Stiinta.info

Comentarii

• March 1, 2010, 6:25 pm - MVU rectificare

  Sensul “scurgerii apei din cada de la baie” este următorul: în emisfera nordică, sensul de rotaţie a(l) apei pe timpul scurgerii este cel invers înaintării acelor de ceasornic; în emisfera sudică, sensul de rotaţie a(l) apei pe timpul scurgerii este cel al înaintării acelor de ceasornic. Aceasta, datorită efectului asupra materiei, asupra moleculelor componente ale mediilor lichide, gazoase, efect exercitat ca o rezultantă energo-informaţională de către interacţionarea configuraţiei reţelelor câmpului magnetic terestru cu reţeaua câmpului fundamental universal.
  Efectul de spirală.
  1] Spirala, ce pleacă din origine către exterior “în sensul acelor de ceasornic” [“de stânga”, pentru cei ce denumesc după regula burghiului, dar creând efecte “de dreapta” în emisfera nordică pentru o manifestare preponderent yang], exercită acest tip de efect (transmitere energo-informaţională), dinspre spirală, înspre mediu. Ca o tendinţă de echilibrare energo-informaţională a zonei, se resimte “un curent” complementar al mediului [precum în Bermude, unui vârtej al aerului îi corespunde un vârtej în apa, dar cu sens de rotaţie inversat, datorită reacţiunii apei], desfăşurat “în sens invers acelor de ceasornic” [“de dreapta”, pentru cei ce denumesc după regula burghiului, dar creând efecte “de stânga” în emisfera nordică pentru o manifestare preponderent yang ], dar care “curent” va îngloba şi codurile energo-informaţionale ale structurilor şi entităţilor existente în zonă. Aceste energii vor fi concentrate spre originea (în acest caz, focarul) spiralei, exercitându-se o “presiune” energo-informaţională specifică, cu efect (prin îngreunarea procesului firesc de echilibrare energo-informaţională a zonei) nu numai în spaţiul aferent, ci şi în timp, întârziindu-se spre astralul superior procesul de transmitere energo-informaţional prin reţeaua câmpului fundamental universal. Astfel, dacă la efectul direct al spiralei, întârzierea procesului de transmitere este mai redusă (existând deschidere spre exterior), la “curentul” de răspuns, manifestându-se concentrare în focar, întârzierea procesului de transmitere va fi mai mare. Dar cum, dacă desenăm pe o coală transparentă un tip de spirală şi vom privi de sus, vom vedea un sens de evoluţie a(l) spiralei, iar dacă vom privi de jos, vom vedea tipul opus de spirală, atunci, măsurătorile (clasice sau energo-informaţionale) făcute vor indica şi valori referitoare la efectul de interacţiune în configuraţia reţelelor câmpului magnetic terestru. Ca reper, procesele trebuie privite precum privim scurgerea apei în cada de la baie (de sus în jos).
  Materialul [cu preponderenţă în manifestarea din aura energetică, yin sau yang, adică electropozitivitate fără a “porta” constant particule, respectiv electronegativitate fără a “porta” constant particule] şi culoarea spiralei vor da valoarea energo-informaţională ce se va transmite spre exterior. Pe timpul transmiterii spre exterior, însă, va conta şi modul de interacţiune (interacţiunea) în cadrul configuraţiei reţelelor câmpului magnetic terestru. Va conta, deci, şi orientarea spaţială a spiralei în câmpul magnetic terestru. Pentru mărirea valorii energo-informaţionale (subtile), sensul de manifestare a(l) spiralei trebuie să fie opus sensului standard al efectelor asupra materiei din emisfera nordică, respectiv sudică [deoarece mişcarea inversă sensului standard al efectelor asupra materiei dintr-o emisferă, stimulează/ încurajează, la cel mai mic nivel structural, contravibraţia faţă de sensul direcţional (rezultant) vibratoriu al reţelelor câmpului magnetic terestru sau se diminuează consensul de vibraţie existent la cel mai mic nivel structural; contravibraţia, la cel mai mic nivel structural, e specifică „luminii”, beneficităţii; consensul de vibraţie e specific diminuării „luminii”, diminuării beneficităţii]. Cu alte cuvinte: o spirală “în sensul acelor de ceasornic” în emisfera nordică energizează [sporeşte tipul de manifestare yang şi/sau diminuează tipul de manifestare yin], o spirală “în sens invers acelor de ceasornic” în emisfera nordică calmează/reduce; o spirală “în sensul acelor de ceasornic” în emisfera sudică calmează/reduce, o spirală “în sens invers acelor de ceasornic” în emisfera sudică energizează. Şi sensul de manifestare a(l) unor acţiuni mecanice (cum rotim mâinile, cum rotim linguriţa în ceaşca de cafea,…) trebuie luat în discuţie, în lumina ultimei referiri…
  Dacă la efectul de piramidă, con, sferă, cristal de cuarţ (chiar si la figuri în plan: cerc, triunghi…), concentrarea în focare duce la “replici” întârzietoare “pe invers” (ale tipului de manifestare, conform mecanismelor energo-informaţionale prezentate în “modelul forţei a cincea”), deci la “replici” întârzietoare “pe invers” ale formelor/structurilor în astralul superior, la spirală, însă, nu vor mai fi “replici” întârzietoare “pe invers”, ci întârzieri ale manifestării naturale a “curentului” complementar amintit la început… Dar, la o spirală “în sensul acelor de ceasornic”, “curentul” complementar va fi “în sens invers acelor de ceasornic”. Acum şi “curentul” complementar va trebui comparat/apreciat cu (faţă de) sensul standard al efectelor (de termodinamică/energetică moleculară şi energo-informaţionale) asupra materiei din emisfera în discuţie.
  2] Spirala, ce pleacă din origine către exterior “în sensul invers acelor de ceasornic” [“de dreapta”, pentru cei ce denumesc după regula burghiului, dar creând efecte “de stânga” în emisfera nordică pentru o manifestare preponderent yang ], exercită acest tip de efect (transmitere energo-informaţională), dinspre spirală, înspre mediu. Ca o tendinţă de echilibrare energo-informaţională a zonei, se resimte “un curent” complementar al mediului (precum în Bermude, unui vârtej al aerului îi corespunde un vârtej în apa, dar cu sens de rotaţie inversat, datorită reacţiunii apei), desfăşurat “în sensul acelor de ceasornic” [“de stânga”, pentru cei ce denumesc după regula burghiului, dar creând efecte “de dreapta” în emisfera nordică pentru o manifestare preponderent yang], dar care “curent” va îngloba şi codurile energo-informaţionale ale structurilor şi entităţilor existente în zonă. Aceste energii vor fi concentrate spre originea (în acest caz, focarul) spiralei, exercitându-se o “presiune” energo-informaţională specifică, cu efect (prin îngreunarea procesului firesc de echilibrare energo-informaţională a zonei) nu numai în spaţiul aferent, ci şi în timp, întârziindu-se spre astralul superior procesul de transmitere energo-informaţional prin reţeaua câmpului fundamental universal. Astfel, dacă la efectul direct al spiralei, întârzierea procesului de transmitere este mai redusă (existând deschidere spre exterior), la “curentul” de răspuns, manifestându-se concentrare în focar, întârzierea procesului de transmitere va fi mai mare. Dar cum, dacă desenăm pe o coală transparentă un tip de spirală şi vom privi de sus, vom vedea un sens de evoluţie a(l) spiralei, iar dacă vom privi de jos, vom vedea tipul opus de spirală, atunci, măsurătorile (clasice sau energo-informaţionale) făcute vor indica şi valori referitoare la efectul de interacţiune în configuraţia reţelelor câmpului magnetic terestru. Ca reper, procesele trebuie privite precum privim scurgerea apei în cada de la baie (de sus în jos).
  Materialul [cu preponderenţă în manifestarea din aura energetică, yin sau yang, adică electropozitivitate fără a “porta” constant particule, respectiv electronegativitate fără a “porta” constant particule] şi culoarea spiralei vor da valoarea energo-informaţională ce se va transmite spre exterior. Pe timpul transmiterii spre exterior, însă, va conta şi modul de interacţiune (interacţiunea) în cadrul configuraţiei reţelelor câmpului magnetic terestru. Va conta, deci, şi orientarea spaţială a spiralei în câmpul magnetic terestru. Pentru mărirea valorii energo-informaţionale (subtile), sensul de manifestare a(l) spiralei trebuie să fie opus sensului standard al efectelor asupra materiei din emisfera nordică, respectiv sudică [deoarece mişcarea inversă sensului standard al efectelor asupra materiei dintr-o emisferă, stimulează/ încurajează, la cel mai mic nivel structural, contravibraţia faţă de sensul direcţional (rezultant) vibratoriu al reţelelor câmpului magnetic terestru sau se diminuează consensul de vibraţie existent la cel mai mic nivel structural; contravibraţia, la cel mai mic nivel structural, e specifică „luminii”, beneficităţii; consensul de vibraţie e specific diminuării „luminii”, diminuării beneficităţii]. Cu alte cuvinte: o spirală “în sensul acelor de ceasornic” în emisfera nordică energizează [sporeşte tipul de manifestare yang şi/sau diminuează tipul de manifestare yin], o spirală “în sens invers acelor de ceasornic” în emisfera nordică calmează/reduce; o spirală “în sensul acelor de ceasornic” în emisfera sudică calmează/reduce, o spirală “în sens invers acelor de ceasornic” în emisfera sudică energizează. Şi sensul de manifestare a(l) unor acţiuni mecanice (cum rotim mâinile, cum rotim linguriţa în ceaşca de cafea,…) trebuie luat în discuţie, în lumina ultimei referiri…
  Dacă la efectul de piramidă, con, sferă, cristal de cuarţ (chiar si la figuri în plan: cerc, triunghi…), concentrarea în focare duce la “replici” întârzietoare “pe invers” (ale tipului de manifestare, conform mecanismelor energo-informaţionale prezentate în “modelul forţei a cincea”), deci la “replici” întârzietoare “pe invers” ale formelor/structurilor în astralul superior, la spirală, însă, nu vor mai fi “replici” întârzietoare “pe invers”, ci întârzieri ale manifestării naturale a “curentului” complementar amintit la început… Dar, la o spirală “în sens invers acelor de ceasornic”, “curentul” complementar va fi “în sensul acelor de ceasornic”. Acum şi “curentul” complementar va trebui comparat/apreciat cu (faţă de) sensul standard al efectelor (de termodinamică/energetică moleculară şi energo-informaţionale) asupra materiei din emisfera în discuţie.

  
  
