10.07.2007

Constiinţa explicată ("Consciousness Explained"), de Daniel C. Dennett

O carte ce abordează în 500 de pagini problema "eu"-lui nostru interior, căreia Dennett crede că i-a găsit explicaţia.


Categorie: Recenzii
Autor: Cristian Presură



Daniel C. Dennett este un cunoscut filozof modern american, ce se preocupă in mod special de întelegerea minţii, şi care foloseşte des rezultate ştiinţifice din domeniul biologiei sau computerelor. Titlul cărţii este suficient de clar, şi destul de incitant, pentru a atrage publicitate. Să nu ne lăsam înşelaţi insă, Dennett nu vine cu o teorie gata explicată, completă, a minţii. Nu, el insuşi recunoaşte undeva mai spre sfirşitul cărţii ca această carte este mai mult o inşiruire de idei şi ipoteze, care ajută la inţegerea funcţionării complexe a creierului. Nici pe departe nu este conştiinţa "explicată". Ca şi in recenzia precedentă, am să incerc să explic in citeva paragrafe ideea principală a cărţii, urmând apoi sa trec prin fiecare capitol, şi sa extrag lucrurile care mi se par demne de ţinut minte.

Modelul principal al conştiinţei propus de Dennett este cel al "schiţelor multiple" ("multiple drafts" in engleză). In acest model, fiecare regiune a creierului creează o schiţă de gânduri. Creierul nostru este astfel plin, îmbibat de o multitudine de schiţe de gânduri, de care noi insă nu suntem conştienţi. Aceasta pentru că aceste schiţe concurează intre ele, şi numai câteva dintre ele ajung să fie promovate la nivelul de gânduri conştiente. Dar să urmarim impreună teoria lui Dennett, aşa cum este ea sumarizată in Capitolul 9, denumit "Arhitectura minţii":

