| |  |
Podcast audio
Stiri aleatoare
Comentarii articole
INIŢIATUL ROMÂN Domnul „DUMNEZEEU – Dumnezeeu // DUMNEZEEUL DUMNEZEEILOR, prin Revelaţiile... (de Iniţiatul Român)
este o carte interesanta!nu prea mi-a placut ca era lunga dar chiar am aflat multe informatii utile ... (de andreea)
MX096V , [url=http://ieasrxswldfo.com/]ieasrxswldfo[/url], [link=http://idfgynzlxvvi.com/]idfgynzlxv... (de nuyfamqgcy)
ADZze2 , [url=http://epjiyluiezgv.com/]epjiyluiezgv[/url], [link=http://ayydaeutcbwq.com/]ayydaeutcb... (de pxorvaral)
paKmI4 , [url=http://ymyplkpbndrp.com/]ymyplkpbndrp[/url], [link=http://xpjyyognsjvi.com/]xpjyyognsj... (de tdlwdslxh)
lw7iEP , [url=http://hkvqnlgqapsm.com/]hkvqnlgqapsm[/url], [link=http://irztgswmcueb.com/]irztgswmcu... (de khjjpgeh)
Nou în Bibliotecă
24/11/2010 | Categoria: Video
18/11/2010 | Categoria: Video
27/10/2010 | Categoria: Recenzii
Abonează-te
Bloguri
Citeşte rapid ştirile!
Colaborări
.jpg){kind=small}
Acum ştirile stiinta.info şi în toolbarul portalurilor Lacaşuri Ortodoxe si Stiinta Azi.
Colaborarea Belle descoperă un nou tip de mezon
O echipă internaţională de cercetători experimentul Belle de la laboratorul KEK (High Energy Accelerator Research Organization), Tsukuba, Japonia, a anunţat recent descoperirea unei noi particule subatomice cu o sarcină nenulă. Acestă particulă, pe care cercetătorii au botezat-o Z(4430), nu are loc în schema obişnuită a mezonilor, combinaţii de cuarci şi anticuarci care sunt ţinuţi laolaltă de de forţa interacţiei tari.
Categorie: Fizica
Autor: Adrian Buzatu
Particula Z(4430) a fost descoperită în dezintegrările mezonilor B (mezoni care conţin un cuarc "bottom") produşi în mari cantităţi la fabrica de mezoni B (Fabrica B) de la acceleratorul KEKB, care ciocneşte fascicule de electroni şi pozitroni la laboratorul KEK. Investigând diversele moduri de dezintegrare a mezonilor B la aproximativ 660 de milioane de perechi de mezoni B şi mezoni anti-B, colaborarea Belle a observat 120 de mezoni B care se dezintegreazp în o particulă Z (4430) şi un mezon K. Instantaneu, particula Z(4430) se dezintegrează în o particulă numit "Psi prim" şi în un mezon pi (Figura 1). Colaborarea Belle a măsurat sarcina electrică a acestei particule a fi aceeaşi cu a electronului şi masa acesteia ca fiind aproximativ de 4.7 ori cea a protonului.
În ultimii ani, au fost descoperite deja câteva particule ciudate la cele două fabrici B (experimentul Belle de la laboratorul KEK şi experimentul BaBar de la laboratorul SLAC): X(3872), Y(4260), X(3940),Y(3940). Toate aceste particule au o masă în intervalul 4-4.5 ori masa protonului şi se dezintegrează în mezoni pi şi o alta particulă care este ori particula J/psi ori particula Psi prim (acestea două fiind exemple de particule de "charmonium", adică particule formate din un cuarc charm şi un anticuarc anticharm). Dar masele şi proprietăţile de dezintegrare ale acestor particule nu se conformează asteptărilor teoretice ale particulelor ce sunt combinaţii de cuarci şi anticuarci. De aceea, fizicieni teoreticieni din întreaga lume au propus alte posibile explicaţii, printre care şi aceea că aceste particule ar putea fi formate din patru cuarci (de exemplu, din un cuarc charm, un cuarc anti-charm, un cuarc up şi un cuarc anti-up). Dar cum toate aceste particule erau neutre din punct de vedere electric, nu se putea exclude posibilitatea ca aceste particule să reprezinte noi stări excitate ale mezonilor de charmonium.
