01.02.2009

Ce ne aşteptăm să găsim la LHC?

Reprezentare artistica a particulelor supersimetrice.
Pornirea acceleratorului Large Hadron Collider (LHC) a generat nenumărate controverse, în special legate de posibilitatea creării de găuri negre microscopice. Care sunt însă celelalte evenimente aşteptate de comunitatea ştiinţifică? Iată aici un scurt rezumat al acestora.


Categorie: Fizica
Autor: Cristian Presură



[aparut in Revista "Stiinta si Tehnica", Sept-Oct 2008].

Pornirea acceleratorului Large Hadron Collider (LHC) a generat nenumărate controverse din partea publicului larg, în special legate de posibilitatea creării de găuri negre microscopice care ar ameninÅ£a Pământul. Este bine de ÅŸtiut că apariÅ£ia găurilor negre microscopice este un eveniment extrem de improbabil ÅŸi inofensiv dacă ar avea totuÅŸi loc, pentru că găurile negre microscopice se evaporă. Pe de altă parte, el este un eveniment chiar dorit de o parte a comunităţii ÅŸtiinÅ£ifice, tocmai pentru că permite investigarea unor noi aspecte ale fizicii fundamentale. Care sunt însă celelalte evenimente aÅŸteptate de comunitatea ÅŸtiinÅ£ifică? Iată aici un scurt rezumat al acestora.

 

În primul rând, cel mai important eveniment aÅŸteptat este confirmarea existenÅ£ei bozonului Higgs. Dacă el va fi descoperit experimental, se vor da câteva premii Nobel, dacă nu, fizica modernă va intra într-o criză cât se poate de reală… Căci  bozonul Higgs nu este o particulă ca oricare alta, ea este, conform modelului standard al particulelor elementare, cea mai specială dintre toate, temelia construcÅ£iei am putea spune…

 

Astfel, câmpul Higgs poate fi asemanat campului electromagnetic, ca fiind o entitate ce se intinde in tot Universul. Spre deosebire de campul electromagnetic insa, campul Higgs ia valori finite in toate punctele din spatiu, chiar si in vid. Si, precum campului electromagnetic ii asociem o particula (fotonul), ce reprezinta oscilatiile cuantificate ale campului, tot asa si campului Higgs i se asociaza o particula, denumita bozonul Higgs.

 

Am putea face, puÅ£in "răutăcioÅŸi", următoarea afirmaÅ£ie: câmpul Higgs este versiunea modernă a eterului de care scăpase Einstein... El este practic apa oceanului în care peÅŸtii (particulele elementare) înoată.  Cu ajutorul câmpului Higgs,  bozonii W ÅŸi Z, purtătorii interacÅ£iei slabe, pot căpăta masă finită, lăsând în acelaÅŸi timp teoria electroslabă renormalizabilă (lucru necesar pentru orice teorie cuantică a câmpului).

 

Fermionii desemnează particulele care nu pot ocupa aceeaşi stare cuantica. Cei mai cunoscuţi fermioni sunt electronii.

 

Bozonii desemnează particulele care pot ocupa aceeaşi stare cuantica. Ei sunt de obicei purtătorii interacţiunii dintre fermioni. Astfel, fotonul este purtătorul interacţiunii electromagnetice dintre electroni.

 

 

 De fapt, în modelul standard, nu numai bozonii W ÅŸi Z capătă masă prin interacÅ£ia cu câmpul Higgs, dar ÅŸi celelalte particule, ca electronul sau cuarcii ÅŸi chiar particula Higgs însăşi! Toate acestea capătă masă prin interacÅ£iunea cu câmpul Higgs finit, prezent peste tot,  precum ÅŸi o bilă  într-un mediu vâscos ne va apărea mai grea pentru că, daca vrem sa o împingem, trebuie să învingem ÅŸi vâscozitatea. De aceea am spus că acest câmp Higgs poate fi privit ca versiunea modernă a eterului...

 

Este interesant că modelul standard al particulelor elementare nu prezice masa bozonului  Higgs. Valoarea sa maximă se poate estima însă ca fiind mai mică decât masa celei mai grele particule cunoscute, adică cuarcul top, care are cam 170GeV. Pentru comparaÅ£ie, masa de repaus a protonului este de aproape 1GeV.  Cum energiile de creare a particulelor ajung la 14TeV (1TeV=1000GeV)  la LHC, se presupune că particula Higgs trebuie să apară. De fapt, cu cât masa sa este mai mare, cu atât ea va fi mai uÅŸor de detectat, pentru că se va dezintegra în bozoni W ÅŸi Z, care sunt uÅŸor de observat.