• February 1, 2010, 6:12 pm - MVU rectificare

  Sensul “scurgerii apei din cada de la baie” este următorul: în emisfera nordică, sensul de rotaţie a(l) apei pe timpul scurgerii este cel invers înaintării acelor de ceasornic; în emisfera sudică, sensul de rotaţie a(l) apei pe timpul scurgerii este cel al înaintării acelor de ceasornic. Aceasta, datorită efectului asupra materiei, asupra moleculelor componente ale mediilor lichide, gazoase…, efect exercitat ca o rezultantă energo-informaţională de către interacţionarea configuraţiei reţelelor câmpului magnetic terestru cu reţeaua câmpului fundamental universal.
  Efectul de spirală.
  1] Spirala, ce pleacă din origine către exterior “în sensul acelor de ceasornic” (“de dreapta”), exercită acest tip de efect (transmitere energo-informaţională), dinspre spirală, înspre mediu. Ca o tendinţă de echilibrare energo-informaţională a zonei, se resimte “un curent” complementar al mediului (precum în Bermude, unui vârtej al aerului îi corespunde un vârtej în apa, dar cu sens de rotaţie inversat, datorită reacţiunii apei), desfăşurat “în sens invers acelor de ceasornic” (“de stânga”), dar care “curent” va îngloba şi codurile energo-informaţionale ale structurilor şi entităţilor existente în zonă. Aceste energii vor fi concentrate spre originea (în acest caz, focarul) spiralei, exercitându-se o “presiune” energo-informaţională specifică, cu efect (prin îngreunarea procesului firesc de echilibrare energo-informaţională a zonei) nu numai în spaţiul aferent, ci şi în timp, întârziindu-se spre astralul superior procesul de transmitere energo-informaţional prin reţeaua câmpului fundamental universal. Astfel, dacă la efectul direct al spiralei, întârzierea procesului de transmitere este mai redusă (existând deschidere spre exterior), la “curentul” de răspuns, manifestându-se concentrare în focar, întârzierea procesului de transmitere va fi mai mare.
  Dar cum, dacă desenăm pe o coală transparentă un tip de spirală şi vom privi de sus, vom vedea un sens de evoluţie a(l) spiralei, iar dacă vom privi de jos, vom vedea tipul opus de spirală, atunci, măsurătorile (clasice sau energo-informaţionale) făcute vor indica şi valori referitoare la efectul de interacţiune în configuraţia reţelelor câmpului magnetic terestru.
  Materialul [cu preponderenţă în manifestarea din aura energetică, yin sau yang, adică electropozitivitate fără a “porta” constant particule, respectiv electronegativitate fără a “porta” constant particule] şi culoarea spiralei vor da valoarea energo-informaţională ce se va transmite spre exterior. Pe timpul transmiterii spre exterior, însă, va conta şi modul de interacţiune (interacţiunea) în cadrul configuraţiei reţelelor câmpului magnetic terestru. Va conta, deci, şi orientarea spaţială a spiralei în câmpul magnetic terestru. Pentru mărirea valorii energo-informaţionale (subtile), sensul de manifestare a(l) spiralei trebuie să fie opus sensului standard al efectelor asupra materiei din emisfera nordică, respectiv sudică [deoarece mişcarea inversă sensului standard al efectelor asupra materiei dintr-o emisferă, stimulează/ încurajează, la cel mai mic nivel structural, contravibraţia faţă de sensul direcţional (rezultant) vibratoriu al reţelelor câmpului magnetic terestru; contravibraţia, la cel mai mic nivel structural, e specifică „luminii”, beneficităţii]. Cu alte cuvinte: o spirală “de dreapta” în emisfera nordică energizează (sporeşte tipul de manifestare yang), o spirală “de stânga” în emisfera nordică calmează/reduce; o spirală “de dreapta” în emisfera sudică calmează/reduce, o spirală “de stânga” în emisfera sudică energizează. Şi sensul de manifestare a(l) unor acţiuni mecanice (cum rotim mâinile, cum rotim linguriţa în ceaşca de cafea,…) trebuie luat în discuţie, în lumina ultimei referiri…
  Dacă la efectul de piramidă, con, sferă, cristal de cuarţ (chiar si la figuri în plan: cerc, triunghi…), concentrarea în focare duce la “replici” întârzietoare “pe invers” (ale tipului de manifestare, conform mecanismelor energo-informaţionale prezentate în “modelul forţei a cincea”), deci la “replici” întârzietoare “pe invers” ale formelor/structurilor în astralul superior, la spirală, însă, nu vor mai fi “replici” întârzietoare “pe invers”, ci întârzieri ale manifestării naturale a “curentului” complementar amintit la început… Dar, la o spirală “de dreapta”, “curentul” complementar va fi “de stânga”. Acum şi “curentul” complementar va trebui comparat/apreciat cu (faţă de) sensul standard al efectelor (de termodinamică/energetică moleculară şi energo-informaţionale) asupra materiei din emisfera în discuţie.
  2] Spirala, ce pleacă din origine către exterior “în sensul invers acelor de ceasornic” (“de stânga”), exercită acest tip de efect (transmitere energo-informaţională), dinspre spirală, înspre mediu. Ca o tendinţă de echilibrare energo-informaţională a zonei, se resimte “un curent” complementar al mediului (precum în Bermude, unui vârtej al aerului îi corespunde un vârtej în apa, dar cu sens de rotaţie inversat, datorită reacţiunii apei), desfăşurat “în sensul acelor de ceasornic” (“de dreapta”), dar care “curent” va îngloba şi codurile energo-informaţionale ale structurilor şi entităţilor existente în zonă. Aceste energii vor fi concentrate spre originea (în acest caz, focarul) spiralei, exercitându-se o “presiune” energo-informaţională specifică, cu efect (prin îngreunarea procesului firesc de echilibrare energo-informaţională a zonei) nu numai în spaţiul aferent, ci şi în timp, întârziindu-se spre astralul superior procesul de transmitere energo-informaţional prin reţeaua câmpului fundamental universal. Astfel, dacă la efectul direct al spiralei, întârzierea procesului de transmitere este mai redusă (existând deschidere spre exterior), la “curentul” de răspuns, manifestându-se concentrare în focar, întârzierea procesului de transmitere va fi mai mare. Dar cum, dacă desenăm pe o coală transparentă un tip de spirală şi vom privi de sus, vom vedea un sens de evoluţie a(l) spiralei, iar dacă vom privi de jos, vom vedea tipul opus de spirală, atunci, măsurătorile (clasice sau energo-informaţionale) făcute vor indica şi valori referitoare la efectul de interacţiune în configuraţia reţelelor câmpului magnetic terestru.
  Materialul [cu preponderenţă în manifestarea din aura energetică, yin sau yang, adică electropozitivitate fără a “porta” constant particule, respectiv electronegativitate fără a “porta” constant particule] şi culoarea spiralei vor da valoarea energo-informaţională ce se va transmite spre exterior. Pe timpul transmiterii spre exterior, însă, va conta şi modul de interacţiune (interacţiunea) în cadrul configuraţiei reţelelor câmpului magnetic terestru. Va conta, deci, şi orientarea spaţială a spiralei în câmpul magnetic terestru. Pentru mărirea valorii energo-informaţionale (subtile), sensul de manifestare a(l) spiralei trebuie să fie opus sensului standard al efectelor asupra materiei din emisfera nordică, respectiv sudică [deoarece mişcarea inversă sensului standard al efectelor asupra materiei dintr-o emisferă, stimulează/ încurajează, la cel mai mic nivel structural, contravibraţia faţă de sensul direcţional (rezultant) vibratoriu al reţelelor câmpului magnetic terestru; contravibraţia, la cel mai mic nivel structural, e specifică „luminii”, beneficităţii]. Cu alte cuvinte: o spirală “de dreapta” în emisfera nordică energizează (sporeşte tipul de manifestare yang), o spirală “de stânga” în emisfera nordică calmează/reduce; o spirală “de dreapta” în emisfera sudică calmează/reduce, o spirală “de stânga” în emisfera sudică energizează. Şi sensul de manifestare a(l) unor acţiuni mecanice (cum rotim mâinile, cum rotim linguriţa în ceaşca de cafea,…) trebuie luat în discuţie, în lumina ultimei referiri…
  Dacă la efectul de piramidă, con, sferă, cristal de cuarţ (chiar si la figuri în plan: cerc, triunghi…), concentrarea în focare duce la “replici” întârzietoare “pe invers” (ale tipului de manifestare, conform mecanismelor energo-informaţionale prezentate în “modelul forţei a cincea”), deci la “replici” întârzietoare “pe invers” ale formelor/structurilor în astralul superior, la spirală, însă, nu vor mai fi “replici” întârzietoare “pe invers”, ci întârzieri ale manifestării naturale a “curentului” complementar amintit la început… Dar, la o spirală “de stânga”, “curentul” complementar va fi “de dreapta”. Acum şi “curentul” complementar va trebui comparat/apreciat cu (faţă de) sensul standard al efectelor (de termodinamică/energetică moleculară şi energo-informaţionale) asupra materiei din emisfera în discuţie.

  
  
• February 1, 2010, 12:55 pm - MVU

  Sensul “scurgerii apei din cada de la baie” este următorul: în emisfera nordică, sensul de rotaţie a(l) apei pe timpul scurgerii este cel al înaintării acelor de ceasornic; în emisfera sudică, sensul de rotaţie a(l) apei pe timpul scurgerii este cel invers înaintării acelor de ceasornic. Aceasta, datorită efectului asupra materiei, asupra moleculelor componente ale mediilor lichide, gazoase…, efect exercitat ca o rezultantă energo-informaţională de către interacţionarea configuraţiei reţelelor câmpului magnetic terestru cu reţeaua câmpului fundamental universal.
  Efectul de spirală.
  1] Spirala, ce pleacă din origine către exterior “în sensul acelor de ceasornic” (“de dreapta” ), exercită acest tip de efect (transmitere energo-informaţională), dinspre spirală, înspre mediu. Ca o tendinţă de echilibrare energo-informaţională a zonei, se resimte “un curent” complementar al mediului (precum în Bermude, unui vârtej al aerului îi corespunde un vârtej în apa, dar cu sens de rotaţie inversat, datorită reacţiunii apei), desfăşurat “în sens invers acelor de ceasornic” (“de stânga” ), dar care “curent” va îngloba şi codurile energo-informaţionale ale structurilor şi entităţilor existente în zonă. Aceste energii vor fi concentrate spre originea (în acest caz, focarul) spiralei, exercitându-se o “presiune” energo-informaţională specifică, cu efect (prin îngreunarea procesului firesc de echilibrare energo-informaţională a zonei) nu numai în spaţiul aferent, ci şi în timp, întârziindu-se spre astralul superior procesul de transmitere energo-informaţional prin reţeaua câmpului fundamental universal. Astfel, dacă la efectul direct al spiralei, întârzierea procesului de transmitere este mai redusă (existând deschidere spre exterior), la “curentul” de răspuns, manifestându-se concentrare în focar, întârzierea procesului de transmitere va fi mai mare.
  *
  Dar cum, dacă desenăm pe o coală transparentă un tip de spirală şi vom privi de sus, vom vedea un sens de evoluţie a(l) spiralei, iar dacă vom privi de jos, vom vedea tipul opus de spirală, atunci, măsurătorile (clasice sau energo-informaţionale) făcute vor indica şi valori referitoare la efectul de interacţiune în configuraţia reţelelor câmpului magnetic terestru.
  Materialul [cu preponderenţă în manifestarea din aura energetică, yin sau yang, adică electropozitivitate fără a “porta” constant particule, respectiv electronegativitate fără a “porta” constant particule] şi culoarea spiralei vor da valoarea energo-informaţională ce se va transmite spre exterior. Pe timpul transmiterii spre exterior, însă, va conta şi modul de interacţiune (interacţiunea) în cadrul configuraţiei reţelelor câmpului magnetic terestru. Va conta, deci, şi orientarea spaţială a spiralei în câmpul magnetic terestru. Pentru a-şi păstra tipul de acţiune şi valoarea energetică, energo-informaţională (subtilă), eventual pentru mărirea valorii, sensul de manifestare a(l) spiralei nu trebuie să fie opus sensului standard al efectelor asupra materiei din emisfera nordică, respectiv sudică. În caz contrar, se va produce o bulversare, în primul rând, la nivelul sinergiei specifice proceselor moleculare (termodinamică/energetică moleculară), cu implicaţii, fireşti, energo-informaţionale (se poate vorbi despre o micşorare a parametrilor). Cu alte cuvinte: o spirală “de dreapta” în emisfera nordică energizează (sporeşte tipul de manifestare predominant, după caz, yin sau yang), o spirală “de stânga” în emisfera nordică calmează/reduce; o spirală “de dreapta” în emisfera sudică calmează/reduce, o spirală “de stânga” în emisfera sudică energizează. Şi sensul de manifestare a(l) unor acţiuni mecanice (cum rotim mâinile, cum rotim linguriţa în ceaşca de cafea, … ) trebuie luat în discuţie, în lumina ultimei referiri…
  Dacă la efectul de piramidă, con, sferă, cristal de cuarţ (chiar si la figuri în plan: cerc, triunghi… ), concentrarea în focare duce la “replici” întârzietoare “pe invers” (ale tipului de manifestare, conform mecanismelor energo-informaţionale prezentate în “modelul forţei a cincea” ), deci la “replici” întârzietoare “pe invers” ale formelor/structurilor în astralul superior, la spirală, însă, nu vor mai fi “replici” întârzietoare “pe invers”, ci întârzieri ale manifestării naturale a “curentului” complementar amintit la început… Dar, la o spirală “de dreapta”, “curentul” complementar va fi “de stânga”. Acum şi “curentul” complementar va trebui comparat/apreciat cu (faţă de) sensul standard al efectelor (de termodinamică/energetică moleculară şi energo-informaţionale) asupra materiei din emisfera în discuţie.

  2] Spirala, ce pleacă din origine către exterior “în sensul invers acelor de ceasornic” (“de stânga” ), exercită acest tip de efect (transmitere energo-informaţională), dinspre spirală, înspre mediu. Ca o tendinţă de echilibrare energo-informaţională a zonei, se resimte “un curent” complementar al mediului (precum în Bermude, unui vârtej al aerului îi corespunde un vârtej în apa, dar cu sens de rotaţie inversat, datorită reacţiunii apei), desfăşurat “în sensul acelor de ceasornic” (“de dreapta” ), dar care “curent” va îngloba şi codurile energo-informaţionale ale structurilor şi entităţilor existente în zonă. Aceste energii vor fi concentrate spre originea (în acest caz, focarul) spiralei, exercitându-se o “presiune” energo-informaţională specifică, cu efect (prin îngreunarea procesului firesc de echilibrare energo-informaţională a zonei) nu numai în spaţiul aferent, ci şi în timp, întârziindu-se spre astralul superior procesul de transmitere energo-informaţional prin reţeaua câmpului fundamental universal. Astfel, dacă la efectul direct al spiralei, întârzierea procesului de transmitere este mai redusă (existând deschidere spre exterior), la “curentul” de răspuns, manifestându-se concentrare în focar, întârzierea procesului de transmitere va fi mai mare.
  *
  Dar cum, dacă desenăm pe o coală transparentă un tip de spirală şi vom privi de sus, vom vedea un sens de evoluţie a(l) spiralei, iar dacă vom privi de jos, vom vedea tipul opus de spirală, atunci, măsurătorile (clasice sau energo-informaţionale) făcute vor indica şi valori referitoare la efectul de interacţiune în configuraţia reţelelor câmpului magnetic terestru.
  Materialul [cu preponderenţă în manifestarea din aura energetică, yin sau yang, adică electropozitivitate fără a “porta” constant particule, respectiv electronegativitate fără a “porta” constant particule] şi culoarea spiralei vor da valoarea energo-informaţională ce se va transmite spre exterior. Pe timpul transmiterii spre exterior, însă, va conta şi modul de interacţiune (interacţiunea) în cadrul configuraţiei reţelelor câmpului magnetic terestru. Va conta, deci, şi orientarea spaţială a spiralei în câmpul magnetic terestru. Pentru a-şi păstra tipul de acţiune şi valoarea energetică, energo-informaţională (subtilă), eventual, pentru mărirea valorii, sensul de manifestare a(l) spiralei nu trebuie să fie opus sensului standard al efectelor asupra materiei din emisfera nordică, respectiv sudică. În caz contrar, se va produce o bulversare, în primul rând, la nivelul sinergiei specifice proceselor moleculare (termodinamică/energetică moleculară), cu implicaţii, fireşti, energo-informaţionale (se poate vorbi despre o micşorare a parametrilor). Cu alte cuvinte: o spirală “de dreapta” în emisfera nordică energizează (sporeşte tipul de manifestare predominant, după caz, yin sau yang), o spirală “de stânga” în emisfera nordică calmează/reduce; o spirală “de dreapta” în emisfera sudică calmează/reduce, o spirală “de stânga” în emisfera sudică energizează. Şi sensul de manifestare a(l) unor acţiuni mecanice (cum rotim mâinile, cum rotim linguriţa în ceaşca de cafea, … ) trebuie luat în discuţie, în lumina ultimei referiri…
  Dacă la efectul de piramidă, con, sferă, cristal de cuarţ (chiar si la figuri în plan: cerc, triunghi… ), concentrarea în focare duce la “replici” întârzietoare “pe invers” (ale tipului de manifestare, conform mecanismelor energo-informaţionale prezentate în “modelul forţei a cincea” ), deci la “replici” întârzietoare “pe invers” ale formelor/structurilor în astralul superior, la spirală, însă, nu vor mai fi “replici” întârzietoare “pe invers”, ci întârzieri ale manifestării naturale a “curentului” complementar amintit la început… Dar, la o spirală “de stânga”, “curentul” complementar va fi “de dreapta”. Acum şi “curentul” complementar va trebui comparat/apreciat cu (faţă de) sensul standard al efectelor (de termodinamică/energetică moleculară şi energo-informaţionale) asupra materiei din emisfera în discuţie.

