Cum cresc plantele în Cosmos
Astăzi s-a dat startul primul experiment ştiinţific în laboratorul european Columbus, de pe Staţia Spaţială Internaţională. Experimentul WAICO studiază creşterea plantelor în Cosmos.
Categorie: Biologie
Autor: Adrian Buzatu
Astăzi s-a dat startul primul experiment ştiinţific în laboratorul european Columbus, de pe Staţia Spaţială Internaţională. Experimentul WAICO studiază creşterea plantelor în Cosmos.
Laboratorul european Columbus
Până acum două săptămâni, pe Staţia Spaţială Internaţională (SSI) nu existau decât două laboratoare de cercetare: unul american şi unul rusesc. Însă pe 20 februarie 2008 naveta spaţială Atlantis se întorcea pe Pământ după 13 zile în spaţiu în care a transportat şi instalat laboratorul european Columbus. Acesta a fost construit de Agenţia spaţială Europeană (al cărei membru este de curând şi România) şi a costat 2 miliarde de dolari.
Scopul laboratorului este acela de a efectua experimente ştiinţifice în condiţii de foarte mică gravitaţie. Acestea ne vor ajuta să înţelegem mai bine viaţa în spaţiu, necesară pentru viitoare călătorii spre Lună sau spre Marte, dar şi să înţelegem mai bine viaţa în general, inclusiv cea de aici de pe Pământ.
Cum cresc plantele în spaţiu (experimentul WAICO)
Iată că vineri 29 februarie 2008 s-a dat startul primului experiment european de pe Staţia Spaţială Internaţională. Este vorba despre experimentul WAICO, care compară creşterea plantelor după intensitatea câmpului gravitaţional. Problema creşterii plantelor în condiţii de microgravitaţie este esenţială pentru viitoare zboruri cosmice cu echipaj uman când plantele ar fi crescute pentru hrană. Oamenii de ştiinţă vor dori să aleagă plantele care cresc cel mai repede, oferind totodată un cât mai mare aport nutritiv.
Mai precis, seminţe ale unui anumite plante sunt lăsate să încolţească şi să crească timp de 15 zile, dar unele la un câmp gravitaţional aproape zero (ca în Cosmos), iar unele la un câmp gravitaţional măricel, ca pe Pământ. Se vor compara în general lungimile plăntuţelor pentru diferite valori ale câmpului gravitaţional. În plus, tot experimentul descris mai sus este produs în dublu, odată cu seminţe naturale ale acelei plante, iar altă dată cu seminţe modificate genetic ale aceleaşi plante.
Condiţiile experimentului, precum temperatura, presiunea sau gravitaţia sunt măsurate precis şi transmise unui profesor universitar de la universitatea Leibniz din Hanovra, Germania, spre a fi studiate. Acesta va putea avea acces de asemenea, în direct, la imagini video ale seminţelor încolţite. Sistemul acesta de măsurători la distanţă cu care este echipat experimentul Columbus se numeşte telemetrie.
Experimentul WAICO este doar primul dintr-o serie de experimente ce vor demara pe laboratorul european Columbus. Acestea sunt coordonate de astronautul european Leopold Eyharts. El a fost adus pe Staţia Spaţială Europeană odată cu modulul Columbus de câtre naveta spaţială Atlantis. Atât Eyharts, cât şi seminţele din experimentul WAICO, se vor însă întoarce pe Pământ cu naveta spaţială Endeavour, care este programată să fie lansată pe 11 martie 2008. Desigur, locul lui va fi luat de un alt astronaut ce va veni cu Endeavour.
Mai multe despre SSI şi navetele spaţiale
Endevour va aduce atunci pe Staţia Spaţială şi primele componente ale laboratorului de cercetare japonez Kibo. Asistăm aşadar la o adevarată colaborare internaţională pentru efectuarea de exerimente în Cosmos. Este incredibil cum oamenii au construit acest satelit artifical al Pământului care este Staţia Spaţială Internaţională, pe care locuiesc în permanenţă oameni încă din 2001 peste, efectuând experimente ştiinţifice în condiţii de microgravitaţie.
Şi tot incredibile sunt aceste navete spaţiale americane, ce acţionează ca o flotă de taxiuri cosmice. Fiind un fel de avion mai special, o naveta spaţială este ataşată de o rachetă şi lansată în spaţiu, urmând ca apoi să se îndrepte singură spre destinaţia sa, precum Staţia Spaţială Internaţională sau telescopul spaţial Hubble. Pentru revenirea pe Terra, naveta intră singură în atmosferă şi aterizează precum un avion. Astfel, navetele pot fi folosite iar şi iar. Ele vor fi însă retrase din circulaţie în 2010, iar NASA se află sub presiune ca până atunci să finalizeze construcţia Staţiei Spaţiale Internaţionale. După aceea, NASA se va concentra pe noi misiuni lunare, cu intenţia declarată de a duce noi oameni pe lună în 2018. China şi Japonia doresc şi ei să ducă oameni pe Lună în 2020. O nouă cursă a spaţiului este pe cale să înceapă.