 

Desigur, problema cea mare a LHC-ului va fi identificarea bozonului Higgs dintre miile de particule create. Trebuie să ne imaginăm, fără să exagerăm, că ciocnirile protonilor la LHC sunt asemănătoare cu ciocnirea a două portocale. Astfel, după ce ciocnim cele două portocale, vom obÅ£ine resturi de seminÅ£e aruncate pe jos. Ne putem întreba atunci care a fost poziÅ£ia iniÅ£ială a seminÅ£elor din portocale, studiind numai rămăşiÅ£ele…Tot aÅŸa trebuie determinată si structura iniÅ£ială a protonilor care se ciocnesc. Aceasta este complexă, fiind dată nu numai de cei trei cuarci, dar ÅŸi din multitudinea de particule virtuale care există ca un nor în jurul cuarcilor, printre acestea fiind ÅŸi bozonul Higgs. Ori, se poate estima că probabilitatea de observare a bozonului Higgs este de miliarde de ori mai mică decât cea totală ce se obÅ£ine în reacÅ£ii, ceea ce înseamnă că avem nevoie de multe miliarde de măsurători pentru a fi siguri că ceea ce am observat este bozonul Higgs.

 

Tot bozonul Higgs face trimitere la o altă descoperire aÅŸteptată de o parte a comunităţii ÅŸtiinÅ£ifice ÅŸi anume supersimetria particulelor. Această teorie dublează numărul particulelor din Univers! Astfel, fiecare bozon va avea un nou superpartener fermion (partener care se notează cu litera "s" în faţă) iar fiecare fermion va avea un superpartener bozon (care se recunoaÅŸte prin terminaÅ£ia „ino”). Partenerul electronului ar fi bozonul selectron, iar partenerul fotonului ar fi fermionul fotino. Trebuie spus că, pentru moment, nu există nici un indiciu experimental că această teorie a supersimetriei este adevărată, iar proba de foc experimentală a teoriei va fi pornirea acceleratorului Large Hadron Collider. 

 

Supersimetria intră în scenă imediat ce analizăm puÅ£in masa bozonului Higgs.  Căci, ceea ce face particula Higgs specială este că ea poate interacÅ£iona cu aproape toate particulele, tocmai pentru a le da masă. Masa particulei Higgs se obÅ£ine nu numai studiind excitaÅ£iile câmpului Higgs, ci luând în calcul ÅŸi procese virtuale de interacÅ£iune cu fluctuaÅ£iile cuantice ale vidului. Acestea conduc la o masă mult prea mare pentru bozonul Higgs, care este de ordinul masei Plank, adică 1019 Gev... Desigur, nu ÅŸtim deocamdată care este masa bozonului Higgs, însă astfel de valori sunt prea mari, inacceptabile... 

 

În treacăt fie spus, problema masei particulei Higgs este o problemă cât se poate de reală a modelului standard. Ea nu poate fi trecută cu vederea, nici ascunsă sub preÅŸ. Această problemă îÅŸi caută încă  soluÅ£ia. Ea  reprezintă cel  puternic argument că o fizică  nouă va fi  descoperită cu ajutorul acceleratorului Large Hadron Collider.

 

Supersimetria vine cu o soluÅ£ie la problema masei particulei Higgs. Astfel, ea porneÅŸte de la observaÅ£ia că efectele radiative ale proceselor virtuale contribuie la masa efectiva a particulei Higgs. Tot aÅŸa cum o minge întâmpină rezistenta la miÅŸcarea sa intr-un fluid (deci masa ei efectiva creste) tot aÅŸa si particula Higgs întâmpina rezistenţă la miÅŸcarea sa in vidul cuantic, datorita interacÅ£iunii cu fluctuaÅ£iile cuantice ale vidului. Dintre acestea, cel mai important rol îl joaca crearea unei perechi de particula-antiparticulă. ContribuÅ£ia acestor fluctuaÅ£ii cuantice la masa bozonului se dovedeÅŸte a fi pozitiva sau negativa, in funcÅ£ie de tipul particulei (fermion sau bozon). In plus, valoarea absoluta este data numai de masa particulei.