Dar noua particulă descoperită, Z(4430) este diferită de acestea, căci are o sarcină electrică nenulă, iar aceasta o distinge clar de perechile de cuarc-anticuarc. Această particulă ar trebui să fie format din un cuarc charm, un cuarc anticharm, un cuarc up şi un cuarc antidown). Astfel, particula Z(4430) nu s-ar integra în structura teoretică a mezonilor obişnuiţi. Tocmai de aceea această particulă a atras atenţia fizicienilor din întreaga lume (Figurile 2 şi 3).
Ne se poate izola un singur cuarc. Cuarcii nu pot exista decât în grupuri, iar grupurile cunoscute de cuarci se numesc barioni sau mezoni (fenomen numit confinarea cuarcilor). Aceasta este o caracteristică a forţei tari, iar aceasta este descrisă matematic de o teorie numită cromodinamica cuantica (QCD, Quantum Chromo-Dynamics). Descoperirile de particule subatomice la fabrica B de la laboratorul KEK furnizează o bază experimentală pentru a înţelege mai bine fenomenul confinării cuarcilor, precum şi modul de formare a materiei (combinării particulelor elementare în particule compuse) în cadrul teoriei QCD.
Descoperirea particulei Z(4430) este descrisă în articolul trimis spre publicare prestigioasei reviste cu rezultate de cercetare în fizică Physical Review Letters pe 22 octombrie.
Figura 1: Noua particulă Z(4430) este predusă împreună cu un mezon K din dezintegrarea unui mezon B şi se dezintegrează instantaneu în o particulă Psi-prim şi un mezon pi.
Figura 2: Mezonii obişnuiţi sunt particule compuse formate din un cuarc şi un anticuarc ţinuţi laolaltă de forţa tare. Un mezon format din un cuarc charm şi un cuarc anticharm se numeste "charmonium".
Figura 3: Particula X(3872), care este neutră din punct de vedere electric, nu poate fi considerată automat o particulă neobinuită de charmonium. Pe de alta parte, noua particulă descoperită Z(4430), care este încărcată din punct de vedere electric, poate fi distinsă în mod clar de celelalţi mezoni de charmonium.
Figura 4: Distribuţia masei măsurate pentru perechile de mezoni pi şi mezoni psi-prim detectaţi. Particula Z(4430) apare ca un vârf ascuţit la 4430 MeV în această distribuţie.
#1: Colaborarea experimentului Belle este o echipă internaţională de aproape 400 de cercetători şi studenţi din 55 de institute (laboratoare şi universităţi) aflate ăn 14 ţări şi regiuni diferite.
#2: Este obişnuit în fizica particulelor a se boteza particule noi descoperite cu litere latine sau greceşti. Noua particulă descoperită se numeşte "Z" pentru a putea fi distinsă de celelalte particule din acelaşi interval de mase. Valoarea din paranteză indică masa în unităţi de MeV (milioane de electron-volţi).
#3: Cuarcii sunt particulele cele mai mici (fundamentale, elementare) care compun materia. Se cunosc şase tipuri de cuarci, clasificaţi în trei generaţii. Cele şase tipuri sunt cuarcul up şi cuarcul down (generaţia I), cuarcul charm şi cuarcul strange (generaţia a II-a), cuarcul top şi cuarcul bottom (generaţia a III-a). Cuarcii up, charm, top au sarcină electrică de +2/3 e şi cuarcii down, strange şi bottom au sarcină electrică de -1/3 e, unde "e" reprezintă sarcina electrică a electronului. Pentru fiecare cuarc există un cuarc corespondent de antimaterie cu aceeaşi masă, dar cu sarcină electrică opusă.
Sursa originală: KEK declaraţie de presă. Text tradus de Adrian Buzatu pentru Clubul Fizica Particulelor. Puteţi citi mai multe despre fizica particulelor pe portalul nostru, http://fizicaparticulelor.ro.