  1. Nu există o curgere secvenţială şi bine definită a conştiinţei, dupa cum nu există o scenă de Teatru Cartezian in care totul se adună, şi Marele Maestru (noi adică) dă comenzi...
    • Este destul de larg acceptat faptul că nu este un loc special in creier (Teatrul Cartezian) în care conÅŸtiinÅ£a să fie localizată .
    • Mai greu este de vazut cum nu există nici curgerea secvenÅ£ială a conÅŸtiinÅ£ei. din moment ce noi simÅ£im gindurile unul după celalalt... Desigur insă, in teoria lui Dennett, nu există conÅŸtiinta aÅŸa cum ne-o imaginăm noi.
  2. ... In loc de această curgere secvenţială, neuronii noştri formează multiple canale paralele pe care informaţia curge, formând diferite schiţe preliminare. Cele mai multe schiţe dispar şi mor, şi doar cîteva ajung să devină gînduri conştiente...
    • Paralelismul creierului nostru este uÅŸor de inÅ£eles. Astfel, de exemplu, suntem in stare sa croÅŸetăm, să batem ritmul cu piciorul, ÅŸi să ÅŸi bârfim in acelaÅŸi timp. Ca sa nu mai menÅ£ionam de procesarea automată a imaginilor ÅŸi extragerea precisă a informaÅ£iei despre unde trebuie să inÅ£epăm cu croÅŸeta... Dealtfel, o verificare experimentală recentă a acestei teorii am prezentat-o ÅŸi noi pe www.stiinta.info.
    • Faptul că există schiÅ£e preliminare, de care nu suntem conÅŸtienÅ£i, ne duce cu gindul la Freud, sau la vorbele ce ne scapă necontrolat, sau la visele ce le avem aproape mereu când suntem treziÅ£i. TotuÅŸi, Dennett merge mai departe, ÅŸi ne spune că aceste schiÅ£e abundă in creierul nostru.
  3. ... citeva dintre aceste schiţe sunt promovate în roluri mai importante de către maşinăria creierului...
    • Este important că nu exista cineva acolo sus (un "eu" adică), care face această promoÅ£ie. ShiÅ£ele de ginduri se bat intre ele ÅŸi, după anumite reguli locale, unele sunt preluate mai departe. SituaÅ£ia se aseamăna unei colecÅ£ii de furnici, discutată in podcastul nostru de pe 9 Iunie 2007. Aici fiecare furnica iÅŸi face treaba ei, iar deciziile (de a pleca in altă parte de exemplu), se fac local, fără ordine de la o furnică mai puternică. Tot astfel, deciziile din creier de a alege a onumită schiţă mai departe se fac la nivel local, in funcÅ£ie de caracteristicile fizice si chimice ale shiÅ£ei introdu-se de un grup de neuroni.
  4. ... serialitatea maşinăriei creierului (această succesiune de gânduri pe care o numim conştiinţă) este un rezultat al utilizării lui. Creierul insuşi e facut sa fie o maşină cu mai multe canale paralele, iar noi il utilizăm intr-un mod serial, ne-eficient, dar suficient să ne asigure supravieţuirea....
    • Ideea este destul de des amintită, ÅŸi ea porneÅŸte de la observaÅ£ia altor cercetători ca noi avem un creier animalic. Cu alte cuvinte, creierul nostru a fost proiectat sute de milioane de ani pentru animale, iar noi ne-am trezit cam acum 40.000 de ani că am inceput sa-l folosim în alt fel... De aceea este ineficient. Mai important, noi am început să inlocuim această structura paralelă de procesare a datelor, cu una serială. Cu alte cuvinte, o serie de schiÅ£e de ginduri va lua o curgere secvenÅ£ială (serială), ÅŸi ea va creea ceea ce noi simÅ£im ca ÅŸi conÅŸtiinţă.
    • Dennett doar face această afirmaÅ£ie, fără insă a a convinge, ÅŸi a ne arăta cum a fost posibilă această tranziÅ£ie. Singurul argument esenÅ£ial este cel al memoriei adaptive a creierului nostru, care a făcut posibilă această tranziÅ£ie.
  5. ... specializările creierului uman sunt fundaţii ale lumii animalice. El este facut sa măcăne, să fugă de predatori, să recunoască inamicii sau mâncarea, etc., dar in nici un caz nu este făcut să citească şi să scrie...
    • Argumentul principal este ca cititul sau scrisul sunt "îmbunătăţiri" recente ale creierului (câteva zeci de mii de ani vechime), ÅŸi deci prea scurte pe scara evoluÅ£iei naturale a lui Darwin. Au existat alte presiuni naturale care au făcut creierul aÅŸa cum îl stim, in sute de mii de ani, iar recent, de acum câteva zeci de mii de ani, noi am învaÅ£at numai să folosim caeste creier care ni s-a dat intr-o altă manieră, pentru scris ÅŸi citit de exemplu.
  6. ... se ştie destul de mult de cum este colectată informaţia in creier, ceea ce lipseşte aproape cu desavârşire este ce se întâmplă cu această informaţie odată colectată...
    • cu alte cuvinte, incă lipseÅŸte "ConÅŸtiinÅ£a Explicată" propusă in titlu.

Mai sus am adunat principalele argumente ale cărţii care, dupa cum vedem, sunt incă departe de a explica complet conştiinţa. In urmatoarele paragrafe am sa extrag din fiecare capitol lucrurile care mi-au atras mie atenţia, fără a mai repeta punctele de mai sus. Citatele sunt aproximative, in sensul ca incerc sa şi sumarizez o frază intreagă intr-o singura propositie.

