23.02.2009

Cum putem citi memoriile de durată scurtă

Cercetătorii americani au fost capabili să identifice, folosind imagistica prin rezonanţă magnetică funcţională, orientarea şi culoarea unui obiect care a fost memorat pentru scurtă durată de un subiect.


Categorie: Medicina
Autor: Cristian Presură



Memoria de lucru (cunoscută şi sub numele de memorie pe termen scurt) reprezintă capacitatea noastră de a păstra pentru un scurt timp o cantitate mică de informaţii activă în mintea noastră. Acest lucru este util pentru a stoca informaţii de scurtă durată, cum ar fi un număr de telefon sau lista de cumpărături. Aici vom păstra informaţiile doar un timp suficient de lung pentru a efectua un apel telefonic sau a face cumpărăturile, apoi le vom uita pentru totdeauna.

Oamenii aleg voluntar informaţiile pe care le păstrează în memoria pe termen scurt. Acum, folosind imagistica prin rezonanţă magnetică funcţională, cercetătorii pot vedea ce informaţii sunt stocate în creier, folosind imaginile înregistrate de aparatele cu rezonanţă magnetică. Aceste imagini ne arată în prima instanţă zonele din creier care au un consum mai mare de sânge, şi care sunt o reprezentare fidelă a regiunilor folosite intens la procesarea şi stocarea informaţiilor.

Psihologii de la Universitatea din Oregon şi de la Universitatea din California, San Diego, au raportat recent noi rezultate în revista Psychological Science, care vin să lămurească unele aspecte ale memoriei de scurtă durată. Astfel, prin analiza imaginilor de rezonanţă magnetică, ei au fost capabili să identifice orientarea şi culoarea unui obiect care a fost memorat pentru scurtă durată de un subiect.

În aceste experimente subiecţii au vizualizat obiectul pentru o secundă şi au trebuit să memoreze un anumit aspect al obiectului (culoarea sau orientarea sa) după ce obiectul a dispărut. La 10 de secunde după fiecare expunere cercetătorii au înregistrat activitatea cerebrală, scanând în mod special cortexul vizual, o regiune a creierului care este specializată în procesarea şi stocare imaginilor.

Imaginea obţinută prin rezonanţă magnetică a cortexului nu reprezintă desigur imaginea exactă a obiectului, ci doar indică zonele din creier folosite la stocarea informaţiei despre obiect. Însă, de fiecare dată când aceeaşi informaţie a fost stocată, aceleaşi zone din creier păreau să fie active la stocarea ei. În felul acesta, cercetătorii au putut să antreneze un computer să recunoască imaginile. Măsurând iniţial relaţia dintre caracteristica memorată a obiectului şi zonele active din creier folosite la stocarea imaginii, ei au putut apoi recunoaşte caracteristica memorată odată ce noi imagini au fost vizualizate. Practic, cercetătorii au putut spune în ce direcţie era orientat obiectul, sau ce culoare a avut el, "uitându-se" în creier cu aparatul de rezonanţă magnetică.

În experiment insă, subiecţii au trebuit să memoreze o singură caracteristică, fie ea orientarea obiectului, fie ea culoarea sa. Un alt lucru interesant a fost faptul că, dacă subiecţii au trebuit să memoreze numai orientarea, atunci imaginea măsurata a zonelor din cortexul vizual nu a conţinut informaţii despre culoare, chiar dacă subiecţii au vizualizat obiecte colorate orientate în diverse direcţii. De asemenea, în cazul în care subiecţii au memorat culoarea, imaginea măsurată nu conţinea informaţii referitoare la orientarea obiectului.

Acest studiu este similar cu cel publicat în luna februarie în revista Nature şi condus de Frank Tong, de la Universitatea Vanderbilt. În acest studiu, cercetătorii au reuşit să recunoască caracteristicile memorate cu o precizie de 80%. Aici însă numai un singur tip de informaţie a fost memorată.