Comentarii
Adauga un comentariuAdauga un comentariu
Sp5VeO <a href="http://enfpihjjljcs.com/">enfpihjjljcs</a>
j4Ze6i , [url=http://weraqwdwbbxr.com/]weraqwdwbbxr[/url], [link=http://decghzetpeok.com/]decghzetpeok[/link], http://lgcnttuawnno.com/
91Fgp1 <a href="http://wnsreuueebdg.com/">wnsreuueebdg</a>
Never seen a bteter post! ICOCBW
cine e autorul modelului fortei a cincea (sau modelului vibratiei universale), cumva MVU ?
situl de care vorbeste Costi este "http://alberteinstein.ro/"
Am citit cartea "Forta a Cincea", Ed. Conphys 2004, lucrare nominalizata pentru Premiul Acad.O.St.R. 2004 si cu sanse de a fi castigat premiul, daca nu se iveau niste disensiuni... Diaspora este mai prezenta in academia amintita decat in Academia Romana. Referitor la site, intrucat cunosc cartea, prima si ultima coloana din site sunt ale administratorului site-ului, iar numai cele trei coloane din mijloc reprezinta lucrarea. Dar si din lucrare, cred ca doar mecanismele de baza au fost traduse (modelul vibratiei universale), nu si implicatiile in celelalte discipline, desi ezoteria nu a fost straina de maajoritatea fizicienilor. Apoi, regula la Nobel e de a propune altii lucrarea ta, neputandu-te inscrie ca la saloane de inventii, asa ca "vina" poate fi doar a celor ce se implica...
Eu am gasit lucrarea fractionata pe site-ul "Albert Einstein si foata a 5-a"...
Una din propunerile pentru Nobel a fost, de curand, si "modelul fortei a cincea", numindu-se si " modelul vibratiei universale", dar dupa unele traduceri americane si canadiene. Poate trebuiau traduse, mai intai, in romana, desi lucrarea e romaneasca. Ce se face acum cu LHC este doar o secventa a lucrarii...
Forţa a 5-a are două componente [de fapt, acestea ar putea fi considerate (şi) ca două forţe diferite], una activă şi una pasivă. Cea activă se referă la forţa suplimentară centrifugală gravitaţională (aşa-zisa forţă „gravitovortex”), la nivel galactic, care, faţă de forţa gravitaţională clasică a lui Newton, va interveni (şi) cu o forţă compensatorie intra-sistem (datorită activităţii generale galactice...; formula 14**). FN (forţa gravitaţională clasică a lui Newton) = k / r2. FV = F5' = forţa gravitovortex = componenta activă. F5' = k / r3 (formula 14*). Componenta pasivă (arbitrul comportărilor energetice universale) este manifestată de două reprize ale radiaţiei termice de fond [una dintre ele, manifestarea C sau, mai precis, manifestarea întârzietoare a comportării C peste comportarea D este interceptată/recepţionată de noi („observatorii”/receptorii materiali de pe Terra) ca având 2,84ºK; cealaltă repriză, A, se manifestă în/pentru antimateria din centrele galactice, „găurile-negre”] şi două reprize ale radiaţiei neutrinice de fond (una, D, interceptată de noi cu 2ºK; cealaltă, B, se manifestă în/pentru antimateria din centrele galactice, „găurile-negre”). Între comportările A,B, respectiv C,D ale unei singure vibraţii universale există o pauză energetică, în/pe care se transmit energiile/informaţiile cu viteza mai mare decât „c”. „Arma care schimbă viitorul” se referă la emiterea de energii negative (fronturi magnetice „+”) de înaltă frecvenţă, schimbând, în zonă, contribuţia fluctuaţiilor energetice (ciclice) ale „cosmosului” [atât în faza manifestării materiei, cât şi, prin modalităţi de amplificare şi „întârziere” (cu ajutorul unor sisteme optice), în fazele specifice comportării straturilor subtile ale spiritului...]. Astfel, va fi o intervenţie energetică prin componenta pasivă, la componenta activă conectată cu fluctuaţiile energetice datorate evoluţiilor ciclice ale sistemelor/corpurilor cosmice (deci, cu destinul energetic astral). Aceasta, deoarece s-au produs (prin aparatura/intervenţia amintită...), atât cutremure, erupţii vulcanice (destabilizându-se relaţiile energetice prestabilite ale Terrei, interioare şi cele cu sistemele exterioare dominante), cât şi destabilizări ale „vieţii” oamenilor, ale cursului normal al fenomenelor sociale...
In noul context, manifestări energetice ar trebui sa fie denumite şi cele considerate de unele teorii ca energo-informaţionale (sau informaţionale), mai precis, şi componenta magnetica (informaţională) şi componenta electrica (energetică) ale luminii (ca undă electromagnetică), ale fotonului. Cum fotonul, la rândul său, este portat, se creează un impediment în denumirea noţiunilor. Astfel, „energo” poate fi fotonul (corpusculul), care are, la rândul lui, manifestare energetică [4 polarităţi, din 6, vor fi „ - „ ; cele 4 polarităţi vor determina o atenuare/diminuare a vibraţiei universale interacţionate, deci vor determina o manifestare „yang”] şi comportare informaţională [2 polarităţi, din 6, vor fi „+” ; cele 2 polarităţi vor determina o sporire a vibraţiei universale interacţionate, deci vor determina o manifestare „yin”], iar „informaţionalul” ar trebui să fie manifestarea portantă . Cum tipul acţiunii este „ - „ , s-ar manifesta un informaţional „energo”, ceea ce ar duce la o contradicţie de termeni şi noţiuni. În concluzie, „energo” (corpusculul) este/are „+” şi „ - „ , iar manifestarea portantă poate fi „+” şi „ - „ (adică „yang” şi „yin”, manifestând atenuarea/diminuarea, respectiv sporirea vibraţiei universale interacţionate). Regula de respingere/portare energetică: „energiile de acelaşi tip determină respingere/portare, energiile de tip opus determină atracţie”...
@MVU, pari tipul de om egocentric, cel care are impresia ca le stie pe toate....Cu toate acestea nu imi doresc sa intru in polemica cu tine pentru ca pre
simt ca nu "ma tin balamalele" Asadar.... 1)Esti putin paralel cu fizica, intrucat nu folosesti unitati de masura. Cu alte cuvinte...te crezi destept dar lantul trofic te contrazice!
2) Imi este scarba de cei care sustin in mod aberativ ca detin adevarul. Asta te include si pe tine (imi asum aceasta afirmatie)!
3) Cultura se castiga in timp citind! Nu aberand acolo unde poti!
4) Fizica este experimentala, nu povestita!
5) Concluzia este ca libertatea de exprimare este o arma, in mana prostului!
Faptul că primele „cărămizi” structurale, reţelele primare de substanţă şi antisubstanţă [acestea fiind uneori, electronul şi pozitronul din faza de vibraţie a materiei, în alte cazuri, electronul şi quarkul u+2/3, în alte cazuri, componentele fotonului sau ale quarkului d-1/3 (ale quarkului d-1/3, doar dacă, printr-o sinergie a polarităţilor lor cu „jocul” celorlalte polarităţi întâlnite, se „înşurubează” în structurile neutronului şi protonului)...], sunt aceiaşi „actori” ce joacă în toate rolurile universale (a se citi: în toate procesele, fenomenele universale, punând în valoare, direct sau indirect, forţele cunoscute din fizica clasică), ar putea anticipa că „particula lui Dumnezeu – bosonul Higgs” mult căutat(ă) nu poate fi constituit(ă) decât tot din aceste componente, doar că vor fi alte conjuncturi energetice, conjuncturi ce, de altfel, dau toate diferenţele şi proprietăţile structurale/comportamentale universale (masa, energie, sarcină electrică, spin sau manifestare de torsiune, …). Prin conjuncturi energetice se înţelege ceea ce vine din afară pentru interacţionare, cu/fără posibilităţi transformatoare interioare (fronturi energetice fără particulă la bază ce au două tipuri opuse de manifestare, care pot avansa sau încetini vibraţia interioară de reţea şi deci, pot modifica faza vibratorie de interacţiune…, de asemenea, pot rupe relaţia de susţinere dintre reţelele primare sau grupările lor, prin urmare, pot modifica identitatea unei reţele primare sau a unei particule!)…