  
  
• December 23, 2009, 8:32 pm - MVU

  De la autorul articolului "Cercul si numarul de aur" (http://www.stiinta.info/news/154/), domnul Mircea Serban, am primit urmatoarea continuare, pe care o atasam aici pe Forum, pentru o discutie deschisa:
  CERCUL SI NUMARUL DE AUR - Partea a II-a
  Diametrul LHC este mai mic cu 8 metri !...
  PI=4/RADICAL(PHI)=3.1446(...):PARE COMPLEX SI BIZAR, DAR ESTE SIMPLU SI REAL !
  In aceste conditii, diferenta fata de PI=3.14159(...) isi pune amprenta si asupra masuratorii diametrului LHC cu 8.13 metri, respectiv 8477.375 metri in loc de 8485.505 metri, la cei 26658 metri lungime/circumferinta cat au aparut in presa momentului...Nu stiu daca acest aspect(diametrul) influenteaza in vreun fel functionarea LHC, dar diferenta este reala si se poate determina oricand . Ceea ce consider insa ca ar trebui foarte bine analizat de catre oamenii de stiinta direct implicati este masura si maniera in care aceasta diferenta de PI afecteaza volumul imens de calcule si -drept consecinta- functionarea acceleratorului dupa restartare, daca si cand se va produce...
  Va rog sa intelegeti ca sunt constient de faptul ca multi se intreaba de unde am mai aparut cu asemenea "bazaconii" si "scorneli mitomane" cand lucrurile erau foarte bine stabilite, ca si "batute in cuie"...Ba chiar am vazut si ascultat un fizician la o conferinta care spunea cam asa : "Sa stiti ca lucrurile sunt foarte clare : s-au facut calcule din aproape in aproape si se stie exact ce s-a intamplat pana in primele zecimi de secunda dupa momentul zero(Big-Bang!?) al UNIVERSULUI...Ei, problema este ca nu stim ce a fost inainte, dar altfel suntem stapani pe situatie !"
  -Oare asa sa fie(?!), in conditile in care PRACTICA se dovedeste mult mai arida, chiar dura, DECAT TEORIILE si calculele elaborate in birouri si laboratoare ?!!! Aceasta situatie, acest adevarat hiatus, ne poate duce pe un drum fara intoarcere sau poate numai...infundat, dar si in aceasta din urma situatie, care este folosul public, mai ales ca lucrurile se desfasoara la SCARA PLANETARA !? Cel putin asa percep eu situatia !...Si cred ca nu gresesc !
  Cele intamplate dupa 10 septembrie dovedesc cu prisosinta acest lucru !
  Va fac o marturisire : dintr-un motiv pe care sper ca il veti deduce in final, am fost tentat la un moment dat sa pun subtitlul acestui capitol <LHC si piramida lui KEOPS!>...
  -Imi pare rau, dar se pare ca ma fac foarte greu inteles, chiar si de catre
  cei care dovedesc mai mult sau mai putina bunavointa ! De aceea m-am hotarat sa continui articolul aparut in http://www.stiinta.info/news/154/
  Precizez inca o data ca nu sunt matematician si nici fizician si -in primul rand din acest motiv- nici nu prezinta importanta faptul ca pot etala sau nu o demonstratie clasica .In fond, nu mi-am asumat intaietatea unei demonstratii matematice ca sa pot pretinde nu stiu ce premiu(pe care probabil nu-l voi lua niciodata, chiar daca mi se va recunoaste vreun aport, intr-un moment propice, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat!), ci sustin un ADEVAR FUNDAMENTAL si -spre deosebire de antecesorii mei care au banuit si unii chiar si-au exprimat convingerea in legatura cu PI=4/radical(PHI)- inspiratiile destul de ciudate pe care le-am dobandit fara antecalcule(va rog sa retineti acest amanunt pe care eu il consider esential!), in ceea ce priveste sutele de functii trigonometrice si formule exprimate prin NUMARUL DE AUR, m-au determinat sa recurg la masuratori pe care -din cate stiu- nu le-a mai facut nimeni pana la mine...Si va asigur ca, in urma
  insistentelor mele pe INTERNET din ultimii 7-8 ani, am unele semne ca in alte parti ale lumii acest PI=3.1446(...) este utilizat in calcule, cel putin in ceea ce priveste traiectoriile/distantele cosmice si balistice . Numai ca nici macar nu se mentioneaza ca este vorba despre o DESCOPERIRE ROMANEASCA !
  -In al doilea rand subliniez ca, in opinia mea, o demonstratie clasica nu se poate face, decat in masura in care s-ar renunta la unele axiome(a se citi dogme, cel putin pt.aceasta speta), acestea fiind si ele tot fara demonstratii propriu-zise, dar sunt folosite de catre matematicieni(si nu numai!) ca niste "paturici" pt.a-si acoperi unele goluri ale esafodajului
  de logica formala pe care si l-au construit de-a lugul secolelor si pt.a scapa de obsedatii, ne-matematicieni si chiar matematicieni, care vor sa se afirme cu formule din cele mai adacadabrante si un numar impresionant de zecimale(prof.Yasumasa Kanada a ajuns la 1241100000000 zecimale!)prin care incearca sa demonstreze un PI=3.14159(acest aspect se poate constata accesand oficiile de drepturi de autor din diverse tari) inexistent in tot ce ne inconjoara, RUPT DE REALITATE, fapt care poate fi stabilit foarte simplu si usor prin masuratori...
  -Iata una din replicile care mi se dau cel mai des : "Arhimede a stabilit
  marja in care se incadreaza PI : intre 3.1408(223/71) si 3.1428(22/7), deci rezultatul dvs.nu se incadreaza in acest interval, asa ca este fals !"
  Nu va introduc in toate detaliile...Va spun numai ca axiomaa lui ARHIMEDE(287-212 I.Hr.) decurge din concluzia care pare logica in sistemul nostru de gandire si referinta, anume ca un cerc poate fi comparat si chiar suprapus cu poligonul circumscris avand un numar infinit de laturi, iar din formula PI=4/radical(PHI) ar rezulta ca cercul este mai mare...Aici intervine de fapt ceea ce eu numesc PARADOXUL UNGHIURILOR MICI(subliniez: PARADOX IN RAPORT CU SISTEMUL NOSTRU DE GANDIRE!),asupra caruia voi reveni si care va trebui sa fie analizat si lamurit in viitor de catre matematicieni...Sunt convins ca se va renunta la LOGICA FORMALA de pana acum pentru a depasi momentul si a putea merge mai departe in abordarile si clarificarile stiintifice,chiar si cele fundamentale! Asa,in treacat fie spusa, o gluma amara : de unde stim noi ca Arhimede nu isi revizuia, pe nisip, concluziile in legatura cu PI in momentul in care a fost strapuns de sulitasul centurionului
  Marcellus ?! Poate ca alta ar fi fost evolutia matematicii si stiintei, in general, in ultimii 2200-2300 de ani !
  -O alta replica potrivnica celor sustinute de mine se refera la afirmatia prof.Ferdinand Lindemann (1852-1939) precum ca PI-ul este un numar irational transcendent, iar mie imi rezulta un numar irational algebric (solutie a ecuatiei : x^4+16x^2-256=0), desi PI=4/radical(PHI) este o relatie de maxima transcedentalitate -sustin eu- cu valente spirituale si chiar formative, cu profunde implicatii in ceea ce priveste intelegerea lumii si universului in care vietuim, pentru ca UNIVERSUL, "bietul" de el, ne rabda pe toti...deocamdata...cat o vrea DUMNEZEU !
  -Imi vine in minte acum o spusa a lui KURT GOEDEL(american de origine austriaca, prieten si colaborator al lui EINSTEIN; logician, matematician si filozof : 1906-1978), descoperitorul curbei care ii poarta numele :
  "FORMULELE, CORELATIILE SI TEOREMELE MATEMATICE NU TREBUIE SA FIE NASCOCIRI ALE MINTII OMENESTI, CI SUNT EXISTENTE OBIECTIVE, REALE, DIN NATURA INCONJURATOARE SI DIN UNIVERS, PE CARE NOI LE DESCOPERIM TREPTAT."(citat din memorie)!
  Pe de alta parte, o asemenea abordare ar favoriza unele clarificari(Trebuie sa recunosc : nu toate clarificarile si nu imediat, dar un prim pas trebuie facut!) ale dilemei creatie><evolutie/religie><stiinta care macina omenirea de atatea secole si care nu de putine ori a dus la dezbateri aprinse si chiar conflicte insurmontabile, cu toate ca si de o parte si de cealalta au existat exponenti de marca si de prestigiu care au incercat concilierea si rezolvarea diferendelor si escamotarea manifestarilor fanatice, exacerbate ! Iata exemplificari in acest sens prin citatele care ne-au ramas de la doi dintre acesti corifei :
  "STIINTA FARA RELIGIE ESTE SCHIOAPA, RELIGIA FARA STIINTA ESTE OARBA !" (Albert Einstein : 1879-1955) !
  "CUNOASTEREA CELOR DIVINE NU ESTE POSIBILA FARA MATEMATICA !"(Nicolaus Cusanus, cardinal de Roma, in acelasi timp matematician, ganditor renascentist, nascut in Germania, la Kues/Cusa : 1401-1464) !
  Daca asupra primului(EINSTEIN) apreciez ca nu este cazul sa insist, deoarece l-am avut aproape contemporan si este cunoscut , voi face cateva remarci in legatura cu cel de-al doilea(CUSANUS), mai ales ca unele din ideile sale privesc intr-o buna masura modalitatile de abordare a cercetarii stiintifice, chiar a metodelor acesteia si implicit tema acestui articol...
  Printre multe altele(desi este greu de crezut data fiind pozitia sa ecleziasta in vremea INCHIZITIEI, a fost unul din precursorii TEORIEI HELIOCENTRICE!), Cusanus a sustinut -fara succes, asa cum constatam, desi au trecut aproape 600 de ani- necesitatea introducerii metodei experimentale in matematica si a confruntarii rezultatelor teoretice cu realitatea(In acest context, va reamintesc simpla masuratoare a cercului, chiar si si mai ales a artefactelor cilindrice,sferice si circulare
  produse de noi, locuitorii acestei PLANETE : fie-mi iertata gluma, dar eu as incepe cu havuzul din curtea ACADEMIEI ROMANE, as continua cu Roza Vanturilor de la SFANTU' GHEORGHE s.a.m.d...pana la turnurile gemene de la KUALA LUMPUR si nu in ultimul rand, DIAMETRUL ACCELERATORULUI DE LA GENEVA!).
  Si a mai sustinut Cusanus ca descoperirile matematice nu sunt neaparat si in mod exclusiv apanajul matematicienilor...Eu, va rog sa ma credeti, am constatat acest lucru pe pielea si pe mintea mea, desi in unele cazuri nici nu m-am gandit in prealabil la subiectul inspiratiilor, cum a fost de pilda scrierea spontana a triunghiului pascalian pentru coeficientii binomului (a-b)^n ,ceea ce am numit ulterior, alaturi de triunghiul clasic pt.(a+b)^n, "univers pascal-newtonian"...nu mai vorbesc de majoritatea formulelor si functiilor trigonometrice exprimate prin numarul de aur,
  precum si de formula PIRAMIDEI LOGISTICE("Introducere intr-un ALT SISTEM DE MATEMATICA, printr-o singura formula", asa cum s-a exprimat un amic!)!
  Acestea din urma(Repet:calculele clasice sunt facute ulterior inspiratiilor pure!),pot fi acceptate ca elemente de demonstratie matematica pentru ideile sustinute de mine,pentru ADEVARUL MEU FUNDAMENTAL care sper sa devina ADEVARUL TUTUROR, bunavointa si intelegere sa existe !
  Fac aceasta afirmatie in conditiile in care pot prezenta si alte dovezi, dintre care o mentionez pe cea mai interesanta(cel putin asa o consider eu pentru ca se leaga cu un alt subiect foarte sensibil:PIRAMIDA LUI KEOPS!) :
  -Stiati ca, daca se merge pe varianta teoriei care sustine ca in proiectarea si constructia piramidei s-a luat in calcul numarul de aur, implicit PI=4/radical(PHI)=3.1446(...)[Mentionez ca diferenta -respectiv 1 la mie in valoare relativa si 3 miimi in valoare absoluta- fata de PI=3.14159(...) creeaza adeseori confuzii in abordarea acestui subiect, piramida!] , UNGHIUL format de APOTEMA cu baza (deci inclinatia fetelor piramidei fata de baza-patrat) prezinta caracteristici aparte, respectiv functiile sale trigonometrice sunt legate direct de numarul de aur,
  avand si unele similitudini cu unghiurile de 0 grade,45 grade si 90 grade, in sensul egalitatii unora dintre functii[sin=ctg=1/radical(PHI) ; tg=cosec=radical(PHI)]...
  Concret :este vorba de unghiul de 51.82729237(...)/51grade49minute38.252532(...)secunde, ale carui functii sunt urmatoarele :
  sin=1/radical(PHI)=0.786151377(...) ; cos=1/(PHI)=0.618033988(...) ; tg=radical(PHI)=1.272019649(...) ; ctg=1/radical(PHI)=0.786151377 ;
  sec=PHI=1.618033988(...) ; cosec=radical(PHI)=1.272019649(...).
  Logic ca aceleasi aspecte se evidentiaza si in cazul functiilor complementarului acestui unghi, care este de 38.1720763(...)/38gr10min19.47
  sec si care se regaseste in varful piramidei, mai exact al PATTERN-ului acesteia, luat de mine in calcul pentru a respecta REGULA NUMARULUI DE AUR/PIRAMIDA LOGISTICA !
  Am impresia ca v-am "sufocat" cu prea multe detalii, dar sa stiti ca nu m-am pierdut in ele, avand motive intemeiate sa le expun !
  Mai ales ca -va spun deschis- nu am intalnit nici un matematician care sa fi sesizat corelatiile prezentate in legatura cu aceste unghiuri...mai mult : foarte putini stiau ca numarul de aur{[radical(5)+1]/2=1.618(...)} reprezinta latura decagonului stelat, iar inversul sau[1/PHI=0.618(...)] este latura decagonului convex, numarul de aur fiind in acelasi timp, ca expresie a impartirii unui segment in medie si extrema ratie, rezultatul raportului dintre latura pentagonului stelat si latura pentagonului convex si multe altele ! Sau am avut surpriza sa constat din partea unor interlocutori matematicieni ca nu sesizasera (sau poate uitasera) particularitatea esentiala a numarului de aur, legata de diferenta prin 1
  (unitate) cand se calculeaza inversul[1/PHI=1/1.618(...)=PHI-1=0.618(...)] si patratul sau [PHI^2=PHI+1=2.618(...)], DETALIU(!?) care mie mi-a indreptat pasii(ai mintii, ai logicii...!) spre CERCUL cu RAZA=1 !!!!!
  Ca sa nu mai vorbim de faptul ca PHI=1.618(...), ca atare, poate fi foarte usor sesizat in ecuatiile de miscare a electronilor pe orbitalele moleculare ale substantelor organice (ex.: butadiena), aspect ignorat de biologii, chimistii si fizicienii pe care i-am intalnit s.a.m.d.
  Retineti ca nu vreau sa se simta cineva jignit pentru lucruri pe care eu le-am aprofundat mai mult decat altii, ajutat fiind si de inspiratiile(bizare si pentru mine!) despre care am mai scris...
  Recunosc chiar ca am avut si momente de extaz mistic, dupa care am ramas cu intrebarea <De ce mi se intampla tocmai mie asa ceva, mie, care nu am nici in clin nici in maneca cu domeniile abordate si nici nu mai stiu mare lucru din ce am invatat candva (Imi cunosc limitele!)?!> si ca sa nu ramana totul in van, m-am hotarat sa fac publica aceasta cunoastere !
  Toate cele de mai sus sunt numai cateva din argumentele pe care le sustin eu pentru atestarea si oficializarea lui PI=3.1446(...) si pentru aprofundarea studierii corelatiilor generate si legate de NUMARUL DE AUR !
  Cele de mai sus sunt, in acelasi timp, principalele motive pentru care am numit formula PI=radical(PHI) LEGE MATEMATICA FUNDAMENTALA A UNIVERSULUI si PARADIGMA A STIINTEI CONTEMPORANE !
  Alte aspecte si corelatii le puteti gasi in site-ul http://www.freewebs.com/goldenno , pe care il puteti accesa si prin http://cuadratura.quadrature.ro ...(acesta din urma fiind inca in lucru), precum si unele comentarii referitoare la numarul de aur,semnate VLAHSTAR, in http://www.energiegratis.wordpress.com/.
  Inchei deocamdata aici, nu inainte de a va supune atentiei si reflectiei o
  definitie pe care o voi aborda in partea a treia a articolului(daca mi se va permite!) :
  <Constanta cercului(PI) este raportul dintre circumferinta/lungimea cercului si diametrul sau, acesta din urma fiind, in acelasi timp si in aceeasi masura, latura patratului circumscris cercului .> In acest context,
  va sugerez sa mai reflectati si asupra naturii si specificitatii raportului 4/PI . Ma adresez in primul rand celor interesati si cat de cat in cunostinta de cauza !
  In ceea ce ma priveste, sper ca voi reusi sa scriu a treia parte a articolului si inca altele inainte de a ajunge un batranel decrepit, care nu ar mai avea ce si cum sa comunice !
  MIRCEA-MUGUREL SERBAN
  VLAHSTAR