Capitolul 1
  • "Tot ceea ce avem de făcut pentru a induce un creier in stare de halucinaÅ£ie este să păstram aceleaÅŸi circuite pentru procesarea datelor, sa introducem date aleatoare de intrare ÅŸi sa stricăm circuitele neuronice de verificare pentru ca creierul să nu realizeze ca procesează halucinaÅ£ii". AceeÅŸi explicaÅ£ie rămâne valabilă probabil ÅŸi pentru vise. Căci de câte ori nu ne trezim miraÅ£i sintr-un vis că n-am realizat cât de irealist era visul? Åži in acel caz circuitele noastre neuronale de confirmare a realitaÅ£ii n-au funcÅ£ionat.
Capitolul 2
  • "RezistenÅ£a multora la conceptele ÅŸtiinÅ£ifice ale conÅŸtiinÅ£ei rămâne o problemă de morală". "Dacă putem explica conÅŸtiinÅ£a printr-un model mecanic, ce se va alege de conceptele de bine, sau de rau? Ce facem atunci cu morala?"
  • Dualismul este o teorie care sustine că sufletul este făcut dintr-o altă substanţă, nematerială, decât creierul. Denett contrazice această teorie cu două argumente. Primul spune că dualismul trebuie sa violeze legile de conservare a energiei, din moment ce o substanţă nematerială (sufletul) influenÅ£ează o substanţă materială (creierul). In plus, teoria ar suferi de aceleaÅŸi probleme ca ÅŸi o stafie. Astfel, o stafie trece prin pereti (ca celebrul personaj Gasper), nu se vede, dar ea nu trece prin podea, poate vedea, ÅŸi poate apuca diferite lucruri. Tot astfel ÅŸi creierul se lasă influenÅ£at de substaÅ£a nematerială a sufletului, dar nu simte (sau nu s-a masurat până acum) aceste influenÅ£e fizice ale sufletului, care vor "strica" legile fizice.
Capitolul 5
  • Semnalele de la receptorii auditivi ÅŸi vizuali au un timp de transport ÅŸi porcesare diferiÅ£i. Poppel a calculat ca lumina si sunteul trebuie sa plece in acelasi timp de la o distanta de 10m de noi, pentru ca cele doua semnale să fie conÅŸtientizate în acelÅŸi timp. Altfel, vom precepe pe unul mai devreme decât pe celălalt.
  • "Daca conÅŸtiinÅ£a este o iluzie colectivă data de tot creierul odată, ce determină momentul de timp la care noi spunem că simÅ£im ceva?" Cu alte cuvinte, unde este localizat ceasul din creierul nostru, dacă el exista? Dennett spune că nu este un astfel de ceas, ÅŸi că de multe ori timpul este determinat retroactiv, chiar cu 200ms! Exemplul cel mai potrivit este poate al imaginilor ce trebuie procesate, ÅŸi apoi interpretate. Creierul nostru, spune Dennett, poate asocia acestor imagini timpul de sosire, ÅŸi nu cel final in care ele sunt procesate. El poate chiar shimba ordinea fizică in care evenimentele au loc! Aici Dennet face referire la experienÅ£ele cu flash-uri succesive de lumină, efectuate de Goodman în 1978, unde ordinea percepută a flash-urilor era diferită de ordinea fizică. Creierul a folosit interpolarea pentru a localica un eveniment intr-un alt moment de timp, ÅŸi deci a modificat ordinea fizică a flash-urilor.
  • Ochiul percepe imagini sacadate, ÅŸi numai buna procesare a creierului ne dă aceste imagini continue, pe care le percepem zi de zi.
  • "SchiÅ£ele de gânduri sunt supuse unui proces editorial activ, de modificare, îmbunătăţire, si eventual anulare".
  • "Este o greÅŸeală să ne intrebăm cind o anumită informaÅ£ie din aceste schiÅ£e devine conÅŸtientă".
  • "Ceea ce se întâmplă în conÅŸtiinţă este pur ÅŸi simplu ceea ce ne amintim să se fi întâmplat". O frază cheie, ce sumarizează un alt punct de vedere al lui Dennett. Astfel, shiÅ£ele de gânduri, sunt modificate, adaugite, mutate dintr-o parte a alta a creierului, ÅŸi aÅŸa mai departe. Toate aceste procese lasă insă urme in memoria neuronilor care, după cum se ÅŸtie, este distribuită peste toÅ£i neuronii. Procesul de conÅŸtientizare, spune Dennett, aduce mai mult cu un proces de aducere aminte, în care creierul sondează diferite zone de memorie, ÅŸi citeÅŸte diferite schiÅ£e de ginduri ce se află