Studiile de acest tip arată că memoria de scurtă durată este stocată în cortexul vizual, deci în acelaşi loc în care aceeaşi informaţie este şi prelucrată. Rezultatul acesta, deloc trivial, este extrem de util. El confirmă astfel o presupunere făcută cu mulţi ani înainte, şi care se regăseşte in modelele computaţionale ale reţelelor neuronale: memoria umană nu are un loc anume de stocare (precum hard-diskul sa zicem), ci este împraştiată într-un număr mare de neuroni, aceeaşi care şi procesează imaginile.

Desigur, nu trebuie să ne facem griji că cineva va fi în stare să ne citească în acest fel gândurile, decât dacă ne aflăm sub constrângere. Aceasta pentru că, aşa cum am menţionat, cercetătorii au nevoie de nişte măsurători iniţiale care stabilesc relaţia dintre caracteristica măsurată (care trebuie raportată) şi imaginea cortexului înregistrată de aparatul de rezonanţă magnetică.

[www.stiinta.info]   Sursa originală: ScienceDaily

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga un comentariu

This is a captcha-picture. It is used to prevent mass-access by robots. (see: www.captcha.net)
Introdu codul:
Numele dumneavoastra:
Comentariu. Atentie, salveaza textul inainte de a-l trimite, ca o precautiune... Poti selecta tot comentariul cu CTRL-A si copia cu CTRL-C:
 
  • February 28, 2009, 2:33 pm - cristi

    ba da, ai dreptate, se prea poate... aceasta pentru ca rezolutia aparatului este slaba (de cativa milimetri) ori intr-un singur milimetru cub sunt milioane de neuroni... este vorba mai mult de recunoasterea unor imagini date intr-o baza de data cunoscuta, care baza de date este probabil foarte limitata.


  • February 28, 2009, 1:01 pm - Iria

    Pana a se ajunge la posibilitatea citirii gandurilor prin aceasta metoda, eu am alta nelamurire....in experiment este vorba doar de un obiect cu o anumita culoare si/sau orientare, dar daca ar fi ca experimentul sa se repete cu mai mult de un obiect....nu exista posibilitatea obtinerii unor imagini similare (daca nu chiar identice) la folosirea a doua obiecte diferite?


  • February 26, 2009, 8:56 am - cristi

    este ingrijoratoare, desigur, ma gandeam daca sa spun, fara sa sperii lumea... tehnic insa, se pare ca eu trebuie sa stiu la ce te gandesti tu si sa masor odata imaginea cortexului la masina, pentru ca apoi, masurand aceeasi imagine, sa stiu ca te gandesti la acelasi lucru. de aici si pana a gasi un scenariu unde, sub constrangere, eu recunosc o imagine masurata anterior nu mai e decat un pas... sincer nu cred ca acum va folosi cineva asa ceva (nici macar la guantanamo) dar stii cum e cu stiinta asta, ea evoleaza repede in cateva zeci de ani, si se gaseste mereu cineva care sa o foloseasca cu rautate...


  • February 26, 2009, 6:14 am - Eugen

    Desigur, nu trebuie să ne facem griji că cineva va fi în stare să ne citească în acest fel gândurile...

    Pai in ritmul actual al dezvoltarii cercetarilor, n-ar fi de mirare ca pese cativa ani sa fie posibil si asta!

    ... decât dacă ne aflăm sub constrângere.

    Ingrijoratoare afirmatie. Oare cand a evitat "democratia" sa se foloseasca de constrangere atunci cand a avut nevoie si a fost in masura sa o faca? Ma gandesc la serviciile de informatii, fosta (actuala?) Securitate, tratamentul aplicat de americani prizonierilor din Irak etc...


  • February 25, 2009, 10:32 pm - Adi

    Cristi, felicitari pentru articol. Am inteles mai bine de la tine decat din articolul original. :) Totusi, am o nelamurire. Cercetatorii puteau apoi sa ghiceasca exact ce culoare sau ce directie avea, sau doar puteau sa spuna ca a fost memorata o culoare sau o directie? O voluntara a noastra a scris si ea articolul asta, dar mai pe scurt si acum ma straduiam sa il corectez si deci sa il inteleg ...