Stiinta.info

Am raspuns partial in alt mesaj. Nu stiu cum sa zic, daar treaba cu apa grea suna al naibii de "...(în Care'i cel mai mare ?)

Sigur, e un roman recunoscut international. Probabil ca si tu esti facand parte dintr-o colaborare i...(în Romanian Job)

Multumesc pentru gazduire, CRISTI, desi asteptam un raspuns legat de functiile unghiului mentionat.....(în Cercul si numarul de aur - continuare)

Citat...(în Cercul si numarul de aur - continuare)

Excelent!... (de Jizel-Jeg)

Este o jucarie interesanta ce nu starneste doar curiozita copiilor. Chiar este nevoie de indemanare ... (de anca)

Este greu sa raspund in cateva cuvinte dar voi incerca acum sa sintetizez,urmand sa revin cu detalii... (de Paul Dolea)

problema cuaternionilor trebuie reluata nu precum prof.dr.vladimir balan... (de MODDY)

Nene autorule, mie unu nu-mi e clar de unde aveti bani pt investitziile astea. Observ ca sintetzi o ... (de Jizel-Jeg)

pentru alex : trimite mi, te rog , un mesaj la ioan_grosu45@yahoo.co.uk ... (de Ioan Grosu)

Felicitarile mele sincere si mult succes!... (de Alin Budulan)

Scrieţi aici adresa dumneavoastră de e-mail pentru a vă inregistra şi citi ştirile pe e-mail:

Doriţi să contribuiţi cu materiale, ori să colaboraţi într-un mod regulat? Ne puteţi scrie oricând la adresa de e-mail contact@stiinta.info.

Astăzi 8 februarie - aniversarea naşterii celebrului chimist rus Mendeleev şi a scriitorului Jules Verne, precursorul literaturii ştiinţifico-fantastice (StiintaAzi.ro)

A doua lansare a anului 2010 apartine Rusiei (stiinta.info)

Incalzirea globala: Opinii personale, Climategate, NIPCC (cosmosul.ro)

Ultimele ştiri le puteti integra in cititoarele de ştiri folosind linkul:

Dacă insă doriţi să citiţi ştirile direct din bara Google, atunci apăsaţi pe butonul acesta:

Dacă vreti sa ascultati podcastul la iPod sau oricare alt mp3-player, puteti folosi adresa urmatoare in programele pentru podcast (ca iTunes):

Colaborări

Acum ştirile stiinta.info şi în toolbarul portalurilor Lacaşuri Ortodoxe si Stiinta Azi.

Alte Colaborări

Portal Electric

Lupa Mea

Raul Sandu's Blog

Sarcina

Jocuri

Jocuri online

Blogycopedye

parsec.ro

inventatori.ro

Miscarea ni se dezvaluie in fiecare zi intr-o multitudine de feluri: mersul spre munca, calatoria cu trenul, alergatul prin parc, curgerea raului, zborul pasarilor si multe altele. Dar oricat de felurita ar fi miscarea, ea depinde de cel care o observa, mai exact, miscarea unui subiect este usor de observat atata timp cat observatorul nu se misca, dar devine mai dificil de observat sau chiar imposibil cand observatorul este in miscare. Sa ne imaginam de exemplu ca observatorul este intr-un tren, care se afla intre alte doua trenuri, toate trei miscandu-se cu aceeasi viteza. Doar privind spre celelalte trenuri ii este imposibil observatorului sa se pronunte daca acestea sunt in miscare sau nu.

Pentru a clarifica cat mai bine posibil efectul relativ al miscarii, sa consideram urmatoarea situatie: observatorul se indreapta cu masina spre Cluj-Napoca, dar inaintarea ii este ingreunata de o alta masina care se deplaseaza mai incet. Pentru a o putea depasi cu proxima ocazie observatorul ramane aproape de masina, adaptandu-se la viteza ei. Astfel apare urmatorul fenomen: caldirile si copacii de langa sosea se misca pe cand masina din fata ramane la aceeasi distanta de masina observatorului. Faptul ca se patreaza o distanta fixa intre cele doua masini inseamna ca observatorul este in repaus relativ la masina din fata, care este chiar efectul miscarii relative: miscandu-se sa fie totusi in repaus. Evident ca reperele raportat la care observatorul se misca sunt diferite de cele raportat la care observatorul este in repaus. In cazul cand reperele coincid (exemplul trenurilor) nu mai este posibil ca observatorul sa distinga daca se misca sau nu. Asadar, faptul ca ne miscam nu inseamna ca nu pot exista repere fata de care sa ramanem sau sa ajungem in rapaus.

Caracterul relativ al miscarii ofera posibilitatea de a alege orice subiect in miscare ca reper fata de care observatorul sa fie in repaus. Nu conteaza daca subiectul ales ca reper este un tren, o masina, o minge, un fluviu, ci doar ca observatorul sa poata imita miscarea reperului. Este usor de imitat miscarea reprerul cand acesta nu-si modifica structura pe parcursul miscarii (cazul trenului, masinii, mingii), insa cand structura se modifica (cazul fluviului) imitarea devine aproape imposibila.

In fizica, obiectele care nu-si modifica structura in timp pot fi reduse la un singur punct reprezentativ, putand fi oricare dintre partile obiectlului. In general, ca punct reprezentativ se alege centrul geometric al obiectului, care contine intreaga masa a obiectului, motiv pentru care se numeste si centrul de masa al acestuia. Pentru a descrie miscarea unui obiect ce nu-si modifica structura in timp, abstract, fizica foloseste conceptul de vector, care leaga un reper fixat de centrul de masa al obiectului. Prin intermediul vectorului se poate determina distanta centrului de masa al obiectului fata de reper, directia si sensul in care se deplaseaza obiectul.

Dar cum se procedeaza in cazul obiectelor care isi modifica structura in timp, cum ar fi exemplul fluviului? Incercand sa ajunga in repaus fata de fluviu, observatorul se poate deplasa in sensul cursului fluviului cu o viteza egala cu viteza apelor fluviului. Insa, privind mai atent portiuni ale apelor fluviului, se pot observa vartejuri, curenti, etc., miscari imposibil de imitat de catre observator.

Pentru aceste obiecte, care isi schimba structura in timp, nu mai este posibila descrierea miscarii lor prin intermediul vectorilor, deoarece nu mai pot fi reduse la un singur punct reprezentativ. Pe cand pentru obiectele care nu-si modifica structura in timp, centrul de masa nu mai contine informatii despre structura acestuia putand reprezenta atat trenul, masina sau mingea, pentru cele care isi modifica structura in timp este nevoie sa se introduca o noua notiune care sa pastreze si informatia despre structura obiectului. Tensorul este notiunea care permite descrierea nu doar a traiectoriei obiectului, ci si a structurii obiectului pe parcursul miscarii sale. Sa presupunem o activitate usor de realizat, cum ar fi mersul pe bicicleta. Petntru a ramane in echilibru este suficient sa pedalam si sa tinem drept ghidonul. Acum sa ne gandim ca trebuie sa ne mentinem echilibrul si sa parcurgem o distanta pe o bicicleta cu o roata. Pe cand in cazul bicicletei normale era suficienta doar coordonarea bibicletei (pedaland si tinand drept ghidonul), in cazul bicicletei cu o roata, pentru a ne mentine in echilibru, este nevoie sa coordonam nu doar bicicleta, ci si pe noi. Deci, pentru a descrie miscarea realizata pe o bicicleta cu o roata nu mai este suficient un vector, ci este nevoie de un tensor.

In cele ce urmeaza vor fi prezentate doua exemple (din relativitate si mecanica cuantica), care sa ne ajute sa intelegem anumite fenomene folosind notiunea de tensor. Conform relativitatii, spatiul si timpul exista ca un intreg, asa-numitul continuum spatiu-timp, si nu separat. Pentru orice centru de masa (de exemplu o planeta) care se deplaseaza in continuumul spatiu-timp este nevoie de un tensor sa se poata descrie drumul parcurs. Dar nu este aceasta o contradictie cu ce am observat pana acum, adica faptul ca toate punctele si obiectele care pot fi reduse la un punct reprezentativ se pot descrie prin intermediul unui vector? Raspunsul este nu, deoarece continuumul spatiu-timp nu este drept, ci datorita masei obiectelor se curbeaza. Atunci cand un centru de masa se deplaseaza in continuumul spatiu-timp, continuumul spatiu-timp isi modifica structura, de aceea este nevoie de un tensor si nu de un vecotr pentru a descrie miscarea centrului de masa. Tensorul nu descrie doar traiectoria centrului de masa, ci si modul in care continuumul spatiu-timp isi modifica structura in prezenta acestui centru de masa.

Cel de-al doilea exemplu este din mecanica cuantica, in care notiunea de tensor joaca un rol important. Sa consideram principiul de nedeterminare al lui Heisenberg, care spune ca cu cat masuram mai exact pozitia unui obiect, de exemplu a unui electron, cu atat mai inexact ii putem masura viteza si reciproc. Aceasta se datoreaza faptului ca masurarea pozitiei electronului influenteaza masurarea vitezei electronului, adica structura experimentului depinde de ordinea de masurare, spre deosebire de mecanica clasica unde ordinea de masuarare a caracteristicilor unui oboiect nu este importanta. Adica, masurand viteza unei masini (uitandu-ne la vitezometru) nu influentam informatia cu privire la pozitia acesteia. In mecanica clasica nu este importanta ordinea de masurare la fel cum nu este important nici la care partea a trenului sau a masinii ne raportam pentru a deduce daca ne miscam sau nu, asadar experimentul putand fi reprezentat de un vector. In mecanica cuantica datorita importantei ordinii de masurare, experimentul isi modifica structura, avand astfel nevoie de un tensor pentru a-l descrie.

Articolul este preluat de pe portalul Scipedia.ro cu permisiunea autorului.