in această memorie. De notat că acest lucru este posibil pentru că memoria este distribuită peste toÅ£i neuronii, cu alte cuvinte neuronii ce creează schiÅ£e de gânduri sunt tot aceeia care ÅŸi memorează o parte a acestei informaÅ£ii. Acuma, spune Dennet există un timp optim de sondare, căci dacă citim prea devreme vedem fragmente de schiÅ£e, iar dacă citim prea târziu, putem ÅŸi muri dacă e o situaÅ£ie periculoasă. Timpul optim este in jur de citeva zeci de milisecunde. Un alt exemplu pe care Dennet îl dă este cel al conducătorului auto care vorbeÅŸte in timp ce conduce. Condusul devine în acest caz un reflex, iar el mai tîrziu nici nu îşi mai aduce aminte că a condus conÅŸtient, pentru că va sonda prea tirziu gândurile...
  • Dennet reaminteÅŸte experimentele lui Benjamin Libet. Intr-una dintre ele, subiectul este pus să apese pe un buton în ce moment vrea el, ÅŸi ăa spună cind a decis să apese. Libet pretinde că el a măsurat intenÅ£ia de a apăsa a butonul (cu ajutorul unei encefalograme) chiar inainte cu 300ms ca subiectul să fie conÅŸtient de această decizie... Dennett crede că acesta este un exemplu clasic în care teoria lui are o explicaÅ£ie. Astfel, intenÅ£ia de a apăsa este conÅŸtientă, in sensul că este luată de un grup anume de neuroni, numai că ea devine conÅŸtientă pentru subiect numai odată ce decizia a fost scrisă clar in memorie, deci dupa câteva sute de milisecunde. Dennett insă nu insistă mult căci, după părerea lui, aceste experimentele lui Libet pot fi false din moment ce nu au fost reproduse (zice Dennett...).
  • Un alt experiment discutat este cel al lui Grey Walter (1963). Acesta a implatat electrozi in cortexul creierului, ÅŸi a rugat pacienÅ£ii sa apese un buton, ce ar fi schimbat diapozitivul unui proiector (ne putem la fel de bine imagina că acel buton ar fi aprins un bec). In realitate insă, ceea ce schimba diapozitivele era semnalul electric captat direct de pe cortexul creierului, ÅŸi nu butonul pe care ei apăsau. Ciudat insă, pacienÅ£ii raportau că acel buton le citea gândurile, câci diapozitivul se schimba cu câteva fracÅ£iuni de secundă înainte ca ei să apese pe buton! Să ne gândim, spune Dennet, in mod normal, semnalul de la creier la mâna care apasă butonul durează ceva (cam 300 de milisecunde), ÅŸi atunci creierul este obiÅŸnuit să asocieze timpul deciziei conÅŸtiente, timpului în care apasâm butonul, deci 300 de milisecunde mai tirziu decit momentul actual al deciziei de pe creier! In mod normal nu realizăm asta, ÅŸi ni se pare că am luat decizia exact in momentul când am apăsat pe buton, deÅŸi ea a fost luată 300 de milisecunde mai devreme. In experimentul lui Grey Walter însă, nu mai este nici un fel de întârziere a semnalului de la creier, căci el este măsurat direct de pe cortexul creierului, ÅŸi deci diapozitivul este schimbat chiar în momentul în care decizia este de fapt luată, cu 300 de milisecunde mai devreme decât timpul pe care îl raportează in mod obiÅŸnuit creierul. De aici senzaÅ£ia pacienÅ£ilor că gindurile lor au fost anticipate! Ca ÅŸi cu experienÅ£ele lui Libet, trebuie să fim circumspecÅ£i ÅŸi cu experienÅ£ele lui Grey Walter. Aceasta pentru că ele au fost efectuate acum 30 de ani, ÅŸi nu am găsit multă informaÅ£ie pe internet, Å£inând cont de importanÅ£a lor. Cei itneresaÅ£i pot porni mai departe de aici.
Capitolul 7, "Evoluţia conştiinţei"
  • Capitolul 7, denumit "EvoluÅ£ia conÅŸtiinÅ£ei", încearcă sa ne ajute să inÅ£elegem cum conÅŸtiinÅ£a poate apare într-o maÅŸinărie mecanică, ÅŸi face apel la teoria evoluÅ£iei lui Darwin. După mine insă, capitolul este neconvingător, deÅŸi adunce câteva puncte interesante.
  • Complexitatea fiinÅ£elor vii este un rezultat al intâmplării. ÃŽntâmplarea produce din când în când sisteme cu interaÅ£ie multiplă, extrem de eficiente. Să ne gândim numai la procesele moleculare din celulă, unde o proteină poate îndeplini mai multe funcÅ£ii, sau la neuronii ce procesează datele, ÅŸi care ÅŸi stochează datele în acelaÅŸi timp...