În dezintegrarea unei stări legate de quarkuri t t‾ (toponiu) într-un boson Higgs şi un foton, energia monocromatică emisă de foton ar putea fi o semnătură a bosonului Higgs (aceasta fiind posibilă într-un accelerator precum cel de la Geneva, cu energia fasciculelor electron-pozitron astfel potrivite, încât să fie acordate pe rezonanţa toponiului). O altă sursă de bosoni Higgs este radiaţia unui boson Z0, odată cu dezintegrarea celor doi în câte o pereche de quarkuri de viaţă mai lungă. Din patru particule de viaţă lungă (în această configuraţie de stare finală), două ar putea determina masa bosonului Higgs. …Apoi, bosonul Higgs s-ar (mai) putea dezintegra într-o pereche de quarkuri bb‾. Quarkul b, având o viaţă relativ lungă, s-ar putea detecta perechea bb‾ prin urmele lăsate în procesul de dezintegrare şi apoi să se deducă masa bosonului Higgs, din studiul energiei şi momentului perechii bb‾.
Legat de „Geneva”, locul acceleratorului nu este cel mai potrivit, deoarece fiind activ angrenat în polaritatea N-S a câmpului magnetic terestru, orice foarte mică eroare datorată acestui fapt, la proprietăţi îmbunătăţite (mărirea vitezei particulelor şi a numărului de ciocniri…), se va însuma [mai ales că particulele primare cu proprietăţi opuse (sarcina, de exemplu) resimt „la prima mână” aceasta] . Un loc acceptabil din acest punct de vedere poate fi Antarctica (unde s-au făcut experimentele la forţa a cincea…). …Acele posibile „găuri negre”, de care s-a vorbit, nu pot fi în faza vibratorie de manifestare a materiei (deci nu vor interacţiona materia); antiparticulele forţate să apară în acceleratoare nu vor apărea niciodată – libere – în interacţiune cu materia; ele, din moment ce vor ieşi din planul material, vor ieşi şi din relaţia cu acceleratorul, rămânând, ori în spaţiul interplanetar, ori în relaţie cu reţeaua (structurală!) magnetică terestră (reţea neacceptată încă de fizica clasică, fiind cea responsabilă de înmagazinarea / „memorarea” proceselor/fenomenelor energetice în câmpul magnetic, inclusiv cele ale LHC de acum…), cea care prinde toate fazele de manifestare universală, precum şi structura chakrelor, bionilor/orgonilor (primele formaţiuni ale spiritului, descoperite de W.Reich şi Tesla prima dată la plante, formaţiuni ce se formează mai ales între catenele ADN datorită blocajelor/capcanelor de fotoni, electroni ce îşi vor pierde identitatea şi vor fi „material de lucru” pentru acest nou tip de structurare) sau a altor formaţiuni biostructurale mai complexe (de la nivel intercelular sau superior acestuia, la care se realizează sau, într-o exprimare mai clară, este obligatoriu să se realizeze un circuit închis structural şi de vibraţie). Interacţionând formaţiunile spiritului, deci va interacţiona şi relaţia spirit-corp, …din zona apropiată…
Dacă v-am trezit interesul, puteţi accesa informaţiile referitoare la „Modelul vibraţiei universale” (modelul vibraţional al forţei a cincea). Veţi descoperi un „arbitru” (reper) universal pentru toate comportările energetice şi structurale (o reţea tridimensională – având cuburi de reţea – a cărei masă este de peste 99,99% din masa totală a Universului, mai bine zis, acel ETER ce a fost greşit respins de interpretările experimentelor fizicienilor clasici), faţă de care se defazează ca vibraţie structurările de materie şi antimaterie… Fizica clasică cercetează doar faza de vibraţie specifică materiei (planul material), ieşirea din acest plan nefiind înţeleasă (mai precis, planul material este reprezentat numai de momentele/timpii contactării