27.08.2007

Cercetătorii induc senzaţii de părăsire a propriului corp


Cercetătorii din Elveţia şi Anglia au reuşit să inducă artificial experienţe în care subiecţii au simţit cum şi-au părăsit propriul corp, şi s-au privit de la câţiva metri distanţă. Acest efect este raportat de către o zecime din populaţie, în mod special în urma unei experienţe traumatice în care bolnavii sunt reanimati din moarte clinică, în urma unei crize de epilepsie sau utilizării de droguri.


Categorie: Biologie
Autor: Cristian Presură



Cercetătorii au reuşit să păcălească simţurile umane folosind ochelari speciali ce îi imersau într-o realitate virtuala, şi diferite obiecte care au atins pielea, coordonaţi fiind cu imaginile din realitatea virtuală. Seriozitatea experimentelor prezentate recent este întărită de faptul că ele au fost publicate într-una din cele mai prestigioase reviste de specialitate, şi anume "Science".

Oare cine nu a citit despre cei care, aproape în moarte clinică, au simţit cum şi-au părăsit propriul corp, şi apoi au privit, de undeva de sus, întreaga masă de operaţii? Câţiva dintre noi poate am auzit chiar de la cunoscuţi astfel de experienţe relatate. Căci ele par să fie raportate de 10% din populaţie. Oamenii de ştiinţă sunt însă sceptici în a crede că astfel de experienţe sunt paranormale. Ei cred că acestea sunt un rezultat al unei funcţionari defectuase a creierului în acele situaţii extreme. Rezultatele prezentate recent în revistă "Science" sugerează din nou că aceste experienţe (considerate de unii dintre noi paranormale) pot avea o explicaţie ştiinţifică.

Ideea principală a experimentelor efectuate de cercetătorii din Elveţia şi Anglia a fost iluzionarea subiecţilor în a crede că ei sunt prezenţi într-un alt corp din realitatea virtuală, corp situat în aceeaşi cameră în care se aflau subiecţii, dar la o anumită distanţă faţă de corpul real. Iluzia a reuşit aşa de bine, încât subiecţii au reacţionat puternic, cu reacţii de frică, atunci când corpul virtual a fost ameninţat intenţionat.

Într-un prim set de experienţe, Dr Henrik Ehrsson de la University College din Londra, a folosit ochelari speciali pentru subiecţi, folosiţi des în experimetele de realitate virtuală. În aceşti ochelari subiecţii şi-au putut vedea propria imagine filmată de o cameră video din spatele lor (vezi poza alaturată). Aceasta le dădea senzaţia că îşi urmăresc propriul corp de undeva din spatele lor, unde s-ar fi aflat, deşi de fapt ei urmăreau o imagine virtuală plasată în faţa lor de către ochelari. Pentru că păcăli şi capacităţile senzoriale de percepţie ale subiecţilor, subiecţii erau atinşi pe piept cu un băţ care nu se vedea pe camera video, pentru că filmările erau făcute de la spate. Cu toate acestea, exact în acelaşi moment, un alt bat era adus în fata camerei de luat vederi, la o distanţă mică de aceasta. Băţul acesta, care nu atingea pacientul deci, era perceput de pacient ca fiind cel pe care îl atingea el şi deci, în consecinţă, pacientul se simţea lângă băţul de lângă camera video, şi deci în spatele locului în care se afla el efectiv.

Într-un alt set de experienţe similare, profesorul Olaf Blanke din Elveţia le-a pus subiecţilor ochelari speciali, în care ei au putut vedea un manechin reprezantand propriul corp, aflat direct în faţa lor. În acelaşi timp un alt cercetător scarpina subiecţii pe spate. Ca şi în experimentul precedent, subiecţii aveau impresia că îşi urmăresc propriul corp de undeva din spate, pentru că ei ataşau senzaţia de scărpinat la locaţia virtuală, nu la cea în care se aflau ei. Pentru a se asigura de aceste senzaţii, cercetătorii au acoperit ochii subiecţilor, şi i-a deplasat într-o altă locaţie. Odată rugaţi să revină la locaţia iniţială, subiecţii reveneau mereu la locaţia unde văzuseră corpul virtual: manechinul. În ambele experienţe, păcălirea ambelor senzaţii (vizuală şi de percepţie) a fost crucială.

Desigur că astfel de experienţe ne ajută să înţelegem ştiinţific experienţele în care subiecţii au simţit cum şi-au părăsit propriul corp, şi să înţelegem mai bine care este structură ştiinţifică a acestui "eu" pe care îl percepem. Ele ar putea avea însă şi aplicaţii în jocurile video sau camerele de operaţii. "Aceste este un exemplu frumos de cum cineva poate fi transportat virtual într-o cameră de operaţii, de unde poate opera în realitatea virtuală", spune dr. Ehrsson, acum la Institutul Karolinska din Suedia.

Sursa originală: News in Science. Ştire prelucrată de www.stiinta.info.

[www.stiinta.info]

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga un comentariu

This is a captcha-picture. It is used to prevent mass-access by robots. (see: www.captcha.net)
Introdu codul:
Numele dumneavoastra:
Comentariu. Atentie, salveaza textul inainte de a-l trimite, ca o precautiune... Poti selecta tot comentariul cu CTRL-A si copia cu CTRL-C:
 
  • April 22, 2009, 8:07 am - cristi

    e pacaleala... nu iesi cu adevarat din propriul corp...


  • April 22, 2009, 1:43 am - Ina

    Eu nu inteleg... pana la urma este doar o pacaleala? Adica "iesi" din propriul corp sau nu?


  • February 25, 2008, 12:35 pm - Jan11

    Jos palaria pentru cercetatorii elvetieni si englezi!Din cite inteleg,ei au reusit sa pacaleasca creerul subiectilor,cu ajutorul unui inventar tehnologic gen"Specialistul".Pacientii care au fost efectiv in moarte clinica si-au vazut REALMENTE,corpul din afara lui.Ei au trait o experienta extrasenzoriala reala.Experimentul cercetatorilor elvetieni si englezi nu explica cum poate un om aflat binisor dincolo de pragul mortii,fara alt aparat medical in afara de cel de respirat(presupun) isi poate vedea propriul corp si pe cei care incearca sa-l readuca la viata,precum si evenimentele ce se desfasoara in camera,in succesiunea lor reala.De altminteri nici nu cred ca va reusi cineva vreodata sa explice asta. in aceasta lume exista lucruri care pot fi atinse,pipaite si intelese cu mintea si altele care pot fi pricepute doar cu sufletul.Intre lumea fizica si ceea ce se afla DINCOLO de ea este o bariera care poate fi trecuta intr-un singur sens.Pretul platit la vama nu poate fi achitat de altcineva si este unul singur si extrem de personal:VIATA,,minunata,dulcea,dura,netrebnica,unica,nebuna,inexplicabila si cum o mai fi ea.
    Sigur ca toate consideratiile de mai sus sint stict personale si nu afecteaza in nici un fel meritele cercetatorilor care studiaza problema.Cel putin asa cred.
    Va multumesc pentru rabdare-Jan.