  • "Principala sarcină a creierului este de a produce viitor", zice Dennett
  • Din minunile naturii: un organism ce îşi manâncă propriul creier când nu mai are nevoie de el!
  • Saltul uriaÅŸ în evoluÅ£ie a avut loc odată cu creierul ce a putut învăţa, ce a putut avea memorie (plasticitatea creierului). El a putut supravieÅ£ui învăţând de la alÅ£ii sau din experinÅ£ele proprii (vezi efectul Baldwin).
  • ÃŽn acest moment creierul a schimbat intrebarea cu care era preocupat ("Ce voi face peste câteva momente"), cu "La ce mă voi gândi?"
  • Descoperirea lui "Eu" a apărut cind strămoÅŸul nostru a urlat după ajutor, dar nu era nimeni prin preajmă. Se aÅŸtepta la un răspuns de la o alta persoană, dar acel răspuns nu a venit. Atunci ÅŸi-a spus:"Hei, dar cine a urlat, e cineva in corpul meu?" Åži s-a descoperit (sau inventat) pe sine... Efectul ăsta se vede incă azi, când ne punem intrebări nouă înÅŸine... Avantajul lui este că aduce o nouă cale de comunicaÅ£ie pentru creier!
  • "Infestarea creierului de către meme (vezi Dawkins) este o alterare majoră a competeÅ£elor organului denumit creier"..."ConÅŸtiinÅ£a însăşi este un complex uriaÅŸ de meme"...
  • "ConÅŸtiinÅ£a este o colecÅ£ie de procese seriale (unele după altele), implementate pe structura paralelă de procesare a creierului"...
Capitolul 8
  • E.M. Foster:"Cum pot să ÅŸtiu ce gândesc, pînă cind spun ce gândesc?"
  • Un argument pentru prezenÅ£a schiÅ£elor de gânduri ale lui Dennett este introducerea incoÅŸtientă a unor cuvinte in vorbire, care spun de fapt ce gândim cu adevărat (vezi Freud).
Capitolul 9
  • "Cartea mea este mai mult o schiţă a teoriei conÅŸtiinÅ£ei".
Capitolul 10
  • "Când ne gândim, noi nu facem decât să selectăm din gândurile pe care le avem deja"! De exemplu, selectăm ce cuvânt să spunem din cele pe care ni le amintim, deci pe care ni le pun la dispoziÅ£ie, ca pe o tavă, schiÅ£ele de gânduri...
Capitolul 12
  • Dennet discută aici experimente cu persoane oarbe parÅ£ial, în sensul că ele pot vedea numai o regiune a câmpului vizual ("blindsight" in engleză). Aceasta pentru că partea creierului care procesează informaÅ£ia din acea regiune vizuală este distrusă, ÅŸi deci pesoana nu poate vedea, deÅŸi ochii captează lumină din acea zona vizuală. Ciudat insă, subiecÅ£ii pot ghici ce este in acea regiune viziuală, deÅŸi nu pot vedea! Aceasta pentru că, din fericire, informaÅ£ia ajunge parÅ£ial ÅŸi la alÅ£i neuroni care funcÅ£ionează bine, ÅŸi care formează o schiÅ£a de gânduri cu ceea ce s-ar putea afla acolo...
  • O altă experienţă fascinantă este acea a celor ce au primit ochelari care inversează susul cu josul (răstoarnă imaginile). După citeva zile, subiecÅ£ii puteau merge cu bicicleta in trafic, deÅŸi imaginile primite erau inversate! Cât de repede se adaptează creierul...
Capitolul 13
  • David Hume:"Când mă gindesc la mine, conÅŸtientizez mereu că percep ceva în acel moment de timp"
  • "Insectele, ca furnica de exemplu, nu conÅŸtientizează ce fac. Ele muncesc pe brânci la contrucÅ£ia unui edificiu, care se întâmplă să le ajute să supravieÅ£uiască". Cât este de adevărată observaÅ£ia aceasta ÅŸi în cazul nostru, al oamenilor.... De câte ori nu ne trezim noi că facem lucruri pentru că pur ÅŸi simplu le facem...
  • "ConÅŸtiinÅ£a nu are o existenţă independentă de creier, ci este un artifact al creierului".
Capitolul 14
  • "Copii cad mereu în plasa de a crede că conÅŸtiinÅ£a are o existenÅ£a aparte, cel puÅ£in în cazul păpuÅŸilor"
  • "Durerea are doar rolul evoluÅ£ionar de a ne îndeparta de sursa de pericol"
  • "ExplicaÅ£ia din această carte a conÅŸtiinÅ£ei este departe de a fi completă. Este doar un început"

Constiinţa explicată ("Consciousness Explained"), de Daniel C. Dennett, a fost publicata in limba engleza la Editura Little, Brown and Company, in 1991.

[www.stiinta.info]

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga un comentariu

This is a captcha-picture. It is used to prevent mass-access by robots. (see: www.captcha.net)
Introdu codul:
Numele dumneavoastra:
Comentariu. Atentie, salveaza textul inainte de a-l trimite, ca o precautiune... Poti selecta tot comentariul cu CTRL-A si copia cu CTRL-C:
 
  • September 7, 2009, 4:12 pm - cristi

    nu stiam ca are un nume, "hipnagogie"... citind insa pe wiki, remarc ca nu are o explicatie neurostiintifica, mai degraba este o colectie de fapte. daca insa astfel de experiente ne dau o idee despre cum e contruit creierul nostru, in mod special daca noi insine avem experientele, cred ca e cu atat mai interesant sa incercam sa le gasim mecanismul...


  • September 7, 2009, 2:03 pm - Paul

    @cristi:
    Ce ai experimentat se numeste "hipnagogie":
    http://en.wikipedia.org/wiki/Hypnagogia

    Starea aceea e ceva normal cand adormi si o fiecare o experimenteaza de fiecare data cand adoarme, dar este foarte rapid uitata.


  • June 17, 2009, 2:35 am - Mihnea Maftei

    Datorita acestui articol (si a faptului ca il stiam pe Daniel Dennett din "talk"-uri ale sale vazute pe internet) am luat cartea de la biblioteca si am inceput-o. Acum sa vad daca imi place si o termin...


  • February 21, 2009, 3:56 pm - cristi

    Aseara am avut o experienta ciudata, pe care sigur multi dintre noi o avem: la putin timp dupa ce m-am asezat in pat, mintea mi-a luat-o razna... Practic, pe masura ce intram din ce in ce mai adanc in somn, pierdeam controlul propriilor ganduri... Asa se face ca dupa cateva minute ma jucam in gand cu niste papusi de jucarie. M-am trezit brusc si m-am intrebat, ce cale au luat-o gandurile mele, cum am pierdut eu incetul cu incetul controlul asupra lor? Am ramas cu ideea asta, asa ca am revenit la Dennet si am vazut ca se potriveste modelul lui. Acesta spune ca in creier sunt miliarde de ganduri, dar ca noi constientizam numai o parte dintre ele. Intr-o procesare paralela ca a creierului nu e de mirare, ba chiar de asteptat ca se produc foarte multe ganduri. Eu probabil chiar si in timpul zilei am un gand ca ma joc cu papusile, doar ca el este suprimat, ori eu nu sunt constient de el. Face parte din subconstient ar zice Freud. La culcare insa, controlul (sau organizarea) se pierde. Atunci orice gand poate prelua conducerea, deveni constiinta, ca intr-o poveste unde pisica joaca pe masa. Valabil si pentru vise...


  • February 3, 2009, 4:17 am - mihai

    "Complexitatea fiinţelor vii este un rezultat al intâmplării" -dupa spusele lui Richard Dawkins complexitatea fiintelor vii in sens evolutiv(sens darwinian) nu este un rezultat al intamplarii ci este asemuita cu urcarea foarte lenta a unei pante muntoase foarte line unde selectia naturala isi face simtita prezenta deci nu este un proces intamplator


  • May 15, 2008, 3:34 pm - ion c. tudor

    v-am trimis spre dezbatere si eventual inserare la rubrica dvs. „Carti„ , sau „ Biblioteca„ , si umila mea carte, „Misterele timpului - o teorie a transcendentei„; cartea este editata in 2006 si are un caracter deschis oricarei pareri, de aceea o supun atentiei dvs. si cititorilor dvs.
    ion c. tudor


  • January 14, 2008, 2:37 am - cristi

    daca si constiinta era explicata, eram ori la bal, ori la spital... asa insa, e loc de si de idei de dezbatere, si de pareri personale...


  • January 13, 2008, 3:50 pm - Adina Maria Stanciu

    OOps, Sorry Mr. D.C. DENNET :)


  • January 13, 2008, 3:48 pm - Adina Maria Stanciu

    Pe mine m-a convins Bennet sa-i citesc cartea, cu toate ca sunt dezamagita din cauza faptului ca explicatia constiintei este inca foarte departe de a fi definita in totalitate corect.