  
  
• December 23, 2009, 8:28 pm - MVU

  "Collider Detector at Fermilab (CDF) este unul din cele doua detectoare de particule (alaturi de DZero) ale acceleratorului de particule Tevatron de la laboratorul american de fizica particulelor Fermilab, de langa Chicago, SUA. Acceleratorul produce si accelereaza pana la energii de 1 TeV (1 terra electron volt) protoni si antiprotoni. Protonii (materie) si antiprotonii (antimaterie) au mase egale, dar sarcini electrice opuse. Acestia au energia de repaus (energia masei) un pic sub 1 GeV. Prin urmare, acestia sunt accelerati la energii de aproape o mie de ori mai mari decat dacar ar fi in repaus, pana la viteze mai mari de 99.99% din viteza luminii. Un fascicul de protoni contine aproximativ 100 miliarde de protoni, iar unul de antiprotoni aproximativ 10 miliarde (este mai dificil sa se produca si sa se acumuleze antimateria, caci are tendinta de a se anihila cu materia).
  Au loc aproximativ 2 milioane de coliziuni de fascicule pe secunda, iar la fiecare coliziune interactioaza in medie doar cate una-doua perechi de protoni si antiprotoni. Cum un proton este format din trei cuarci plus gluoni care tin cuarcii impreuna (iar un antiproton ndin trei anticuarci plus gluoni), de fapt la o ciocnire proton-antiproton are loc la nivel elementar o interactie intre un cuarc si un anticuarc, sau intre o pereche de gluoni. Aceasta interactiune elementare duce la crearea de noi particule subatomice care nu pot fi produse decat la aceste energii mari, iar aceste particule se dezintegreaza rapid, rezultand alte particule care apoi traverseaza diferitele subdetectoare care formeaza CDF, in fiecare lasand depuneri de energie. Prin acestea, cercetatorii pot reconstrui apoi traiectoriile acestor particule si deduce despre ce particula e vorba, ce impuls si ce energie are."
  Multe dintre microparticule sunt "iluzii" asa-zis informationale (+/-) transmise prin reteaua universala (forta a cincea), avand si putere de interactionare a receptorilor. Daca "jerbele" au manifestari liniare, vor reda rezultate informationale; daca jerbele au linii curbe (ce se inchid, de tip "melc"), arata miscarea corpusculilor/componentelor din particulele urmarite, daca acestea sunt particule compuse; in cazul electronului, pozitronului (pozitronul adus in faza de manifestare a materiei, in mod artificial), daca apar acele linii curbe (linii ce sunt particule vizualizate, in timp, in miscare, reactionand fata de fortele/campurile dominante si manifestandu-si componenta de torsiune/spin), ele pot fi particule inactive pana atunci, din spatiul inconjurator, activate datorita energiilor mari degajate [exista in atmosfera terestra o multitudine de particule primare, neincadrate temporar in structuri, ce se mai denumesc si materie eterica; vantul solar este si el raspunzator de improspatarea acestora, iar miscarea lor este conditionata de campul magnetic terestru si de “obstacolele” intalnite (feng shui); de asemenea, omul poate primi aceasta materie eterica prin partea de jos a corpului si din stanga, iar eliminarea particulelor necorespunzatoare se va face pe partea dreapta…]. Aceste particule primare (electoni liberi, quarkuri…) pot fi aduse, in alte cazuri, din afara (fazei vibratorii a) planului material [energiile mari create vor “stimula” materia experimentata si, artificial, o poate duce spre interactionare cu astfel de particule]. Nici din camera de vidare nu pot fi scoase in totalitate aceste particule, decat cele ce adera la procese, structuri; in acceleratoare, vor fi, cu siguranta. …Aceasta, daca nu cumva s-a mers pe o EROARE continua de interpretare a CONJUNCTURILOR ENERGETICE din timpul coliziunilor: nu se intalnesc, numai, o particula cu o alta particula sau antiparticula, ci, se intalnesc, un fascicul, cu un alt fascicul si trebuie considerat tot "mediul" inconjurator al procesului!!! Iar daca la proton-antiproton ar mai fi de acceptat chiar si "ciocnirea" [nu e o ciocnire clasica, ci o fortare de conjunctura realizata de "vecinatati", in cele din urma, actionand polaritatile "+/-" de manifestare ale particulelor in discutie; polaritatile "+/-" ale retelelor primare sunt cate 6, cu raport 1/2 sau 2/1, adica, +4/-2 sau -4/+2 si in rotatie permanenta de spin], la retelele primare ale electronului si pozitronului (pozitron devenit material in conditiile accelerarii), este mai greu de crezut ca vor degaja componente !!! Ar mai fi si varianta satelizarii reciproce a unor componente de particule. Deci, conjuncturile energetice (fondul energetic) in care se desfasoara procesele dau "legea" si regulile. O greseala asemanatoare au mai facut fizicienii clasici, cand au eliminat, prin interpretarea incorecta a experimentelor, existenta ETERULUI (FORTA A CINCEA)!!!

  
  
• December 23, 2009, 8:54 am - VLAHSTAR

  Si...deloc transcendent (in acceptia curenta a cuvantului/termenului), ramanand totusi irational (ca numar) si de o mare...transcendentalitate (spirituala, pentru cei care pot si vor sa inteleaga!)!

  
  
• December 23, 2009, 8:43 am - VLAHSTAR

  @MVU:-Parol!!! FFF.interesant si...coplesitor! Sper sa iei in calcul si PI-ul real si masurabil: PI=4/radical(PHI)=3.1446(...).

  
  
• December 20, 2009, 9:15 pm - MVU

  În Marea Britanie, o persoană cunoscută (din lumea ştiinţei), dintr-o perioadă nu prea depărtată de cea a zilelor noastre, verifică ceea ce îi spun astrele …şi nu numai (horoscopul plus clarviziune), printr-un cunoscut astrolog şi clarvăzător. Acesta, cu oarecare reţinere, îi spune ziua şi ora, luna, anul când va muri trăsnit în casă. Persoana în cauză consideră necesar să mai consulte un astrolog sau/şi clarvăzător. Dacă primul a fost la Londra, se deplasează într-o altă localitate, tot la cineva renumit. Acelaşi lucru îl obţine şi la al doilea. Dar şi la al treilea, dintr-o altă localitate (preferat pe aceleaşi criterii). Celui de-al doilea şi celui de-al treilea nu le-a spus nimic din ce aflase la primul. Fiind un om care ştia să aprecieze lucid importanţa şi veridicitatea situaţiei, mai întâi s-a resemnat. Apoi, a consolidat beciul după principiile protecţiei împotriva descărcărilor electrice. Într-o perioadă următoare a luat legătura cu un preot. Acesta l-a îndemnat la credinţă, singura care ar fi putut face ceva. Aşa că, ziua respectivă a venit, dar persoana în cauză nu a vrut să folosească beciul care era amenajat special împotriva amintitelor descărcări electrice. Vremea, într-adevăr, era cea anunţată prin prezicere. Locul ales a fost sub un acoperiş al unei magazii vecine casei cu pricina, stând pe un scaun. La ora prezisă, natura, Universul şi-a făcut datoria: casa a fost trăsnită. Energiile degajate prin credinţă, în timpul rugăciunilor, l-au ajutat pe acel om să scape interacţiunii destinului energetic, a acelui „vânt cosmic” energetic. Deci, un cod energetic suplimentar anulează puterea de interacţiune energetică (vibratorie) a destinului energetic. Aceasta ar fi o cale de aflare a ceea ce este şi a ceea ce nu este inclus în destin. S-ar mai putea recunoaşte acestea în unele semne sau forme pe care tiparul nostru genetic (celular şi de câmp biostructural), în interacţiune cu configuraţia energetică cosmică, cu rezultanta sa în/la locul naşterii, le conturează în structura noastră (celulară sau de câmp biostructural).
  De asemenea, multe alte procese neexplicate de ştiinţă până acum îşi găsesc explicaţia prin introducerea în „calcul” a forţei a 5-a, a modului în care se pot produce interacţionări, procese, prin această „matrice” universală, dar, în acelaşi timp, şi întreţinătoare de procese, de structuri. Fizica clasică nu a realizat decât fragmente fără verigi de legătură între fenomenele ei, care, oricând, pot fi date peste cap de o nouă valoare energetică, atunci când „iese”, din starea „latentă”, structura dominantă şi creatoare de Univers, structura întreţinătoare de mişcare organizată şi controlată, de ordine, în general. Modificările energetice se transmit tot prin această structură, în momentul transmiterii părăsindu-se starea normală energetică, considerată „latentă” datorită uniformităţii şi continuităţii fenomenului vibratoriu.
  Având o masă de peste 99,9 % din masa Universului, este opera unei legi comportamentale a unui singur fel de constituire structurală universală (prezent, atât într-un nucleu primordial supercondensat, deci, fără spaţii libere „specifice” vidului absolut, cât şi, mai apoi, în particulele iniţiale rezultate după „dispersarea iniţială” ce vor forma lanţurile reţelei tridimensionale cubice fundamentale, iar, în final, şi în particulele iniţiale ale lanţurilor de reţea structurală întâlnită la componentele materiale şi antimateriale), dar cu proprietăţi ce pot da înţelesul „divinului ce a existat dintotdeauna”.
  Această „lege” se „conturează” ca cea care „a fost la început”.
  Lucrarea "Forta a Cincea" va prezenta şi evoluţia materiei (a formelor de structurare universală, în ansamblu), dar şi a formelor ce vor putea prelua, înmagazina şi amplifica fenomenul energetic (până la cele mai complexe „înfăţişări”...), care, în varianta respectării întocmai a legilor şi principiilor universale, vor putea deveni ele însele creatoare şi întreţinătoare de Univers.
  Ar mai fi de adăugat proprietăţile de undă ale interacţiunilor experimentate prin forţa a 5-a. Acestea ar fi, în principiu, energii de înaltă frecvenţă, amplificate, cu manifestare „+” (de sporire a vibraţiei fundamentale) pentru efectele negative/nocive, şi cu manifestare „ – ” (de diminuare a vibraţiei fundamentale) pentru efectele benefice… Apoi, uniformitatea codului energetic, coerenţa energiilor [pe vibraţii sau pe timpul unei singure vibraţii (în cadrul fazelor vibraţiei fundamentale manifestate/interacţionate de energii)], amplitudinile/intensităţile în raport cu remodelarea continuă a plafonului de vibraţie al câmpului fundamental (toate acestea din nou raportate la codurile energetice ale structurilor şi ale destinului energetic) sunt câteva din cele mai importante caracteristici ale transmiterilor energetice ce se pot folosi în interacţionarea forţei a cincea.
  De remarcat faptul că fizica clasică are contribuţii foarte valoroase în a aduce o orientare clară matematică, geometrică sau algebrică, însă, la nivelurile subcuantice, matematica devine inoperantă. Aici, probabilităţile sunt baza, dar, fenomenele energetice fiind foarte precise în zonele sau „straturile” de interacţionare prin reţeaua fundamentală, nu se vor depăşi niciodată limitele standard, decât dacă va surveni o valoare energetică străină (a altui proces) prin această reţea fundamentală, care, dacă este compatibilă/operativă privind codul energetic, va interacţiona. De la nivel atom în sus, lucrurile se mai clarifică.

