţilor din cadrul managementului dezastrelor pentru a sprijini sau pentru a împiedica anumite procese diplomatice. Există tipuri de diplomaÅ£ie a dezastrului care au ca obiectiv influenÅ£area vecinătăţilor statelor implicate în diplomaÅ£ia dezastrului ÅŸi ajutorarea interacÅ£iunilor ÅŸi relaÅ£ionării între acestea. Între aceste tipuri putem menÅ£iona diplomaÅ£ia de mediu care lucrează cu implicaÅ£iile care nu Å£in de mediul înconjurător ÅŸi care sunt asociate cu negocierile din cadrul acordurilor internaÅ£ionale privitoare la mediu ÅŸi paradiplomaÅ£ia dezastrului  care cuprinde demersurile de negociere ÅŸi relaÅ£ionare internaÅ£ională ale unor entităţi substatale cu guvernele unor state sau cu organizaÅ£iile internaÅ£ionale.

          În aceeaÅŸi lucrare citată mai sus, Ilan Kelman arată că imperativele umanitare ÅŸi activităţile din cadrul managementului dezastrului trebuie să fie caracterizate de neutralitate ÅŸi independenţă faţă de opiniile politice ÅŸi dezacordurile diplomatice. Din nefericire, imperativele umanitare sunt deseori desconsiderate în realitate. La întrebarea dacă ar fi bine să se profite de oportunitatea de a lega demersurile diplomatice de activităţile din cadrul managementului dezastrelor se poate răspunde ÅŸi negativ ÅŸi pozitiv. Răspunsul negativ este justificat de faptul ca dihotomia clară între cele două aspecte menÅ£ionate conduce la neutralitate ÅŸi la posibila garantare a bunului mers al demersurilor de asistenţă umanitară printr-un management al dezastrului eficient ÅŸi independent. Răspunsul pozitiv este motivat de faptul că aspectele politice sunt inerente apariÅ£iei unui dezastru ÅŸi managementului acestuia. Astfel, cu cât se reuÅŸeÅŸte fructificarea politico-diplomatică mai eficientă a rezultatelor activităţilor de management al dezastrului, cu atât mai bine.

          Succesul sau insuccesul diplomaÅ£iei dezastrului sunt de multe ori cauzate de factori care sunt exteriori acÅ£iunilor ÅŸi activităţilor politicienilor ÅŸi diplomaÅ£ilor. Există o multitudine de actori implicaÅ£i care pot determina rezultate pozitive ÅŸi negative ale diplomaÅ£iei dezastrului. Câteva exemple semnificative ar fi următoarele: evenimentele pot depăşi voinÅ£a ÅŸi vederile autorităţilor – dacă înainte ÅŸi chiar imediat după apariÅ£ia dezastrului cauzat de uraganul Katrina în Statele Unite autorităţile au răspuns nefundamentat că S.U.A. nu au nevoie de asistenţă internaÅ£ională, în planurile de apărare ale Noii Zeelande există un capitol dedicat special asistenÅ£ei internaÅ£ionale post-dezastru; dorinÅ£ele populaÅ£iilor pot depăşi ezitările diplomatice aÅŸa cum s-a întâmplat după cutremurul din 1999 în cazul Turciei ÅŸi Greciei când populaÅ£ia a reclamat necesitatea ajutorării reciproce; în cazul războiului între Etiopia ÅŸi Eritreea care a început în 1999 presa ÅŸi organizaÅ£iile umanitare au avut parte de un eÅŸec în încercarea lor de a activa demersuri de diplomaÅ£ie a secetei.

          DiplomaÅ£ia dezastrului este un proces ale cărui rezultate nu sunt niciodată sigure. Aceasta constituie numai unul dintre factorii caracteristici diplomaÅ£iei de tip nou. Dintre celelalte elemente putem exemplifica diplomaÅ£ia comercială, diplomaÅ£ia sporturilor, diplomaÅ£ia culturală ÅŸi chiar ÅŸi diplomaÅ£ia legata de cultul unor personalităţi marcante ale istoriei ÅŸi culturii universale.

          SusÅ£inătorii ÅŸi adversarii diplomaÅ£iei dezastrului pot fi ignoraÅ£i de conducătorii politici ai statelor implicate, cei care încearcă realizarea unei reconcilieri prin intermediul diplomaÅ£iei dezastrului înfruntând riscul de a fi puÅŸi în posturi jenante de oponenÅ£ii lor.

          Putem concluziona pe acest subiect de graniţă constituit de diplomaÅ£ia dezastrului că acest tip de diplomaÅ£ie nu este unul nou, elemente ale sale putând fi găsite cu mult înaintea istoriei prezentului, că diplomaÅ£ia dezastrului are influenÅ£e clare în soluÅ£ionarea unor conflicte dacă există o voinţă cel puÅ£in bilaterală în acest sens, că diplomaÅ£ia dezastrului are un caracter profund legitim cu condiÅ£ia să nu existe o parte implicată în conflict care să caute orice pretext pentru a evita pacea, efectul diplomaÅ£iei dezastrului fiind unul pe termen scurt care nu influenÅ£ează direct sau esenÅ£ial eforturile de reconstrucÅ£ie ÅŸi activităţile normale ale managementului dezastrului, de multe ori fiind necesară o astfel de lipsă de influenţă politică pentru succesul acestora. DiplomaÅ£ii ÅŸi mediatorii politici ÅŸi militari trebuie să considere activităţile de management al dezastrelor după apariÅ£ia acestora ca o oportunitate pentru soluÅ£ionarea conflictelor datorită faptului că factorii care nu sunt tradiÅ£ionali ca degradarea mediului ÅŸi pierderea de vieÅ£i omeneÅŸti influenÅ£ează din ce în ce mai mult situaÅ£iile de conflict.

          Nu trebuie însă neglijat rolul diplomaÅ£iei clasice în cadrul activităţilor de management al dezastrelor, mai ales când componenta internaÅ£ionalista a acestui tip de activităţi este din ce în ce mai prezentă în cadrul realităţilor internaÅ£ionale.

          Trebuie amintit faptul că relaÅ£iile diplomatice ÅŸi mai ales cele consulare au ca principal obiect de activitate apărarea intereselor statelor trimiţătoare ÅŸi a cetăţenilor acestora în statele de reÅŸedinţă ale personalului diplomatic ÅŸi consular trimis în misiune în respectivul stat de reÅŸedinţă. IntervenÅ£iile la nivel diplomatic ÅŸi consular sunt esenÅ£iale în situaÅ£iile în care accesul în interiorul statelor respective a convoaielor umanitare, fie ele terestre, aeriene sau navale, au nevoie de intervenÅ£ia directă a agenÅ£ilor diplomatici sau consulari pentru îndeplinirea formalităţilor de frontieră ÅŸi de traversare a spaÅ£iilor aeriene sau a apelor teritoriale ale statului de reÅŸedinţă,  aterizare ÅŸi andocare. De asemenea, intervenÅ£ia acestora este foarte importantă pentru respectarea de către autorităţile civile ÅŸi militare ale statului de reÅŸedinţă a imunităţilor ÅŸi privilegiilor funcÅ£ionarilor internaÅ£ionali ai agenÅ£iilor internaÅ£ionale de intervenÅ£ie ÅŸi asistenţă – multe dintre ele descrise în această lucrare - ÅŸi a lucrătorilor trimiÅŸi pentru intervenÅ£ii ÅŸi asistenţă umanitară ai guvernelor donatoare pentru populaÅ£iile sinistrate. IntervenÅ£iile pe lângă factorii politici responsabili conducători autoritari sau dictatoriali ai unor state care refuză intervenÅ£iile umanitare externe ale altor state sau organizaÅ£ii internaÅ£ionale sunt de importanţă critică pentru populaÅ£iile aflate în mare dificultate, aÅŸa cum s-a întâmplat recent în Myanmar.

          IntervenÅ£iile de natură consulară pentru protecÅ£ia ÅŸi asistenÅ£a cetăţenilor statului trimiţător pe teritoriul ţării de reÅŸedinţă sunt extrem de importante în momentul apariÅ£iei unor situaÅ£ii de urgenţă, dezastre ÅŸi izbucnirii unor conflicte armate, mai ales în cazul unor războaie civile care, de cele mai multe ori, nu respectă dreptul internaÅ£ional al războiului. Aceste intervenÅ£ii apar cu mare vizibilitate la eforturile statelor de origine ale cetăţenilor străini ce urmează să fie evacuaÅ£i cu ajutorul acestor state la identificarea tuturor cetăţenilor prezenÅ£i pe teritoriul care a devenit teatru de ostilităţi armate sau a fost lovit de un dezastru, efectuarea formalităţilor administrative specifice  pentru eliberarea documentelor de călătorie necesare pentru a fi înregistraÅ£i, evacuaÅ£i ÅŸi la final repatriaÅ£i în statul de origine ÅŸi organizarea de transporturi internaÅ£ionale în acest sens – lucru care poate fi foarte dificil în state în care conflictele militare sunt în curs ÅŸi nu mai există o securitate a transporturilor sau în caz de dezastru natural, când infrastructurile de transport pot fi inutilizabile temporar sau distruse. Cu o astfel de situaÅ£ie a fost confruntată ÅŸi România relativ recent în cazul conflictului din Liban între forÅ£ele guvernamentale ÅŸi gherilele Hezbolah, iar un exemplu foarte bun este constituit ÅŸi de dezastrul din Oceanul Indian provocat de tsunami în anul 2004 unde un număr foarte mare de turiÅŸti străini a trebuit identificat, înregistrat ÅŸi transportat în statele de origine fie că a fost vorba de decedaÅ£i sau de supravieÅ£uitori. 

[www.stiinta.info]

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga un comentariu

This is a captcha-picture. It is used to prevent mass-access by robots. (see: www.captcha.net)
Introdu codul:
Numele dumneavoastra:
Comentariu. Atentie, salveaza textul inainte de a-l trimite, ca o precautiune... Poti selecta tot comentariul cu CTRL-A si copia cu CTRL-C: