07.10.2007
Cum sunt memorate intamplarile speciale
Nu numai experienţa personală, dar şi nenumărate cercetări ştiinţifice ne spun că experienţele acumulate în urma unor emoţii ridicate sunt mult mai uşor memorabile. Într-un recent articol în revistă "Cell", cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins au idenitifcat baza biologică a acestui proces: un hormon generat atunci când avem emoţii mari. Hormonul adugă o legatură moleculară de fosfat unui receptor celular aflat in neuroni.
Categorie: Biologie
Autor: Cristian Presură
Cu toţii ne aducem aminte evenimente deosebite din viaţa noastră, în mod special atunci când am trăit momente extreme de frică sau spaima. Nouă ni se pare poate normal să fie aşa, însă organismul trebuie să aibă un mecanism special care face posibilă această manifestare. Iar acest mecanism nu poate fi decât rezultatul evoluţiei naturale Darwiniene, din moment ce animalele care au capacitatea de a-şi aminti situaţiile periculoase le pot evita după aceea cu succes. Iată că recent, cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins , conduşi de profesorul Richard Huganir, au mai pus o cărămidă la înţelegerea acestui mecanism. Ei au studiat influenta hormonului norepinefrina asupra mecanismului de memorie în cazul situaţiilor ce implică emoţii ridicate, cum ar fi frică. Acest hormon este important în aceste situaţii, fiind denumit şi hormonul "loveşte sau fugi". El aduga o legătură moleculară de fosfat unui receptor celular aflat în neuroni, denumit GluR1. Profesorul Huganir a bănuit că acest proces activează receptorul GliR1. " Acum, când creierul are nevoie să memoreze o nouă situaţie, el poate utiliza nenumăraţii receptori GluR1 care sunt acum activaţi, deci disponibili, pentru a ajusta interacţia dintre neuroni, şi a memora noua situaţie", a declarat profesorul Huganir. Aceasta pentru că se ştie că informaţia stocată în memorie sta în tăria şi multitudinea conexiunilor (denumite sinapse) dintre neuroni. Cu alte cuvinte, noua informaţie nu este stocată în alt loc ( ca cea de pe suporturile magnetice sau optice de exemplu), ci este distribuită paralel pe un colecţie foarte mare de neuroni, ce formează aşa-numitele reţele neuronale. Acest lucru face posibilă şi recolectarea foarte rapidă a unei anumite memorii, atât de importanta în procesul evoluţionist de supravieturie. Pentru a-şi testa teoria, profesorul Huganir a efectuat experienţe pe şoareci. Într-o primă fază, ei au crescut artificial adrenalina din şoareci, care se ştie că conduce la concentraţii ridicate de norepinefrina. Analize ulterioare microscopice ale unor felii subţiri din creier au relevat într-adevăr o concentraţie ridicată de receptori GluR1. Într-un alt experiment, cercetătorii au comparat populaţii de şoareci normali şi modificaţi genetic, care au fost puse în căşti în care li s-au administrat şocuri electrice. Şoarecii modificaţi genetic au avut receptori GluR1 defecţi, care nu puteau fi activaţi prin adăugarea unei legături moleculare de fosfat. Inutil de spus că şoarecii modificaţi genetic nu şi-au putut aminti experienta traumatizantă la care fuseseră supuşi... Cercetătorii vor să continue investigaţiile pe şoareci care au receptori GluR1 permanent activaţi, cu alte cuvinte pe şoareci modificaţi genetic care ar trebuie să memoreze foarte puternic toate evenimentele. "Credem că vom obţine şoareci foarte deştepţi dar în acelaşi timp foarte anxioşi" mai aduga profesorul Huganir.
Sursa originală: NewsWire. Ştire prelucratã de www.stiinta.info.






Comentarii
Adauga un comentariuAdauga un comentariu
Receptorii Glu si Gli au cumva legatura cu glutamatul si glicina secretate in creier?e interesant;se stie ca amintirile incarcate afectiv sint cele mai trainice,ptr. ca se implica si serotonina care influenteaza si dopamina si noradrenalina si acetilcolina,prin feed-back-uri poz. sau neg.