reţelei fundamentale universale de către reţelele de substanţă şi antisubstanţă aflate, bineînţeles, în exercitarea mişcării de spin: vor fi patru contactări – din 90 în 90 de grade – pentru o rotaţie de 360 de grade; deci, momentele/timpii acestor patru contactări vor manifesta planul material). Modelul prezentat se bazează pe cele trei dimensiuni de reţea, atât pentru reţeaua fundamentală, cât şi pentru reţelele structurale (ale căror mărimi se autoreglează tocmai pentru a putea manifesta mişcarea de spin, iar aceasta, la rândul ei, nu este altceva decât o „necesitate” rezultată din interacţiunea de vibraţii ale reţelelor: fundamentală şi structurale)… Apoi, se obţin şase sensuri de vibraţie fundamentale/universale asupra cărora se vor manifesta (cu raport de 4/2 sau 2/4) acţiunile de sporire sau diminuare ale vibraţiei normale/neinteracţionate a „câmpului” fundamental. Pornind din poziţii „la 45 de grade” faţă de reţeaua fundamentală, reţelele structurale pot crea consens/sporire de vibraţii (ce, la alte nivele, în mod aleatoriu, ar putea însemna/crea: electropozitivitate subtilă, fără particulă la bază; Yin…; întuneric; aciditate…) sau contravibraţii/diminuare… (ce, la alte nivele, în mod aleatoriu, ar putea însemna/crea: electronegativitate subtilă, fără particulă la bază, dar care ar putea porta fotoni sau interacţiona electroni; Yang…; „lumină”; bazicitate…). Deci, ar trebui revizuită acea exprimare legată de „informaţional” (informaţionalul fiind, deci, de două feluri: să zicem: „+” şi „ – „). Dacă la fiecare dintre reţele (fundamentală şi structurală) vom avea opt cadrane ale sistemelor de axe, 8 ∙ 8 = 64 posibilităţi „de pornire” în manifestare a reţelelor primare universale. La „întoarcerea” vibraţiei prin reţele (concomitent, şi la cea fundamentală şi la cea structurală), se vor repeta configuraţiile amintite (dar având o altă aşa-zisă numerotare/evidenţă)… Se înlesneşte, astfel, (într-un fel…) domeniul de interacţionare. …Vor fi 32 de tipuri de comportare „în oglindă”, aceasta însemnând „tărâmurile” comportamentale „de stânga” şi „de dreapta”… ce vor dezvolta (în cazul unor acţiuni însumate în cadrul sistemului, nu de echilibrare…) la diferite nivele (bineînţeles, superioare) manifestări / ”câmpuri” „de torsiune”… Procesele/fenomenele informaţionale/subtile (procese fără a angaja constant particule…) îşi găsesc aici un suport structural (existenţial, „palpabil”), comportamental(,) energetic, matematic(,) în general (geometric, în special), logic, filozofic/metafizic…, dar, în acelaşi timp, acestea vin să completeze golurile existente în explicarea tuturor manifestărilor structurale, forţelor fizicii clasice…
“Collider Detector at Fermilab (CDF) este unul din cele doua detectoare de particule (alaturi de DZero) ale acceleratorului de particule Tevatron de la laboratorul american de fizica particulelor Fermilab, de langa Chicago, SUA. Acceleratorul produce si accelereaza pana la energii de 1 TeV (1 terra electron volt) protoni si antiprotoni. Protonii (materie) si antiprotonii (antimaterie) au mase egale, dar sarcini electrice opuse. Acestia au energia de repaus (energia masei) un pic sub 1 GeV. Prin urmare, acestia sunt accelerati la energii de aproape o mie de ori mai mari decat dacar ar fi in repaus, pana la viteze mai mari de 99.99% din viteza luminii. Un fascicul de protoni contine aproximativ 100 miliarde de protoni, iar unul de antiprotoni aproximativ 10 miliarde (este mai dificil sa se produca si sa se acumuleze antimateria, caci are tendinta de a se anihila cu materia).
Au loc aproximativ 2 milioane de coliziuni de fascicule pe secunda, iar la fiecare coliziune interactioaza in medie doar cate una-doua perechi de protoni si antiprotoni. Cum un proton este format din trei cuarci plus gluoni care tin cuarcii impreuna (iar un antiproton ndin trei anticuarci plus gluoni), de fapt la o ciocnire proton-antiproton are loc la nivel elementar o interactie intre un cuarc si un anticuarc, sau intre o pereche de gluoni. Aceasta interactiune elementare duce la crearea de noi particule subatomice care nu pot fi produse decat la aceste energii mari, iar aceste particule se dezintegreaza rapid, rezultand alte particule care apoi traverseaza diferitele subdetectoare care formeaza CDF, in fiecare lasand depuneri de energie. Prin acestea, cercetatorii pot reconstrui apoi traiectoriile acestor particule si deduce despre ce particula e vorba, ce impuls si ce energie are.”
Multe dintre microparticule sunt “iluzii” asa-zis informationale (+/-) transmise prin reteaua universala (forta a cincea), avand si putere de interactionare a receptorilor. Daca “jerbele” au manifestari liniare, vor reda rezultate informationale; daca jerbele au linii curbe (ce se inchid, de tip “melc”), arata miscarea corpusculilor/componentelor din particulele urmarite, daca acestea sunt particule compuse; in cazul electronului, pozitronului (pozitronul adus in faza de manifestare a materiei, in mod artificial), daca apar acele linii curbe (linii ce sunt particule vizualizate, in timp, in miscare, reactionand fata de fortele/campurile dominante si manifestandu-si componenta de torsiune/spin), ele pot fi particule inactive pana atunci, din spatiul inconjurator, activate datorita energiilor mari degajate [exista in atmosfera terestra o multitudine de particule primare, neincadrate temporar in structuri, ce se mai denumesc si materie eterica; vantul solar este si el raspunzator de improspatarea acestora, iar miscarea lor este conditionata de campul magnetic terestru si de “obstacolele” intalnite (feng shui); de asemenea, omul poate primi aceasta materie eterica prin partea de jos a corpului si din stanga, iar eliminarea particulelor necorespunzatoare se va face pe partea dreapta…]. Aceste particule primare (electoni liberi, quarkuri…) pot fi aduse, in alte cazuri, din afara (fazei vibratorii a) planului material [energiile mari create vor “stimula” materia experimentata si, artificial, o poate duce spre interactionare cu astfel de particule]. Nici din camera de vidare nu pot fi scoase in totalitate aceste particule, decat cele ce adera la procese, structuri; in acceleratoare, vor fi, cu siguranta. …Aceasta, daca nu cumva s-a mers pe o EROARE continua de interpretare a CONJUNCTURILOR ENERGETICE din timpul coliziunilor: nu se intalnesc, numai, o particula cu o alta particula sau antiparticula, ci, se intalnesc, un fascicul, cu un alt fascicul si trebuie considerat tot “mediul” inconjurator al procesului!!! Iar daca la proton-antiproton ar mai fi de acceptat chiar si “ciocnirea” [nu e o ciocnire clasica, ci o fortare de conjunctura realizata de "vecinatati", in cele din urma, actionand polaritatile "+/-" de manifestare ale particulelor in discutie; polaritatile "+/-" ale retelelor primare sunt cate 6, cu raport 1/2 sau 2/1, adica, +4/-2 sau -4/+2 si in rotatie permanenta de spin], la retelele primare ale electronului si pozitronului (pozitron devenit material in conditiile accelerarii), este mai greu de crezut ca vor degaja componente !!! Ar mai fi si varianta satelizarii reciproce a unor componente de particule. Deci, conjuncturile energetice (fondul energo-informational) in care se desfasoara procesele dau “legea” si regulile [dau comportarea si traseele de urmat pentru particule, particule ce se pot infatisa in variante structurale simple sau compuse; adica, si o grupare de componente, daca indeplineste conditiile energetice, poate substitui particula tip]. O greseala asemanatoare au mai facut fizicienii clasici, cand au eliminat, prin interpretarea incorecta a experimentelor, existenta ETERULUI (FORTA A CINCEA)!!!