  
  
• December 20, 2009, 1:19 am - MVU

  Forţa a 5-a are două componente [de fapt, acestea ar putea fi considerate (şi) ca două forţe diferite], una activă şi una pasivă. Cea activă se referă la forţa suplimentară centrifugală gravitaţională (aşa-zisa forţă „gravitovortex” ), la nivel galactic, care, faţă de forţa gravitaţională clasică a lui Newton, va interveni (şi) cu o forţă compensatorie intra-sistem (datorită activităţii generale galactice… FN (forţa gravitaţională clasică a lui Newton) = k / r2 (r la patrat). FV = F5′ = forţa gravitovortex = componenta activă. F5′ = k / r3 (r la cub). Componenta pasivă (arbitrul comportărilor energetice universale) este manifestată de două reprize ale radiaţiei termice de fond [una dintre ele, manifestarea C sau, mai precis, manifestarea întârzietoare a comportării C peste comportarea D este interceptată/recepţionată de noi („observatorii”/receptorii materiali de pe Terra) ca având 2,84ºK; cealaltă repriză, A, se manifestă în/pentru antimateria din centrele galactice, „găurile-negre”] şi două reprize ale radiaţiei neutrinice de fond (una, D, interceptată de noi cu 2ºK; cealaltă, B, se manifestă în/pentru antimateria din centrele galactice, „găurile-negre” ). Între comportările A,B, respectiv C,D ale unei singure vibraţii universale există o pauză energetică, în/pe care se transmit energiile/informaţiile cu viteza mai mare decât „c”. „Arma care schimbă viitorul” se referă la emiterea de energii, deocamdata, numai negative (fronturi magnetice/informationale „+” ) de înaltă frecvenţă, schimbând, în zonă, contribuţia fluctuaţiilor energetice (ciclice) ale „cosmosului” [atât în faza manifestării materiei, cât şi, prin modalităţi de amplificare şi „întârziere” (cu ajutorul unor sisteme optice), în fazele specifice comportării straturilor subtile ale spiritului...]. Astfel, va fi o intervenţie energetică prin componenta pasivă, la componenta activă conectată cu fluctuaţiile energetice datorate evoluţiilor ciclice ale sistemelor/corpurilor cosmice (deci, cu destinul energetic astral). Aceasta, deoarece s-au produs (prin aparatura/intervenţia amintită…), atât cutremure, erupţii vulcanice (destabilizându-se relaţiile energetice prestabilite ale Terrei, interioare şi cele cu sistemele exterioare dominante), cât şi destabilizări ale „vieţii” oamenilor, ale cursului normal al fenomenelor sociale… Acesta “armă” putem să o denumim corect: „interacţiune energetică prin forţa a 5-a (prin câmpul fundamental) la destinul energetic, „programat” de influenţa sistemelor cosmice superioare”. Cu alte cuvinte, „arma care schimbă viitorul”. Ea putea deveni cea mai puternică în viziunea celor ce au auzit de ea. Şi au auzit destui…
  Hitler credea că acest concept poate avea un potenţial distructiv uriaş, motiv pentru care a ordonat echipei dr. von Bruning să lucreze la o armă bazată pe forţa a 5-a. De altfel, Hitler nu ocolea nici o posibiltate de a crea o superarmă. Astfel, i s-a demonstrat cum poate fi eronată reperarea vizuală triangulară, printr-un experiment ce vroia să testeze, dacă există, într-adevăr, forţa a 5-a. Testul de reperare vizuală a fost realizat între oraşele Essen, Dresden, Ravensburg. Aceste trei localităţi formau un triunghi echilateral necesar iniţierii activităţii forţei a 5-a. După trei săptămâni de cercetări intense, Dresden şi Essen au fost bombardate de britanici şi complet rase de pe faţa pământului, astfel încât contribuţia cercetărilor germane în acest domeniu a rămas neconcludentă. Studiile forţei a 5-a au fost în centrul atenţiei militarilor americani şi sovietici încă din perioada celui de-al doilea război mondial.
  Americanii, iniţial, au testat două triunghiuri (dispozitive de triangulaţie vizuală): unul în Houston, celălalt la graniţa cu Canada. La un moment dat, nici americanii, nici ruşii nu au reuşit rezultate deosebite. A apărut ideea folosirii experimentului în spaţiu cosmic. Însă, până la acest moment, trebuie să amintim de tendinţa Vaticanului de a obţine a 15-a formulă – de bază – a forţei a 5-a şi a codului ce s-a aflat în testamentul lui Einstein. Între timp şi KGB a aflat despre scrisoarea lui Einstein către Grossman despre cele 14 ecuaţii şi codificarea formulei de bază a forţei a 5-a. CIA experimenta deja până în 1962, în Antarctica, pe teritoriul australian interacţiunea energetică la forţa a 5-a. Polii planetei oferă o mai „calmă” experimentare energetică. Locul cel mai potrivit a fost oferit de Harold Holt, primul-ministru australian în acea perioadă. La un moment dat, J.F. Kennedy află de experimentele CIA şi întrerupe totul, preluând documentaţia. La scurt timp, Vaticanul avea aceste documente. Pe lângă alte complicaţii ale lui J.F.K. (programul său avansat de cercetare spaţială punea în pericol explorarea Lunii şi pe partea nevăzută, apoi, se însumaseră multe alte date compromiţătoare pentru administraţia americană, privind anumite contacte cu civilizaţii extraterestre, plus cazul Roswell), această intervenţie va pune capăt posibilităţii de a continua a preşedintelui american. La fel vor păţi Harold Hold şi mai apoi Bobby Kennedy. Cererea Vaticanului pare îndreptăţită pe undeva (în afara faptului că preşedintele american era romano-catolic), deoarece implicarea în aşa-zisul destin dat de Dumnezeu era o mare compromitere a activităţii bisericii, a sensului religiei. Dacă ar fi fost numai această… Acelaşi fenomen se mai întâmplă, dar nu prin experimentarea forţei a 5-a din punct de vedere tehnologic, ce prin interacţiuni energetice umane, în cazul noilor curente (deşi unele nu prea noi) ideologice, religioase, filozofice, doctrinare, etc. ce vor înlocuirea concepţiilor religioase tradiţionale, crearea altei lumi, altui Univers… Astfel, se poate pune problema mulţumirii cu destinul ca „predispoziţie” energetică neinfluenţată negativ, ducând la aşa-zisa soartă, sau ar trebui încercată intervenţia în „predispoziţia” energetică a destinului în mod tehnologic [deocamdată se cunosc „amplificatoare” de înaltă frecvenţă ale fronturilor „+” magnetice „subtile”, deci nocive, şi „amplificatoare” (pe bază de sisteme optice) a activităţii orgonice „ – ” (a bionilor plantelor captaţi în anumite incinte), folosite în scopuri medicale, spirituale…], sau intervenţia în mod energetic biologic, spiritual (care ar avea mai multe şanse spre pozitiv, însă „tarele” celor angrenaţi în acest proces, în acest moment, nu lasă multe şanse construcţiei…).
  Să revenim la folosirea experimentului în spaţiul cosmic. Când Neil Armstrong a aselenizat în 1969, Mariner 6 era la mai puţin de 5000 de kilometri distanţă de planeta Marte. Împreună cu părţile din Antarctica, aceste noi staţii au devenit o parte a unor gigantice sisteme planetare triangulare, care se poziţionează în spaţiu doar o dată la 75 de ani (Lună, Pământ, Marte). Şase luni mai târziu, utilizând gigawaţi de energie s-a realizat un experiment timp de două ore. Oamenii de ştiinţă americani au dovedit existenţa forţei a 5-a. Prin aceste experimente de triangulaţie în spaţiu au arătat că viziunea lui Einstein era corectă şi că cele patru forţe coexistă numai împreună cu a cincea forţă. Ceea ce credeau acei oameni de ştiinţă este că orice schimbare a forţei a 5-a se transferă prin intermediul unor particule energizate, iar un flux de astfel de particule s-ar putea direcţiona pentru atingerea unor scopuri anume. Parţial adevărat. Adevărul îl veţi cunoaşte în următoarele capitole, dar nu este obligatoriu să consideraţi aceasta ca atare. Relativitatea părerilor este foarte bine cunoscută.
  Să revenim. Următorul pas a fost construirea unei arme. Această armă care schimbă viitorul, într-adevăr l-a schimbat. Dar nu a adus bunăstare, fericire, sănătate… Nu a hrănit sute de milioane de oameni muritori de foame, deşi sumele investite puteau face aceasta. În alte cazuri, a avut de suferit şi populaţia nevinovată a zonei, neavertizată de noii „Dumnezei”. În toate cazurile au de suferit „cobaii” acestei arme, care nu sunt decât acele persoane special destinate să o manevreze pe aceasta. Zona care conţine sursa fiind cea afectată (în afara sursei), s-a luat o decizie de salvare relativă, de folosire a armei pe alte teritorii. De această dată, conform fizicii clasice, orice astfel de teritoriu va aduce dezechilibrări şi echilibrări energetice în acelaşi „sens” al manifestării energetice (sens, care, în exprimarea noastră, are semnificaţia de pozitiv sau negativ). Astfel, proprietăţile undelor se aplică întocmai şi în totalitate (reflexie, refracţie, interferenţă, dispersie, „difracţie”, „absorbţie”, „polarizare” ). Însă, s-a neglijat un alt aspect, de această dată al fizicii universale, acela al comunicării tuturor sistemelor între ele prin reţeaua câmpului fundamental, de altfel, aceeaşi forţă a 5-a. Interacţiunile prin forţa a 5-a sunt mai penetrante decât celelalte interacţiuni. Fiind o intervenţie suplimentară, va dezechilibra un „consens” energetic de sisteme, dar nu numai a celor din zonă, ci şi a celor învecinate prin transmiteri în lanţ. Aceste dezechilibrări se vor manifesta prin suprapuneri de fenomene, procese, peste cele ale destinului energetic normal şi nu va fi decât o supraîncărcare a destinului în sens negativ. Incoerenţa energiilor, adeseori datorită diferenţei de fază, frecvenţă, apoi, evoluţiei energetice a structurilor şi, permanent, faţă de caracteristicile destinului energetic, constituie un important impediment în calea controlului experimentelor. Sensul pozitiv poate fi doar acela al introducerii bioenergiilor pozitive (pe care le cunoaştem noi, deocamdată, în domeniul Alfa bioenergetic, apoi a bionilor) sau imitarea lor pe linie „tehnologică”. Energiile din acest domeniu sunt uniforme şi continue privind comportamentul de transmitere şi de repetabilitate, iar însumate, vor „coborî” plafonul energetic al vibraţiei normale a forţei a 5-a (câmpului fundamental). A nu se confunda activitatea electroencefalografică (activitate electrică a creierului având schimburi permanente de electroni şi ioni +/- ), graficul acesteia, cu acea afectare a reţelei forţei a 5-a şi reconsiderarea permanentă a energiilor (energii emise de structuri specializate pentru transformarea relaţiilor electrice, electromagnetice în cele orgonice ale spiritului), privind amplitudinea lor faţă de nivelul plafonului de vibraţie fundamental (re)actualizat permanent. În consecinţă, se va remarca o scădere a „amplitudinilor” proceselor (remarcată, în special, la cele negative) şi o uşoară descongestionare a lor, oferind posibilităţi noi de construcţie structurală („bruiaj” energetic mai mic) şi, implicit, de procese, fenomene (pozitive). Structurile din zonele afectate de interacţiunea suplimentară la forţa a 5-a se vor încărca, pur şi simplu, cu acel tip de energie (atât cât o permite modul de structurare). Aceasta datorită proprietăţilor reţelelor structurale (veţi vedea în următoarele capitole) de a înmagazina o anumită „afectare”, deci, anumite valori ale afectării corespunzătoare unui anumit cod energetic. În continuare, acel cod energetic imprimat în reţelele structurale va fi repetat la fiecare vibraţie a fiecărei reţele structurale. Nu am intenţionat să dau prea multe amănunte în acest capitol, dar de la intenţie până la realizare este un drum lung… Să revin la firul normal al prezentării. Un prim test al interacţionării suplimentare la / prin forţa a 5-a a fost în 1978 prin nişte dispozitive proiectate de Mel, dar au fost puţine observaţii, care, de fapt, nu au demonstrat nimic.
  În noiembrie 1979, 53 de americani au fost luaţi ostateci de un grup de studenţi revoluţionari, la ambasada SUA din Teheran. Un an mai târziu, preşedintele Jimmy Carter a lansat o campanie de pregătire a unor echipe antiteroriste numită „Escadrila Lumina Albastră”, pentru a elibera ostatecii. Operaţiunea a eşuat. S-a aterizat forţat la 200 de mile S-E de Teheran, după ce trei elicoptere au rămas fără combustibil. În acel moment misiunea era compromisă. În timp ce se realiza realimentarea cu combustibil pentru reluarea zborului, unul din elicoptere s-a ciocnit de un avion de transport, murind 85 de oameni. Supravieţuitorii s-au retras după un eşec incredibil al unei unităţi echipate cu cel mai modern echipament militar, fără ca inamicul să fi tras un foc. Se credea că Iranul deţine o armă mai puternică de interacţiune prin forţa a 5-a. Sunt rezerve în această privinţă… Aceasta datorită suficienţei autoinducerii de fenomene negative.