Comentarii
Adauga un comentariuAdauga un comentariu
Multumesc, Jan. Contributia ta este foarte corecta si aduce noi informatii, ce ajuta la o intelegere mai completa a problematicii vietii in Cosmos.
Relativitatea(si presupun ca va referiti cea a marelui Einstein),nu are nici o legatura cu viteza de crestere a plantelor,fie ele pe Tera sau in spatiu.Parerea mea este ca in spatiu plantele vor creste mai repede,mai mari(lungi?),dar vor fi mai firave.lafel se va intimpla si cu animalele.Plantele se adapteaza la gravitatie dezvoltind un sistem de consolidare stucturala interna,cumva proportional cu gravitatia.De asemenea,o alta reactie de adaptare este dimensiunea.Cu cit vectorul gravitational este mai mare cu atit mai mici vor fi plantele ce se dezvolta in acel mediu gravitational.Aceasta reactie de adaptare este valabila si pentru animale.S-a descoperit de ceva vreme ca in spatiu sistemul osos al fiintelor vii nu mai fixeaza bine calciul,asa incat dupa un timp(nu foarte lung)cantitatea de calciu din oase se reduce.La revenirea intrun mediu gravitational normal fiinta in discutie(umana sau nu)va suferi un timp de rahitism.Trebue de asemenea subliniat ca si sistemul muscular este afectat,intrucit efortul depus de muschi este mai mic.In aceste conditii,muschii se vor atrofia.
In ceea ce priveste schimbul de gaze(O si CO2)cu mediul sau gustul eventualelor fructe rodite,asta doar practica o va lamuri.
Nu pot sa inchei inainte de amentiona ca toate acestea sint consideratii pur teoretice,oricum valabile pe termen scurt.Mama natura are atitea posibilitati si surprize ingit doar timpul cel mare va lamuri definitiv aceasta problema.
Cu stima,Jan.
Salut!
Pentru Mircea a lui Cristi: Foarte buna idee ai cea cu studiul a cat oxigen ofera si cat dioxid de carbon absorb, ar putea fi folosite si plante pentru a produce oxigen pentru aceste calatorii interplantare.
Pentru Raul: Efectelel relativiste apare atunci cand te misti cu o viteza foarte apropiate de cea a luminii in vid, sau cand te afli in un camp gravitational foarte intens, apropiat de cel al unei gauri negre. Legat de mersul pe Luna, avem tehnologia sa mergem pe Luna, dar costurile sunt imense. Americanii au ajuns pe Luna in '69 si au mai mers de cateva ori pana in '72, apoi nu au mai mers. Rusii nici nu s-au mai obosit sa mearga, in schimb s-au concentrat pe construirea unui satelit in jurul Pamantului in care sa locuiasca in parmanenta oameni, statia MIR (in traducere, pace). Ea a fost stramosul statiei spatiale intenationale ce a reprezentat eforturile a 15 ani de munca. Acum ca aceasta va fi gata, SUA se vor indrepta iar spre Luna, dar poate nu s-ar fi indreptat, daca nu anuntau China si India ca doresc si ele sa trimita oameni pe luna. Competitia este totul.
Eu cred ca din contra se vor dezvolta mai bine. Fata de cei de pe statie ritmul de crstere va fi acelsi. Cine stie, poate plantele se refera la timp in felul lor. De altfel diferenta e asa de mica, deocamdata, ca nu trebuie luata in seama.
salut.conform relativitatii e de asteptat ca plantele din spatiu sa
creasca mai lent decat cele de pe pamant,nu?
sunt putin mirat de faptul ca abia in 2018 sau 2020 sunt programate
misiuni in care omul sa ajunga pe luna.avand in vedere ca in primul razboi mondial oamenii inca se mai luptau cu baionete iar in anii 60 am ajuns pe luna (deci un progres imens in mai putin de 50 de ani),dupa parerea mea era de asteptat ca pana in prezent(deci tot dupa aproximativ 50 de ani) drumurile pana pe luna si inapoi sa fie mai mult o formalitate.
Ar fi interesant sa cerceteze si cantitatile de oxigen eliberat si bioxid de corbon absorbit de plante. Si daca sunt diferente intre plante in acest sens. Poate modifica genetic niste plante care sa pape tot CO2 si le trimit in cosmos. Sunt convins ca se face.