 

Acum, cu puÅ£ină imaginaÅ£ie, putem întrevedea soluÅ£ia: dacă fiecare fermion din Univers are un partener bozon de aceeaÅŸi masă, cele două contribuÅ£ii la masa particulei Higgs se vor anula! Åži propoziÅ£ia inversă este adevărată: dacă fiecare bozon din Univers are un partener fermion de aceeaÅŸi masă, iarăşi cele două contribuÅ£ii se vor anula... În final, masa particulei Higgs va rămâne foarte mică, deoarece contribuÅ£ia proceselor virtuale pentru crearea unei perechi ÅŸi recombinarea ei se compensează exact pentru bozoni si fermioni. Voila!

 

Propunerea supersimetriei de mai sus are un bonus neaÅŸteptat, ce Å£ine de energia nenulă a vidului. Astfel, susÅ£inătorii supersimetriei în natură cred că această nouă teorie ar putea rezolva misterul energiei vidului foarte scăzute care se observă în Univers.

 

Căci mecanica cuantica ne spune ca nu putem cunoaÅŸte cu precizie si poziÅ£ia si impulsul unei particule. O consecinÅ£a imediata este ca, in mecanica cuantica, o particula nu poate fi in repaus absolut, pentru ca ar avea si poziÅ£ia si impulsul cunoscute. Practic, o particula are atunci o energie reziduala nenula, prezenta chiar si la temperatura de zero absolut. Aceasta energie reziduala, însumata pentru toate particulele din Univers, poarta numele de energie a vidului, sau energie de zero.

 

Conform teoriei relativităţii generalizate, ne aÅŸteptăm ca energia de zero a Universului (cea datorată fluctuaÅ£iilor cuantice ale vidului) să contribuie la expansiunea sau contracÅ£ia cosmologică. Calculele curente arată că această energie este foarte mare, ceea ce înseamnă că Universul ar trebui să colapseze într-o fracÅ£iune de secundă, conform ecuaÅ£iilor lui Einstein. Cum acest lucru nu se observă, înseamnă că energia de zero a Universului trebuie să fie aproape nulă.

 

Pe de altă parte, se ÅŸtie că energia de zero a fermionilor este negativă, spre deosebire de cea a bozonilor (ca fotonul) care este pozitivă. Dacă fiecare bozon ar avea atunci un partener fermion de aceeaÅŸi masă, ÅŸi invers, atunci energiile de zero ale celor două particule  se vor anula reciproc, iar energia totală de zero ar fi perfect nulă! Adică exact ce ne dorim din punct de vedere cosmologic!

 

Iată mai sus numai din două argumentele foarte puternice care fac teoria supersimetriei atrăgătoare. Problema este însă că nici un partener supersimetric al particulelor cunoscute nu a fost detectat până în prezent! Astfel, nu am văzut selectroni, care ar fi bozoni de masă egală cu cea a electronului ÅŸi care ar fi atunci uÅŸor observabili în experimente. Ori scuarci, ori fotini, etc...

 

Teoreticienii au însă argumente pentru această lipsă completă de susÅ£inere experimentală. Ei cred în primul rând că supersimetria este ruptă spontan în Universul nostru. Cu alte cuvinte, că particulele ÅŸi partenerii lor nu au mase precis egale, ci diferite, atâta cât să nu le observăm încă în experiment! Practic, toÅ£i partenerii particulelor cunoscute, selectronul, fotinul, scuarcul, etc, ar avea mase mai mari decât cele ce se obÅ£in în experimente, de ordinul a câteva sute de GeV... Acum însă, masele lor nu pot fi mult prea mari, căci astfel se strică prea mult echilibrul iniÅ£ial între particule ÅŸi partenerii lor, cel pe care de fapt l-am folosit când am introdus supersimetria! Atunci, dacă partenerii ar fi prea grei faţă de particulele cunoscute, am obÅ£ine din nou o masă prea mare a particulei Higgs ÅŸi o energie de zero a vidului prea mare... Estimativ, superpartenerii nu ar trebui să fie ordine de mărime mai grei decât particula Higgs. Cum aceasta este estimată a fi mai mică decât 170GeV (masa cuarcului top), superpartenerii au probabil mase de ordinul a câÅ£iva TeV...

 

De aceea, teoreticienii cred că aceÅŸti superparteneri au ÅŸanse  mari să fie observaÅ£i la LHC, care este capabil să creeze particule de mase de până la 14 TeV... Pe de altă parte, dacă nici atunci superpartenerii nu vor fi găsiÅ£i, mulÅ£i cred că aceasta va reprezenta sfârÅŸitul teoriei supersimetriei... Putem spune atunci, cu încredere, că testul experimental final al supersimetriei îl reprezintă acceleratorul Large Hadron Collider...

 

Celelalte aÅŸteptări ale oamenilor de ÅŸtiinţă sunt mai exotice ÅŸi de aceea puteÅ£i paria mai puÅ£in pe ele. Una este identificarea unei particule din care ar putea fi construită misterioasa materie întunecată. Aceasta trebuie să interacÅ£ioneze cât mai puÅ£in cu materia înconjurătoare, ceea ce ar justifica observaÅ£iile experimentale. Pe de altă parte, această particulă ar fi foarte comună în Univers, cu o cantitate totală cam de cinci ori mai mare decât toată masa obiÅŸnuită la un loc, aÅŸa cum sugerează măsurătorile astronomice. Desigur, se speră că puternicele coliziuni de la LHC vor crea ÅŸi această particulă (printre altele) ce ar forma materia întunecată. Ar fi desigur un triumf să putem verifica în laborator niÅŸte observaÅ£ii astronomice.

 

O altă observaÅ£ie dorită, dar destul de improbabilă, este scoaterea în evidenţă a unor dimensiuni spaÅ£iale adiÅ£ionale ale Universului. Aceasta este o previziune cunoscută a teoriei coardelor, unde un număr de ÅŸase sau ÅŸapte dimensiuni spaÅ£iale adiÅ£ionale ar fi compactate foarte mult, în aÅŸa fel încât ele au scăpat detecÅ£iei noastre de până acum. Astăzi însă, prezicerea unor dimensiuni adiÅ£ionale ale Unviersului a devenit foarte populară ÅŸi a depăşit graniÅ£ele teoriei coardelor. Dacă este aÅŸa, este posibil ca noile particule create să poarte informaÅ£ii despre acestea. Ca o paranteză, nimeni nu se asteaptă să putem verifica teoria coardelor, căci aceasta ar necesita energii mult prea mari pentru LHC.

 

O variantă mai puÅ£in populară a teoriei dimensiunilor adiÅ£ionale este înglobarea unui univers spaÅ£ial tridimensional (ca cel al nostru) într-unul de dimensiune mult mai mare, tot aÅŸa cum o hârtie bi-dimensională face parte dintr-un spaÅ£iu tridimensional. În plus însă, numai gravitonii ar putea călători în afara spaÅ£iului tridimensional, iar celelalte particule (sau forÅ£e) nu. Practic, în exemplul cu hârtia, fiinÅ£ele bidimensionale nu ar părăsi niciodată suprafaÅ£a, ci doar gravitonii creaÅ£i de ele. ConsecinÅ£a directă este că forÅ£a gravitaÅ£ională devine mult mai puternică, crescând efectiv ceea ce oamenii de ÅŸtiinţă numesc dimensiunile lui Planck (adică acele dimensiuni la care gravitaÅ£ia ÅŸi mecanica cuantică joacă roluri egale). În final, o astfel de teorie permite crearea unor găuri negre microscopice, care au loc la energii de ordinul masei lui Planck ÅŸi care astfel ar fi accesibile în experimentele LHC. DeÅŸi aceste găuri negre microscopice se vor evapora foarte repede, cercetătorii speră că prezenÅ£a lor ne va da o imagine despre o fizică ce urmează însă să fie descoperită.

 

Nu în ultimul rând, este posibil ca experimentele de la LHC să ne arate că particulele pe care noi le considerăm elementare (ca electronul sau cuarcul) să fie compuse. Åži acest scenariu este extrem de improbabil, căci nu există până acum nici o astfel de sugestie, dar nu este imposibil. Oamenii de ÅŸtiinţă cred însă că astfel de efecte ar fi observabile mai degrabă la energii de 40TeV, adică mult peste cele obÅ£inute la LHC.

 

Sumarizând, există două scenarii foarte discutate. Primul este că la LHC se va găsi doar bozonul Higgs ÅŸi nimic altceva… Acesta este un scenariu de coÅŸmar pentru cercetători, chiar dacă foarte probabil… În acest caz ei ar trebui să aÅŸtepte probabil mii de ani până când se vor putea construi acceleratoare care să probeze energii de ordinul masei lui Planck, 1019GeV, acolo unde sigur gravitaÅ£ia trebuie să fie combinată cu mecanica cuantică.

 

Problema masei bozonului Higgs, încă nerezolvată în modelul standard, sugerează totuÅŸi că o nouă fizică se ascunde la energii de genul celor probate de LHC. Aceasta este ÅŸi speranÅ£a cercetătorilor, care nu sunt atât în aÅŸteptarea unor confirmări (ca supersimetria, dimensiuni adiÅ£ionale ale spaÅ£iului, etc.), ci în aÅŸteptarea unor noi rezultate experimentale care să facă curăţenie printre teoriile existente ÅŸi să imprime un nou avânt fizicii fundamentale, aflată astăzi în impas, după aproape 25 de ani de la ultimele descoperiri majore… 

 

[aparut in Revista "Stiinta si Tehnica", Sept-Oct 2008].

[www.stiinta.info]   Sursa originală: Revista Stiinta si Tehnica

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga un comentariu

This is a captcha-picture. It is used to prevent mass-access by robots. (see: www.captcha.net)
Introdu codul:
Numele dumneavoastra:
Comentariu. Atentie, salveaza textul inainte de a-l trimite, ca o precautiune... Poti selecta tot comentariul cu CTRL-A si copia cu CTRL-C:
 
  • December 20, 2009, 1:31 am - MVU

    Multe dintre microparticule sunt "iluzii" asa-zis informationale (+/-) transmise prin reteaua universala (forta a cincea), avand si putere de interactionare a receptorilor. Daca "jerbele" au manifestari liniare, vor reda rezultate informationale; daca jerbele au linii curbe (ce se inchid, de tip "melc"), arata miscarea corpusculilor/componentelor din particulele urmarite, daca sunt particule compuse; in cazul electronului, pozitronului (pozitronul adus in faza de manifestare a materiei, in mod artificial), daca apar linii curbe (linii ce sunt particule vizualizate, in timp, in miscare, reactionand fata de fortele dominante si manifestandu-si componenta de torsiune/spin), aceste linii curbe pot fi particule inactive pana atunci din spatiu, activate datorita energiilor mari degajate si aduse, de cele mai multe ori, din afara (fazei vibratorii a) planului material. Cum retelele electronului, pozitronului sunt retele primare, este mai greu de crezut (desi nu imposibil) ca pot sa disloce fragmente. Ar mai fi si varianta satelizarii reciproce a unor componente de particule. Conjuncturile energetice (fondul energetic) in care se desfasoara procesele dau "legea" si regulile.


  • October 15, 2009, 12:04 am - cristi

    facui un dus, si imi dete o idee. Ma jijel, n-oi fi tu ala de langa blocurile alea de-a dat cu doua carute zburatoare in ele? Ca, daca e sa ma gandesc la cineva care le stie bine si are un simt al umorului paradezvoltat, apoi ala nu e decat ala cu piranda de la Sibiu! Daca e asa, salutari pirandei, si sa-mi trimitei si mie niste oale cand va da domnul puradei....


  • October 14, 2009, 11:55 pm - Jizel-Jeg, tziganu aurolac shi manelist

    nu dom'Cristi, nu sint de la catzavencu. Sint din G1-G2 (if you know what I mean). Discutia era asa sa ne mai aflam in treaba, ca in vremurile de demult... Ca imi zise piranda: auzi ba, astia de scrie la site nu e tot aia de la Magurele. Ii zic io: da fa, e ca inainte, numa ca virtual, ca teoria lu dom'Cristi.


  • October 14, 2009, 11:17 pm - cristi

    ma, Jizel, tu esti ala care scrii la academia lui catavencu rubrica de stiinte? Daca nu, eu propun sa propui rubrica asta lui dinescu, ca am auzit ca are multe damigene din productia proprie si isi rasplateste cu vin si indesat colaboratori.... daca vrei aici pe site esti bine venit, atata ca noi nu iti putem da nici damigene, nici conturi, nici macar ceva tigai vechi pe care sa le poti reconditiona... cat de batalie pe puncte o las balta, ca stii tu ca adevarul e la mijloc, si mijlocul la mine... nu de alta, da iti dau dreptate ca textul poate fi imbunatatit folosind sugestiile tale, atata ca trebuie sa ma intelegi si mata ca exista o limita unde autorasul se opreste cu un text... iar apoi nu imi place ca sa ma bat la infinit cu cei cu care consider ca imi pot deveni prieteni.. hai sa zicem ca la 3 si 4 eu am dreptate, la 1 si 5 tu, iar la 2 lasam istoria sa decida! daca bei o bere, bea si pentru mine, ca eu sunt numai cu coci coli, si lasa sa curga in pamant si cateva picaturi pentru guvern, fie-i tarana usoara....


  • October 14, 2009, 10:05 pm - Jizel-Jeg, tziganu aurolac shi manelist

    Asha ..., am revenit. Bine e sa tragi un praf vechi (gen upgradat cu Big Bang neutrinos) ...
    Unde eram? Unde sa fiu, la 2) ca la 3) teoretic e ce ma intereseaza ... Aaaa ca mi-ai adus aminte domnu Ciprian. Asa e domnu, li s-a sticat carutza, ca sa-mi vina rau cand am auzit. Ca imi zice unu cu care am muncit ca prostii la CMS. Stii ba ca s-au prins ca le-am incurcat treburile? Ii zic, ba esti prost, cum ba ca astia e proshti, e ca aia de la politica. Zice: pai le-a sarit o roata. Zic, nu e ba rulmentu nostru, e de la LHC, duca-se dracu aia, si ii inchid telefonu. (da ma ala ala pe mine de frica). Asha zisesei la 2) ca e nashparleala cu portocala, nu ca sint io destept (I mean sint prost), da ca nu se vede clar ce impuls cu ce directie, cu ce treaba se conserva si ricosheaza, ca in haosu ala de interactie tre se le pui la cale, shi din portocala nu intelegi nimic (ca se fleshcaie).
    Ca sa ma termin de tot, la 1) ziceam de forta ca e mai intuitiv (tot de la piranda ii stiu si p'asta), ca tziganii nu shtie cu statistici, si aia care shtie nu se complica.... Ca imi zisese unu micu ieri: KISS. La care io: kiss pe mata. La care el: keep it simple stupid. La care io: esti dat dracu' ba.
    Sa traiesti dom'Cristian, ca esti mare, nu ca aialaltzii care nu raspund la comentarii.


  • October 14, 2009, 9:49 pm - Jizel-Jeg, tziganu aurolac shi manelist

    Haoleooo domnu Cristian, din cauza lu mata am pierdut pariu cu piranda ... mancatziashi higgsu'. Ca zice piranda: (citez) nu o sa te lase pe tine ba boule cu comentariile alea desuete (piranda cand se supara apuca neologismu de un capat, si cu celalalt ma plezneste ... haoleooooo), si o sa te puna la punct de nu te vezi. Ca astia de la stiintza nu e ca aia de la politica, astia stie ce vorbeshte. Ii zic io: da de unde fa ... si astia bajbaie ca orbetzii... cu aproximatzii, modele, alea, alea, ca dac'ar intelege ceva, ne-ar explica shi noua mai clar. La care ea intr-o doara: faci pariu cu mine p'o tzuca la MAT ca te face Cristi asta mat. Ii zic eu fac. Shi asa domnu Cristi am platit tzuica din alocatzia lu ala micu, mancaiashi jetu lui, ca acu e mic da se face mare.
    Dupa ce am baut amandoi o tzuica (iti zisei, la MAT), imi veni o ideie (cred ca de nemencat). Zic io in gandu meu ala prost, ba sa stii ca domnu cercetator de la revista nu m-a inteles bine ... si vorbii cu pirandisima mea. Ii zic fa ....
    la 5) io zisesei ambiguiala in sensu ca tziganii manelishti nu intzelege nimic din mica/mare, adicatalea vrem cu evoltzi, sau sa mareasca potu' la mevi, si mai sus daca are de unde (ca Mutu).
    La care piranda imi da o palma: vezi ba boule (din boule nu ma scoate) ca la 4 ai greshit. Ii zic da fa asa e, hai sa mai bem o tzuica.
    Revin imediat.


  • October 14, 2009, 9:54 am - cristi

    Ma bucur sa gasesc un aurolac cu asa cunostinte de fizica! Treaba se vede ca iti obtii prafurile direct de sursa, pe vreunul din laburile bine dotate!!! Fii atent aci, ca nu repet de doua ori la manelisti, ca astia sunt mai destepti de cat se dau :)
    5. "MASA particulei Higgs va rămâne foarte mică" deci masa si nu culoarea prafului :)
    4. "misterul casei cazute" si nu "misterul casei cazuta", sper ca imi dai dreptate, ce Dumnezeu, tu inveti limba romana de la sursa strazii...
    3.teoretic ai dreptate, paradoxal insa, istoria mi-a dat dreptate, acceleratorul s-a cracat la pornire!!!
    2. e un exemplu care imi dau seama ca pentru mintile manelistilor cu diplome nu e necesar... Trebuie insa sa ne intelegi si pe noi astia, amaratii, care inca am ramas la rock si Maria Ciobanu, noua ne trebuie exemple mai simple...
    1. Sugestia ta e buna, e bine sa spui si ca bozonii sunt purtatori de forta, dar nu trebuie nici uitata statistica lor, la urma urmei un aurolac la tine scolit bine, stie de ce!
    In orice caz "sharp", cum ai invatat si tu sa zici... Felicitari, si succese pe oriunde te afli, nu mai citesc si celelate observatii, ca plec la munca... Iti multumesc insa mult pentru pata de culoarea cu care poti sa comentezi si articole de stiinta, care altfel ar fi (sa recunoastem) destul de plicticoase... Nu vrei sa ne ajuti si tu la stiinta.info? Mi-ar place (pe bune!) un blog de genul "Aurolacul ametit de fizica", nu glumesc de data asta, chiar sunt serios, sunt putini care reusesc sa imbine gluma cu seriosul asa cum o faci tu... O zi buna in contunuare...


  • October 14, 2009, 12:54 am - Jizel-jeg, tziganu aurolac shi manelist

    Haoleo Autor: Cristian Presură

    1) chestiile a la Pauli scrise de mata in chenar negru sint o treaba de ordinu doi, era mai important pt tzigani ca mine/noi sa bagi faptu ca bosonii sint purtatori de fortza.
    2) exemplu cu portocala e absolut stupid. Uita-l!
    3) "ar proba de foc experimentală a teoriei va fi pornirea acceleratorului ... " nu pornirea lui, ci rezultatele obtinute (e ceva diferenta, macar de timp)
    4) "misterul energiei vidului foarte scăzute" corect e "scazuta"
    5) "particulei Higgs va rămâne foarte mică" = ambiguiala

    M-am plictisit sa ma citesc ca gasesc multe gresheli+ambiguieli+neinspireli; mai bine mai bag o manea cu aurolac.


  • March 3, 2009, 5:12 am - cristi

    aveti dreptate cu schimbarea de paradigma. ea trebuie insa sa survina odata ce teoriile conformiste (cum spuneti dumneavoastra) au fost asimilate si studiate atent, nu inainte de acest pas, cum cred ca gresesc multi... Ori eu personal nu cred ca am ajuns inca la stadiul sa fi asimiliat si inteles teoriile conformiste (clasice) pentru a trece a etapa a doua...


  • March 3, 2009, 3:28 am - Prof.Gh.C.Dinulescu-Campina

    Domnule Cristian Presura,

    Sa va spun eu ce asteptam de la LCD. Asteptam recordul de a fi cel mai mare accelerator si de departe, cel mai mare consumator de fonduri. De asemenea, asteptam ca oportunistii sa profite si pentru idei pur speculative, pentru conjecturi pe care au pretentia ca le pot sau ca le-au demonstrat deja, sa se aleaga cu doctorate la tescherea!
    Referitor la afirmatiile dvs., imi exprim parerea ca in ce priveste campul electromagnetic, acesta are valori specifice, deci finite, in proximitatea fiecarui corp ceresc - sursa a fiecarui camp, iar un camp Higgs nu exista cum nu exista nici bozonul cu denumirea respectiva, cel putin acela cu proprietatea fantasmagorica de a fi purtator de masa.
    Nu va suparati, dar toate consideratiile dumneavoastra va califica a fi tot un bozonist, ce-i drept unul sceptic. Folositi "in combaterea" unei teorii subrede, eu ii zic, conjecturala, o serie de "principii" la fel de indoielnice:fizica particulelor are un corespondent real in proportie de cel mult 10%.
    Daca sunteti inteligent, si sunteti, renuntati la a pierde timpul cu teorii conformiste si orientati-va la o schimbare de paradigma. Incercati cu " Modelarea rationalitatii fizice si metafizice" sau "Genesisdiceae" de pe tesionline.ro