  În 1985 s-a testat o a doua generaţie a dispozitivului lui Mel, mai redusă în dimensiuni şi mai puternică. În America de Sud, la un moment dat, au ajuns două dispozitive Mel. Primul dispozitiv, în septembrie 1985, a produs un cutremur de pământ cu efect catastrofal. În noiembrie 1985, al doilea dispozitiv a provocat o erupţie vulcanică. Dacă primul caz a fost la New Mexico, al doilea a fost în Columbia. Următorul pas în dezvoltarea acestei arme a fost „Ochi de vultur”, care avea rolul de a detecta zonele terestre puternic interacţionate prin forţa a 5-a, plasându-se pe o orbită geostaţionară. Testat în ianuarie 1986, tot în acelaşi an trebuia dus la locul misiunii de o navetă „Challenger”. Se pare că a avut ghinion. Ruşii, în mai 1987, au început să testeze un dispozitiv cu numele de cod: BLOTNIK. Scopul acestuia era de a perturba sistemele sonarelor şi radarelor de la sol ca şi cum acestea ar suferi o defecţiune. În timpul unui test, BLOTNIK a reuşit să scoată din funcţiune toate radarele de la sol timp de trei ore. Atunci, un pilot german a hotărât să zboare într-un avion monoplan, monoloc, mii de kilometri în spaţiul răsăritean, aterizând la Moscova, în Piaţa Roşie din Kremlin.
  În iulie 1998, crucişătorul torpilor american VINCENT a fost blocat în Golful Persic. Căpitanul a informat echipajul că se va trage cu toată muniţia şi toţi erau convinşi că vor lovi un avion fighter F14 iranian. După 10 minute, echipajul şi-a dat seama că au lovit un avion civil de călători. Aparatura sofisticată de la bordul navei nu a reuşit să facă diferenţa dintre un fighter F14 – TOMCAT iranian şi un avion de călători civil A300, de trei ori mai mare în dimensiuni.
  În 1991, s-a construit o nouă versiune a “Ochiului de vultur” şi s-a testat cu prudenţă. Pentru a evita alte catastrofe similare navetei Challenger, „Ochi de vultur nr. 2” a intrat în operaţiune la începutul anului 1992. Acesta a fost în stare să indice coordonatele valizei Mel în New Mexico, în zona centrală a oraşului. Nu s-a stabilit dacă “Ochi de vultur nr. 2” a fost sau nu cauza reactivării dispozitivului Mel, dar aceasta a condus la o reacţie de explozii în lanţ în tot oraşul, producând mari pagube şi suferinţe. Deci, folosirea pe alt teritoriu a acestei interacţiuni pare a fi, într-adevăr, o armă. Dar aceasta pe fondul „necontrolării” ei. Insuccesul, din punct de vedere al controlului, duce la întrebarea firească, aceea a reuşitei în dezlegarea codului lui Einstein. Sunt păreri care ar confirma reuşita şi, mai mult decât atât, se crede în existenţa unui dispozitiv capabil să controleze forţa a 5-a, care poate intra în activitate în orice moment. Ar mai rămâne de aflat şi cum ar putea opera această maşinărie.
  Ar mai fi de spus că ruşii au căutat alte căi de a afla codul lui Einstein (deşi nu numai ei) şi anume prin spargerea băncii Vaticanului în perioada anului 1978. Dar având formula a 15-a şi codul, aceasta nu era totul. Mai trebuia realizată decodificarea. Apoi, referitor la experimentări, acestea au fost mult mai multe, printre care cel din Iran, asemănător celui cu elicopterele, cam prin perioada anului 1996. De data aceasta au fost trei F-117. Acelaşi rezultat.
  Avioanele F-117, „invizibile” prin radar, folosesc în construcţie principiul geometric (referitor la interceptarea, reflexia energiilor, undelor, prin reţeaua fundamentală), conform căruia un număr limitat de suprafeţe (plane), raportat la o infinitate de posibilităţi de recepţionare prin reţeaua fundamentală (mai precis, tinzând spre infinit), va contura posibilităţi de interceptare, tinzând spre zero, iar un corp fără suprafeţe plane, deci, tinzând spre o infinitate de suprafeţe, raportate la o infinitate de posibilităţi de transmitere energetică prin reţeaua fundamentală, va crea posibilităţi de interceptare egale cu întregul (egale cu 1). Suprafeţele plane (limitate la număr), lasă reflexiile libere.
  Avioanele cu forme rotunjite sau neregulate creează reflexii repetate (ale undelor iniţiale incidente), ceea ce determină, cu siguranţă, şi întoarcerea unor componente electromagnetice, spre sursa radar. La acest principiu geometric se adaugă folosirea unui strat special de vopsea cu proprietăţi de absorbţie energetică, dar, autorul crede că ar fi fost posibil să se folosească un procedeu de anulare a transmiterilor energetice (a codurilor energetice) radar (sau chiar ale structurii în cauză), adică, de folosire a unor coduri contrare de manifestare energetică (suplimentare), care să echilibreze prin reţeaua fundamentală manifestarea energetică transmisă (de exemplu, unde antielectromagnetice, pentru cele electromagnetice), aceasta producându-se în faza de vibraţie materială, care este şi faza complexului F-117. Pe principiul „invers” al manifestărilor radar, se poate construi un alt radar ce poate intercepta manifestările contrare, deci, cele ce ajută avioanele F-117 să devină invizibile (dacă acestea, într-adevăr, folosesc şi procedeul energetic şi dacă se realizează scăpări ale emisiei suplimentare, rezultate dintr-un eventual surplus faţă de emisiile radar).
  În cazul modificării fazei de vibraţie a complexului F-117, se va realiza trecerea – mai departe – a undelor radar, (deci) neinteracţionate. Apoi, de la experimentările legate de interacţionările destinului energetic (a componentelor acestuia, cantitativ sau calitativ-selectiv) şi până la crearea unor „anestezice” pentru transmiterile energetice radar (oricare ar fi acestea), nu mai rămâne decât un pas. Totul se bazează pe „jocul” combinaţiilor ce se pot crea, prin interacţionările de coduri energetice sau pe aderenţa la faza de vibraţie.
  F-117, ce s-a prăbuşit, şi cutremurul de 6,6 grade pe scara Richter, au fost în acelaşi timp produse şi în perioada conflictului din Kosovo, dar aceasta nu înseamnă că, oriunde cade un F-117 şi se produce un cutremur ( cutremurul de 5,8 grade – pe scara Richter – de la Kabul, rămânând, totuşi, „dubios” ), s-a folosit deja interacţiunea la forţa a 5-a. Acest fapt, luat în considerare, ne-ar duce cu gândul la tot felul de interacţionări în conflicte, sau chiar la crearea de conflicte. Astfel, în cazul României, ne-am putea gândi că, pe lângă alte intervenţii de altă natură, s-ar fi putut influenţa masele pentru realizarea Revoluţiei. Dar cum Nostradamus a transmis date despre Revoluţie, rezultă că şi unele astfel de interacţionări pot fi incluse în destin. Destinul este relaţia între predispoziţia energetică astrală şi tipul structurărilor (în cazul corpurilor moarte) sau predispoziţia genetică (în cazul fiinţelor; Terra fiind un experiment al reîncarnărilor sau recondiţionărilor spiritului, acestea din urmă aduc noi interacţionări în relaţia cu predispoziţia energetică astrală, mergându-se spre o dirijare a afinităţilor energetice şi a celor ce sunt implicate de către acestea), iar soarta este rezultatul final al trăirii, al producerii prezentului (luat ca noţiune).
  În Marea Britanie, o persoană cunoscută (din lumea ştiinţei), dintr-o perioadă nu prea depărtată de cea a zilelor noastre, verifică ceea ce îi spun astrele …şi nu numai (horoscopul plus clarviziune), printr-un cunoscut astrolog şi clarvăzător. Acesta, cu oarecare reţinere, îi spune ziua şi ora, luna, anul când va muri trăsnit în casă. Persoana în cauză consideră necesar să mai consulte un astrolog sau/şi clarvăzător. Dacă primul a fost la Londra, se deplasează într-o altă localitate, tot la cineva renumit. Acelaşi lucru îl obţine şi la al doilea. Dar şi la al treilea, dintr-o altă localitate (preferat pe aceleaşi criterii). Celui de-al doilea şi celui de-al treilea nu le-a spus nimic, din ce aflase la primul. Fiind un om care ştia să aprecieze lucid importanţa şi veridicitatea situaţiei, mai întâi s-a resemnat. Apoi, a consolidat beciul după principiile protecţiei împotriva descărcărilor electrice. Într-o perioadă următoare a luat legătura cu un preot. Acesta l-a îndemnat la credinţă, singura care ar fi putut face ceva. Aşa că, ziua respectivă a venit, dar persoana în cauză nu a vrut să folosească beciul, care era amenajat special împotriva amintitelor descărcări electrice. Vremea, într-adevăr, era cea anunţată prin prezicere. Locul ales a fost sub un acoperiş al unei magazii vecine casei cu pricina, stând pe un scaun. La ora prezisă, natura, Universul şi-a făcut datoria: casa a fost trăsnită. Energiile degajate prin credinţă, în timpul rugăciunilor, l-au ajutat pe acel om să scape interacţiunii destinului energetic, a acelui „vânt cosmic” energetic. Deci, un cod energetic suplimentar anulează puterea de interacţiune energetică (vibratorie) a destinului energetic. Aceasta ar fi o cale de aflare a ceea ce este şi a ceea ce nu este inclus în destin. S-ar mai putea recunoaşte acestea în unele semne sau forme pe care tiparul nostru genetic (celular şi de câmp biostructural), în interacţiune cu configuraţia energetică cosmică, cu rezultanta sa în/la locul naşterii, le conturează în structura noastră (celulară sau de câmp biostructural).
  Ar mai fi modalităţi, poate mai complicate, dar acestea nu-şi au locul şi momentul în acest capitol, ci într-unul din următoarele. De asemenea, multe alte procese neexplicate de ştiinţă până acum îşi găsesc explicaţia prin introducerea în „calcul” a forţei a 5-a, a modului în care se pot produce interacţionări, procese, prin această „matrice” universală, dar, în acelaşi timp, şi întreţinătoare de procese, de structuri. Fizica clasică nu a realizat decât fragmente fără verigi de legătură între fenomenele ei, care, oricând, pot fi date peste cap de o nouă valoare energetică, atunci când iese din starea „latentă” structura dominantă şi creatoare de Univers, structura întreţinătoare de mişcare organizată şi controlată, de ordine, în general. Modificările energetice se transmit tot prin această structură, în momentul transmiterii părăsindu-se starea normală energetică, considerată „latentă” datorită uniformităţii şi continuităţii fenomenului vibratoriu.
  Având o masă de peste 99,9 % din masa Universului, este opera unei legi comportamentale a unui singur fel de constituire structurală universală (prezent, atât într-un nucleu primordial supercondensat, deci, fără spaţii libere „specifice” vidului absolut, cât şi, mai apoi, în particulele iniţiale rezultate după „dispersarea iniţială” ce vor forma lanţurile reţelei tridimensionale cubice fundamentale, iar, în final, şi în particulele iniţiale ale lanţurilor de reţea structurală întâlnită la componentele materiale şi antimateriale), dar cu proprietăţi ce pot da înţelesul „divinului ce a existat dintotdeauna”.
  Această „lege” pare a fi cea care „a fost la început”.
  Lucrarea de faţă va prezenta şi evoluţia materiei (a formelor de structurare universală, în ansamblu), dar şi a formelor ce vor putea prelua, înmagazina şi amplifica fenomenul energetic (până la cele mai complexe „înfăţişări”…), care, în varianta respectării întocmai a legilor şi principiilor universale, vor putea deveni ele însele creatoare şi întreţinătoare de Univers.
  Ar mai fi de adăugat proprietăţile de undă ale interacţiunilor experimentate prin forţa a 5-a. Acestea ar fi, în principiu, energii de înaltă frecvenţă, amplificate, cu manifestare „+” (de sporire a vibraţiei fundamentale) pentru efectele negative, şi cu manifestare „ – ” (de diminuare a vibraţiei fundamentale) pentru efectele benefice… Apoi, uniformitatea codului energetic, coerenţa energiilor [pe vibraţii sau pe timpul unei singure vibraţii (fazele vibraţiei fundamentale manifestate/interacţionate de energii)], amplitudinile/intensităţile în raport cu remodelarea continuă a plafonului de vibraţie al câmpului fundamental (toate acestea din nou raportate la codurile energetice ale structurilor şi ale destinului energetic) sunt câteva din cele mai importante caracteristici ale transmiterilor energetice ce se pot folosi în interacţionarea forţei a cincea.
  Dar acest subiect va fi preluat într-un capitol următor. De remarcat faptul că fizica clasică are contribuţii foarte valoroase în a aduce o orientare clară matematică, geometrică sau algebrică, însă, la nivelurile subcuantice, matematica devine inoperantă. Aici, probabilităţile sunt baza, dar, fenomenele energetice fiind foarte precise în zonele sau straturile de interacţionare prin reţeaua fundamentală, nu se vor depăşi niciodată limitele standard, decât dacă va surveni o valoare energetică străină (a altui proces) prin această reţea fundamentală, care, dacă este compatibilă privind codul energetic, va interacţiona. De la nivel atom în sus, lucrurile se mai clarifică.

  
  
• December 20, 2009, 12:45 am - MVU

  Autorul „Modelului vibraţiei universale” vă propune a avea în vedere câteva „elemente” deosebit de importante pentru viitorul cercetării ştiinţifice…
  Faptul că primele „cărămizi” structurale, reţelele primare de substanţă şi antisubstanţă (acestea fiind uneori, electronul şi pozitronul din faza de vibraţie a materiei, în alte cazuri, electronul şi quarkul u+2/3, în alte cazuri, componentele fotonului sau ale quarkului d-1/3, în ultimul caz, doar dacă, printr-o sinergie a polarităţilor lor cu „jocul” celorlalte polarităţi întâlnite, se „înşurubează” în structurile neutronului şi protonului… ), sunt aceiaşi „actori” ce joacă în toate rolurile universale (a se citi: în toate procesele, fenomenele universale, punând în valoare, direct sau indirect, forţele cunoscute din fizica clasică), ar putea anticipa că „ particula lui Dumnezeu – bosonul Higgs” mult căutat(ă) nu poate fi constituit(ă) decât tot din aceste componente, doar că vor fi alte conjuncturi energetice, conjuncturi ce, de altfel, dau toate diferenţele şi proprietăţile structurale/comportamentale universale (masa, energie, sarcină electrică, spin sau manifestare de torsiune, … ). Prin conjuncturi energetice se înţelege ceea ce vine din afară pentru interacţionare, cu/fără posibilităţi transformatoare interioare (fronturi energetice fără particulă la bază ce au două tipuri opuse de manifestare, care pot avansa sau încetini vibraţia interioară de reţea şi deci, pot modifica faza vibratorie de interacţiune… , de asemenea, pot rupe relaţia de susţinere dintre reţelele primare sau grupările lor, prin urmare, pot modifica identitatea unei reţele primare sau a unei particule!)…
  În dezintegrarea unei stări legate de quarkuri t t‾ (toponiu) într-un boson Higgs şi un foton, energia monocromatică emisă de foton ar putea fi o semnătură a bosonului Higgs (aceasta fiind posibilă într-un accelerator precum cel de la Geneva, cu energia fasciculelor electron-pozitron astfel potrivite, încât să fie acordate pe rezonanţa toponiului). O altă sursă de bosoni Higgs este radiaţia unui boson Z0 (Z la puterea zero), odată cu dezintegrarea celor doi în câte o pereche de quarkuri de viaţă mai lungă. Din patru particule de viaţă lungă (în această configuraţie de stare finală), două ar putea determina masa bosonului Higgs. … Apoi, bosonul Higgs s-ar (mai) putea dezintegra într-o pereche de quarkuri bb‾. Quarkul b, având o viaţă relativ lungă, s-ar putea detecta perechea bb‾ prin urmele lăsate în procesul de dezintegrare şi apoi să se deducă masa bosonului Higgs, din studiul energiei şi momentului perechii bb‾.
  Legat de „Geneva”, locul acceleratorului nu este cel mai potrivit, deoarece fiind activ angrenat în polaritatea N-S a câmpului magnetic terestru, orice foarte mică eroare datorată acestui fapt, la proprietăţi îmbunătăţite (mărirea vitezei particulelor şi a numărului de ciocniri… ), se va însuma [mai ales că particulele primare cu proprietăţi opuse (sarcina, de exemplu) resimt „la prima mână” aceasta] . Un loc acceptabil din acest punct de vedere poate fi Antarctica (unde s-au făcut experimentele la forţa a cincea… ). … Acele posibile „găuri negre” , de care s-a vorbit, nu pot fi în faza vibratorie de manifestare a materiei (deci nu vor interacţiona materia); antiparticulele forţate să apară în acceleratoare nu vor apărea niciodată – libere – în interacţiune cu materia; ele, din moment ce vor ieşi din planul material, vor ieşi şi din relaţia cu acceleratorul, rămânând, ori în spaţiul interplanetar, ori în relaţie cu reţeaua (structurală!) magnetică terestră (reţea neacceptată încă de fizica clasică, fiind cea responsabilă de înmagazinarea / „memorarea” proceselor/fenomenelor energetice în câmpul magnetic, INCLUSIV DE CELE ALE LHC DE ACUM), cea care prinde toate fazele de manifestare universală, precum şi structura chakrelor, bionilor/orgonilor (primele formaţiuni ale spiritului, descoperite de W.Reich şi Tesla prima dată la plante, formaţiuni ce se formează mai ales între catenele ADN datorită blocajelor/capcanelor de fotoni, electroni ce îşi vor pierde identitatea şi vor fi „material de lucru” pentru acest nou tip de structurare) sau a altor formaţiuni biostructurale mai complexe (de la nivel intercelular sau superior acestuia, la care se realizează sau, într-o exprimare mai clară, este obligatoriu să se realizeze un circuit închis structural şi de vibraţie). Interacţionând formaţiunile spiritului, deci va interacţiona şi relaţia spirit-corp, … din zona apropiată …
  Dacă v-am trezit interesul, puteţi accesa informaţiile referitoare la „Modelul vibraţiei universale” (modelul vibraţional al forţei a cincea). Veţi descoperi un „arbitru” (reper) universal pentru toate comportările energetice şi structurale (o reţea tridimensională – având cuburi de reţea – a cărei masă este de peste 99,99% din masa totală a Universului, mai bine zis, acel ETER ce a fost greşit respins de interpretările experimentelor fizicienilor clasici), faţă de care se defazează ca vibraţie structurările de materie şi antimaterie… Fizica clasică cercetează doar faza de vibraţie specifică materiei (planul material), ieşirea din acest plan nefiind înţeleasă (mai precis, planul material este reprezentat numai de momentele/timpii contactării reţelei fundamentale universale de către reţelele de substanţă şi antisubstanţă aflate, bineînţeles, în exercitarea mişcării de spin: vor fi patru contactări – din 90 de grade în 90 de grade – pentru o rotaţie de 360 de grade; deci, momentele/timpii acestor patru contactări vor manifesta planul material). Modelul prezentat se bazează pe cele trei dimensiuni de reţea, atât pentru reţeaua fundamentală, cât şi pentru reţelele structurale (ale căror mărimi se autoreglează tocmai pentru a putea manifesta mişcarea de spin, iar aceasta, la rândul ei, nu este altceva decât o „necesitate” rezultată din interacţiunea de vibraţii ale reţelelor: fundamentală şi structurale) … Apoi, se obţin şase sensuri de vibraţie fundamentale/universale asupra cărora se vor manifesta (cu raport de 4/2 sau 2/4) acţiunile de sporire sau diminuare ale vibraţiei normale/neinteracţionate a „câmpului” fundamental. Pornind din poziţii „la 45 de grade” faţă de reţeaua fundamentală, reţelele structurale pot crea consens/sporire de vibraţii (ce, la alte nivele, în mod aleatoriu, ar putea însemna/crea: electropozitivitate subtilă, fără particulă la bază; Yin… ; întuneric; aciditate… ) sau contravibraţii/diminuare… (ce, la alte nivele, în mod aleatoriu, ar putea însemna/crea: electronegativitate subtilă, fără particulă la bază, dar care ar putea porta fotoni sau interacţiona electroni; Yang… ; „lumină” ; bazicitate… ). Deci, ar trebui revizuită acea exprimare legată de „informaţional” (informaţionalul fiind, deci, de două feluri: să zicem: „+” şi „ – „ ). Dacă la fiecare dintre reţele (fundamentală şi structurală) vom avea opt cadrane ale sistemelor de axe, 8 ∙ 8 = 64 posibilităţi „de pornire” în manifestare a reţelelor primare universale. La „întoarcerea” vibraţiei prin reţele (concomitent, şi la cea fundamentală şi la cea structurală), se vor repeta configuraţiile amintite (dar având o altă aşa-zisă numerotare/evidenţă)… Se înlesneşte, astfel, (într-un fel… ) domeniul de interacţionare. … Vor fi 32 de tipuri de comportare „în oglindă” , aceasta însemnând „tărâmurile” comportamentale „de stânga” şi „de dreapta”… ce vor dezvolta (în cazul unor acţiuni însumate în cadrul sistemului, nu de echilibrare… ) la diferite nivele (bineînţeles, superioare) manifestări / ”câmpuri” „de torsiune” … Procesele/fenomenele informaţionale/subtile (procese fără a angaja constant particule… ) îşi găsesc aici un suport structural (existenţial, „palpabil” ), comportamental (,) energetic, matematic (,) în general (geometric, în special) , logic, filozofic/metafizic… , dar, în acelaşi timp, acestea vin să completeze golurile existente în explicarea tuturor manifestărilor structurale, forţelor fizicii clasice…

  
  
• October 14, 2009, 12:20 am - Jizel, tziganu aurolac shi manelist

  Haoleo domnu cercetator, articolu asta al matale e scris intr-un stil execrabil, fiind plin de formule lingvistice absolut imbecile. Sa ma exemplific:

  "pana la viteze mai mari de 99.99% din viteza luminii"
  Aici dupa "de" si respectivul factor ar fi trebuit sa urmeze un ori. Ex: "de 3 ori". Oricum e absolut neinspirat sa bagi mata factoru in procente, tre' sa bagi cu virgula sa inteleaga shi tziganu.

  "iar un antiproton ndin trei anticuarci plus gluoni"
  cuvantul "ndin" nu se gaseste in DEX

  "Aceasta interactiune elementare duce"
  aici imi e shi rushine sa comentez ...

  "alte particule care apoi traverseaza diferitele subdetectoare care"
  esti vanzator de "care" ?

  "lasand depuneri de energie"
  aici i-ai dat din engleza: energy depositions. Rushine. Ar trebui adaptat la romana, dl. cercetator.

  Ca sa termin: googaleshte shi mata "beyond standard model" shi dup-aia sa lauzi SM.

  Plec ca mi s-a terminat maneaua.
  Jizel.

  
  
• September 1, 2009, 12:51 pm - foton

  Nu stiu daca ati observat ca propietatiile unei pariticule cand sunt schimbate nu se modifica pentru fiecare parte componenta ci pentru toata particula, spre exemplu:daca un atom cedeaza un electron propietatiile sale nu s-au schimbat pentru fiecare parte componenta ci pentru tot atomul. Asa se intampa si in cazul electronului care in afara atomului poate poate sa fie primit de un alt atom pe cand in invelisul acestuia acest lucru nu este posibil.Aceasta "propietate" o au toate particulele care daca stam bine sa ne gandim pana la urma putem spune ca sunt portiuni limitate din materie deci fiecarei particule ii corespunde o anumita delimitare,rezulta ca toate particulele ar trebuii sa fie alcatuite la randul lor din niste particule comune si delimitate de alte particule in mod diferit. Deci in spatiu ar trebuii sa existe doua feluri de particule fundamentale, care sunt delimitate si care delimiteaza rezulta ca si electronul si atomul din exemplul de mai sus sunt formate din aceleasi tipuri de particule dar delimitate in mod diferit de alte particule.Putem face o analogie la ceea ce am expus mai sus:o foaie de hartie o delimitam cu creionul,astfel apar diferite forme putem spune ca acele forme sunt particulele care sunt delimitate, delimitarile facute cu creionul sunt particulele care delimiteaza iar foaia de hartie este materia.
  

  
  
• September 1, 2009, 11:22 am - plesa mihail iulian

  Nu stiu daca ati observat ca propietatiile unei pariticule cand sunt schimbate nu se modifica pentru fiecare parte componenta ci pentru toata particula spre exemplu:daca un atom cedeaza un electron propietatiile sale nu s-au schimbat pentru fiecare parte componenta ci pentru tot atomul asa se intampa si in cazul electronului in stare libera poate electriza un corp pe cand in invelisul atomului acest lucru nu era posibil.Aceasta "propietate" o au toate particulele care daca stam bine sa ne gandim sunt portiuni limitate din materie,fiecarei perticule ii corespunde o anumita delimitare deci toate particulele ar trebuii sa fie alcatuite din aceleasi particule fara dimensiune si delimitate de alte particule deci in spatiu ar trebuii sa existe doua feluri de particule fundamentale care sunt delimitate si care elimiteaza deci si electronul si atomul sunt formate din aceleasi tipuri de particule dar delimitate in mod diferit.

  
  
• April 20, 2009, 5:24 pm - VLAHSTAR

  @HA, iti voi raspunde pe forum, in postarea <INTERLUDIU 1(UNU)*1*6>...Asta ca sa nu ma irosesc/ disipez si sa pierd sirul ideilor, ceea ce ar deruta si ar dauna si celorlalti cititori/vizitatori!

  
  
• April 20, 2009, 3:07 am - HA

  @VLAHSTAR: Sa lasam deocamdata "masuratorile", pe wikipedia sunt mai multe metode matematice (fara nici o legatura cu fizica) care permit calculul valorii lui Pi. Tu zici ca exista erori in acele metode si valoarea obtinuta este incorecta ?

  
  
• April 19, 2009, 10:01 am - VLAHSTAR

  ...In postarea de la ora 8:08 este bineinteles vorba despre POLIGONUL, cu un numar infinit de laturi, CIRCUMSCRIS CERCULUI...Deci afirm inca o data: PI=3.141592653589793(...) NU EXISTA IN REALITATE! Si nu stiu de ce se ignora si se eludeaza faptul ca <DIAMETRUL ESTE, IN ACELASI TIMP SI IN ACEEASI MASURA, LATURA PATRATULUI CIRCUMSCRIS CERCULUI(!)>, chiar daca acesta din urma(CERCUL) este, intr-un fel, legatura noastra cu...INFINITUL!

  
  
• April 19, 2009, 8:22 am - VLAHSTAR

  Accept mai ales varianta unei masuratori comune, la care sa participam mai multi vizitatori si utilizatori ai acestui site/forum, cu aparat de filmat, ziaristi si...proces-verbal, tot "tacamul", HA!!!

  
  
• April 19, 2009, 8:08 am - VLAHSTAR

  Chiar asa, HA!...Si mai afirm ca orice masuratoare, bine facuta, duce, pe oricine o face, la concluzia asta! Eu nu mai fac aici o dezbatere teoretica...Voi continua candva, cat de curand, expunerea pe care am inceput-o, inserand si <PARADOXUL UNGHIURILOR MICI>, asa cum vad eu explicatia faptului REAL precum ca un CERC are lungimea MAI MARE decat PERIMETRUL POLIGONULUI cu un numar infinit de laturi si ca realizarea CUADRATURII este POSIBILA, dar mai intai insist pentru toti cei care ar trebui sa fie interesati de ADEVAR:-Masurati, masurati, MASURATI! Care-i PROBLEMA?! Ce va lipseste?

  
  
• April 19, 2009, 5:04 am - HA

  @VLAHSTAR: vad ca amesteci fizica cu matematica...
  Tu afirmi ca in cadrul geometriei euclidiene relatia dintre circumferinta cercului si raza sa, L=2*pi*R unde pi=3.141592, nu este adevarata ?

  
  
• April 19, 2009, 3:33 am - VLAHSTAR

  ...Chiar cu riscul de a fi catalogat <REDUNDANT>!!!

  
  
• April 19, 2009, 3:29 am - VLAHSTAR

  In plus, trebuie sa mai spun ca m-am extins cu explicatiile si pentru faptul ca am vazut "lipsa de reactie" a specialistilor la argumentele concrete legate de particularitatile functiilor trigonometrice ale unghiurilor complementare de 51.82729237(...) si 38.17270763(...)grade sexagesimale, precum si de exprimarea multor functii trigonometrice prin Numarul de Aur...Cred ca totusi cei aproape 12400 de vizitatori inregistrati in acesat moment au mai aflat cate ceva...Pacat insa ca nu isi exprima opiniile sau macar ce preferinte ar avea pentru a continua postarile pe FORUM!

  
  
• April 19, 2009, 3:04 am - VLAHSTAR

  Pai...tocmai asta e...doar am spus ca o demonstratie matematica clasica nu este posibila pana nu se renunta la <marja lui Arhimede> si la<afirmatia lui Lindemann> legata de "transcedentalitatea" PI-ului! Eu am numit un <prag>, pe care inca nu l-am explicat, <paradoxul unghiurilor mici>...De aceea insist pe masuratori pt.a convinge preopinentii si mai apoi voi explica unele aspecte, inclusiv <cuadratura cercului> si <circulaturile patratului>, ca solutii piramidale, respectiv prin luarea in calcul a Numarului de Aur in constructia Marii Piramide...In rest, nu am facut decat sa inserez unele argumente logice, practice si istorice privind adoptarea PI-ului REAL...De fapt, pana la urma ce intereseaza?! Formalitatea unei demonstratii clasice(pe care eu o consider imposibil de efectuat), sau REALITATEA CONCRETA (care se poate stabili foarte usor prin MASURATORI), ca ADEVAR FUNDAMENTAL, a carui eludare si mai ales INTARZIERE pot provoca necazuri in anumite circumstante, cum ar fi LHC, sa zicem?! Mai tarziu -cine stie(?)- poate ca matematicienii vor gasi si o demonstratie convenabila! Eu le urez SUCCES!

  
  
• April 19, 2009, 2:15 am - HA

  @VLAHSTAR: reorganizeaza materialul ala de pe forum pentru ca-s multe lucruri amestecate acolo, practic n-are nici inceput si nici sfarsit.
  Am vazut ca peste tot in afirmatiile tale pleci de la premiza ca pi=4/sqrt(phi) si apoi cauti argumente in a o justifica. Logic ar fi sa prezinti o demonstratie matematica care leaga cele doua numere. Poate ca relatia de legatura intre pi si phi este alta... Dar atata timp cat lipseste o demonstratie matematica discutiile asta-s speculatii.

  
  
• April 19, 2009, 1:12 am - VLAHSTAR

  1)Multumesc, Adi, pentru clarificarile privind materia si energia intunecata...Acestea se regasesc si in cartea lui Ervin Laszlo, dar am vrut sa am o certitudine! 2)Raspunsurile la intrebarile anterioare in legatura cu PI=4/radical(PHI) le-am dat pe forum, la topic-ul <84.0>...Eu nefiind fizician si nici macar matematician, nu m-a preocupat nici o marja de eroare, ci am masurat, pur si simplu si am avut rezultate "la milimetru", cum am mai subliniat in repetate randuri...Mai adaug ca, pentru mine, este acum mai putin important daca mi se recunoaste sau nu vreun merit sau vreo intaietate, desi cu mai multi ani in urma(8-9) am facut cunoscute rezultatele masuratorilor mai multor universitati si institutii, inclusiv la Fundatia Nobel...Am semne ca in alte parti ale lumii se foloseste PI=3.1446(...), de pilda la calculul traiectoriilor...Dar noua, ROMANILOR, trebuie mai intai sa moara...CAPRA VECINULUI! Alte aspecte legate de inspiratiile fara antecalcule privind Numarul de Aur se gasesc pe forum, dar "bag sama" ca nu au fost citite cu atentie...Istoria imi va da dreptate!!! Eu mi-am facut decat datoria sa atrag atentia asupra acestui ADEVAR FUNDAMENTAL, ATAT DE <SIMPLU SI REAL>, chiar daca <PARE COMPLEX SI BIZAR>: PI=4/sqrt(PHI)!
  Sa auzim numai de bine: HRISTOS A INVIAT!

  
  
• April 19, 2009, 12:17 am - Adi

  Vlahstar, nu am timp sa urmaresc rationamentele tale despre PI. Nu stiu asadar ce motive ai tu sa crezi ca valoarea lui PI ar fi diferita la zecimala a treia fata de valoarea considerata corecta in prezenta. PI a fost masurat experimemntal deja cu o foarte mare precizie deja, sunt sigur. Dar sa revenim la fizica particulelor, domeniul meu de studiu, si unde incerc sa ajut atat cat pot.

  Materia intunecata este in Univers de 5 ori mai abundenta fata de materia obisnuita. Materia obisnuita este formata din atomi, dar si din neutrino, fotoni sau alte particule elementare cunoscute deja. Parametrii se refera la continutul de masa-energie. Masa si energia sunt echivalente, conform formulei E=mc^2. Asadar, continutul de materie-energie al Universului este impartit cam asa: 5% materie obisnuita, 25% materie intunecata, 70% energie intunecata. Aceasta din urma este responsabila de expansiunea accelerata a Universului si ar putea sa nu fie energie, ci o constanta cosmologica, dar se comporta ca si cum ar fi o energie. Nu se stie ce anume formeaza materia intunecata sau energia intunecata. Avem articole foarte bune despre acestea la www.FizicaParticulelor.ro, traduse in romana cu permisiune din revista Symmetry de promovare a fizicii particulelor. Te invit sa le citesti pentru mai multe detalii. Daca nu gasesti linkurile, revino si ti le voi oferi eu.

  Este o revolutie in cosmologie ce a avut loc in ultimii 20 de ani. Materia obisnuita, din care tu esti format, este doar 5% din Univers. E fasicnant! Merita inteles ...

  
  
• April 18, 2009, 10:47 pm - HA

  @VLAHSTAR: nu contează cât de multe măsuratori ai facut, ci cum le-ai facut. Cu ce precizie ai măsurat raza cercului, dar diametrul său? Cu ce eroare ai determinat valoarea numarului PI?

  
  
• April 18, 2009, 8:52 pm - VLAHSTAR

  Pentru cei care nu au luat contact cu PI-ul REAL, le sugerez sa acceseze forumul, respectiv http://www.stiinta.info/forum/index.php?topic=84.0 Va urez inca o data: PASTE FERICIT!!!

  
  
• April 18, 2009, 8:41 pm - VLAHSTAR

  1)Adi, nu stiu de unde ai tras concluzia ca PI-ul REAL, respectiv PI=4/sqrt(PHI)=3.144605511029693144(...), ar avea primele 20 de zecimale la fel cu PI=3.141592653589793(...)?! Se poate constata foarte usor ca difera substantial(3 miimi la valoarea absoluta si 1 miime diferenta relativa)incepand cu a treia zecimala, diferenta pe care eu am masurat-o foarte usor pe teren pentru vreo 10 diametre, DE NISTE ZECI DE ORI...Mai constat insa ca se inghite greu acest ADEVAR FUNDAMENTAL si am mai spus ca nu inteleg MOTIVELE, lasand de o parte imposibilitatea unei demonstratii geometrice clasice...Si daca este asa -si aceasta este REALITATEA CONCRETA,PALPABILA(!)- chiar nu ar afecta NOIANUL DE CALCULE care se efectueaza, inclusiv in FIZICA PARTICULELOR, la LHC,la TEVATRON si mai stiu eu pe unde?! Da-mi voie sa fiu eu sceptic si sa ma indoiesc, cel putin in aceasta privinta! 2)In legatura cu MATERIA INTUNECATA, fata de care tip de materie este de 5 ori mai mare si prin care PARAMETRI(masa, volum, energie, gravitatie etc.)?...Asta pentru a-mi face si eu o oarecare idee si -de ce nu(?!)- sa-mi ridic nivelul de informare si chiar de...CULTURA in acest domeniu, cu tot riscul ca intrebarile mele sa iti para puerile! 3)O intrebare pentru toata lumea care parcurge aceste randuri: -V-a trecut prin mana cartea lui Ervin Laszlo <STIINTA SI CAMPUL AKASHIC/O teorie integrala a tuturor lucrurilor>? Sunt curios sa aflu opinii mai avizate decat a mea, mai ales ca abordeaza o problematica foarte ampla si variata, incluzand FIZICA PARTICULELOR, MECANICA CUANTICA si CONSTIINTA UMANA SI COSMICA, cu o perspectiva interesanta de...SCHIMBARE A PARADIGMEI IN STIINTA!!!

  
  
• April 18, 2009, 5:46 pm - Adi

  Nici o problema, VLAHSTAR, continuam discutia aici, la comentarii la acest subiect de la Stiinta Azi. Referitor la ideea ta ca Pi ar fi altul decat e oficial, nu stiu ce sa zic, sunt sceptic. Sigur ar avea insa cel putin primele 20 de zecimale la fel, incat nu ar afecta nimic din viata reala. Relativ la acest nou tip de materie, i se spune "materie intunecata" si i se stiu proprietatile: are masa, interactioneaza gravitational cu alte particule si interactioneaza foarte slab cu alte particule (dar nu electromagnetic, sau prin forta tare). Nu se cunoaste ce particule elementare formeaza aceasta materie. Este inca un mister. Insa se cauta la experimentele de fizica particulelor aceste particule. Particule prezise de noi modele teoretice ce generalizeaza Modelul Standard prezic particule elementare care au proprietatile materiei intunecate. Sper ca este mai clar, si daca nu, vei revenii cu intrebari.

  
  
• April 16, 2009, 10:21 am - VLAHSTAR

  Draga Adi, ma limitez la cadrul acestui FORUM, mai ales ca nici din articolul-baza de pe <Stiinta.Azi> nu rezulta care este acel "nou tip de materie de cinci ori mai abundenta decat...", nici macar fata de care "tip de materie"?! Mai mult chiar, m-ar interesa opinia ta, asa cum am mai intrebat si pe alt topic, in legatura cu posiblitatea(pentru mine<certitudine rezultata din masuratorile repetate efectuate pe teren>) ca PI-ul real[PI=4/sqrt(PHI)]sa fie altul decat cel recunoscut oficial si care poate arunca o noua lumina chiar asupra calculelor privind noile particule pe care te straduiesti sa le descoperi, de la un an la altul si chiar de la o luna la alta, alaturi de confratii tai intru <fizica particulelor>, inclusiv asupra "transcedentalitatii" sustinuta de Lindemann si acceptata oficial(!?)... Adica de ce se admite numai evolutia cunostintelor in domeniul fizicii experimentale fara a sa tine seama si de posibilele erori rezultate din eludarea unui ADEVAR FUNDAMENTAL?!...Ar mai fi multe de spus, dar deocamdata astept raspunsul!!!

  
  
• April 16, 2009, 12:06 am - Adi

  Vlahstar, multumesc pentru intrebare. Abia acum o vad. Sa incerc sa raspund pe scurt. "Un nou tip de materie" se refera la descoperita de curand. De existat, ea exista de la inceputurile Universului. Este fascinant, intr-adevar, ca nu a fost detectata decat acum. Dar daca te gandesti istoric, si atomul a fost descoperit relativ tarziu. De ce asta? Pentru ca nimic din trairile omului in viata de zi cu zi nu sugera exista atomilor. Asa si acum. Abia in ultimii 20 de ani s-a descoperit ca Universul este in expansiune din ce in ce mai accelerata (iar nu din ce in ce mai franata, asa cum ne-am astepta) si ca stelele nu se misca in interiorul galaxiei asa cum ar trebui daca ar exista doar materie obisnuita in galaxie. Pentru mai multe raspunsuri, te invit sa adresezi intrebarile pe forumul nostru la Stiinta Azi (www.StiintaAzi.ro/Forum). Cu bine!

  
  
• February 12, 2009, 2:24 am - VLAHSTAR

  Nici eu nu inteleg:-Ce inseamna "un tip nou de materie" si care este denumirea exacta care i s-a atribuit? S-a format de curand sau este numai descoperita de curand ? Mi se pare curios ca, desi este estimata cu o pondere atat de mare, nu a fost detectata pana acum, intr-o ipostaza sau alta, pe o cale sau alta...!!!

  
  
• February 10, 2009, 10:37 pm - Adi

  Sigur, pai revino cu o intrebare constructiva, pleaca de la ceva anume ce nu ai inteles si voi explica. De asemenea, ne gasesti pe forumul www.StiintaAzi.ro/Forum si voi explica detaliat. Sunt doctorand chiar in domeniu si autorul articolului de mai sus.

  
  
• February 10, 2009, 2:27 pm - Costel

  Haaa, nu am inteles nimic.

  
  

Adauga un comentariu

Introdu codul:
Numele dumneavoastra:
Comentariu. Atentie, salveaza textul inainte de a-l trimite, ca o precautiune... Poti selecta tot comentariul cu CTRL-A si copia cu CTRL-C: