06.09.2009

CADRUL LEGISLATIV PENTRU REGLEMENTAREA ACTIVITĂȚILOR DE MANAGEMENT AL AFACERILOR UMANITARE

Abordarea statului român în reglementarea activităților de gestionare a afacerilor umanitare


Categorie: Mediu/Etica
Autor: Cosmin Dumitrescu



Perioada ultimilor ani a fost caracterizată în România de o serie de crize, situaţii de urgenţă şi dezastre care au afectat populaţia în număr mare, având o rezonanţă  deosebită la nivelul opiniei publice şi mass-media.

 

În ciuda tuturor presiunilor la care statul român a fost supus de dinamica evenimentelor de pericol care au condus la dezastre naturale datorate îndeosebi inundaţiilor, nu a fost încă implementat efectiv la nivelul structurilor responsabile centrale şi din teritoriu un sistem profesionalizat de management al situaţiilor de urgenţă şi dezastrelor.

 

Nu ne sunt necunoscute consecinţele sociale şi materiale ale inundaţiilor care au afectat România începând cu anul 2003. De asemenea, nu ne sunt necunoscute tragediile care au lovit familii de cetăţeni români care au fost nevoite să asiste neputincioase la decesul unor copii care, din cauza hazardului, au ajuns să fie prizonieri în subteran, în puţuri săpate şi neasigurate și din cauza neștiinței nu au putut fi salvați. Ne reamintim şi situaţia destul de recentă în care muncitori români care lucrau pe şantiere fără respectarea normelor de protecţie a muncii au murit fiind striviţi de maluri de pământ.

 

Toate aceste situaţii, sunt numai exemple de situaţii de urgenţă care trebuie să fie gestionate de personal profesionist din cadrul unor structuri specializate, pe baza unor planuri de operaţiuni cu etape, proceduri şi resurse materiale şi umane bine definite şi cunoscute de către toţi cei implicaţi. De fiecare dată au lipsit elementele de metodologie necesare pentru o abordare științifică și profesionistă a situațiilor de urgență gestionate.

 

La nivel legislativ, România a adoptat Hotărârea nr. 1489 din 9 septembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă emisă de Guvernul României publicată în Monitorul Oficial nr. 884 din 28 septembrie 2004, Hotărârea nr. 1491 din 9 septembrie 2004 pentru aprobarea regulamentului-cadru privind structura organizatorică, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea comitetelor şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă emisă de Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial nr. 885 din 28 septembrie 2004, Legea Nr. 481 din 8 noiembrie 2004 privind protecţia civilă publicată în Monitorul Oficial Nr. 1094 din 24 noiembrie 2004 şi Ordonanţa de Urgenţă nr. 21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă emisă de Guvernul României publicată în Monitorul Oficial nr. 361 din 26 aprilie 2004.

 

Din punct de vedere al abordării legislative, se poate spune că România corespunde standardelor instituite la nivelul Uniunii Europene, atribuţiile autorităţilor competente în materia protecţiei civile şi a gestionării situaţiilor de urgenţă fiind precis delimitate.

 

Problema sistemului românesc de management al situaţiilor de urgenţă şi a dezastrelor este lipsa aproape totală a unor linii de procedură, manuale de bune practici şi adaptare a teoriilor legislative la realitatea înconjurătoare. Aceste aspecte rezidă din faptul că nu există o descentralizare reală a deciziilor din cadrul sistemului de protecţie civilă şi de management al situaţiilor de urgenţă, nu a fost restructurat sistemul administrativ pentru introducerea unor autorităţi de tip regional.

 

De asemenea, lipsa exercițiilor de protecție civilă pentru situații și scenarii diferite și lipsa implicării cercetătorilor din domeniile de referiță și adiacente, a reprezentanţilor mediului academic şi a profesionalizării personalului de execuţie şi, în special, a membrilor organelor de conducere responsabile pentru managementul situaţiilor de urgenţă au condus în România la apariţia unor situaţii limită cu consecinţe materiale şi sociale uneori dezastruoase.

 

Modelele prezentate de alte state din Uniunea Europeană şi prevederile edictate prin Decizia Consiliului 2001/792/EC din 23 octombrie 2001 pentru stabilirea unui mecanism de facilitare a cooperării întărite în intervenţiile de asistenţă în materia protecţiei civile şi Decizia Consiliului 2007/779/EC din 8 noiembrie 2007 pentru stabilirea unui mecanism de facilitare a cooperării întărite în intervenţiile de asistenţă în materia protecţiei civile, reprezintă instrumente importante de lucru în cadrul procedurilor de adaptare a sistemului românesc de management al afacerilor umanitare la realităţile înconjurătoare.

 

Pentru a normaliza funcţionarea sistemului românesc de management al afacerilor umanitare, autorităţile competente ale statului român trebuie să implementeze cât mai rapid următoarele măsuri:

 

•         Modificarea la nivel normativ a aspectelor ce guvernează managementul situaţiilor de urgenţă în România și adaptarea acestora la noile realități, adevărate provocări ale prezentului;

•         Pregătirea unei strategii naţionale de management al situaţiilor de urgenţă şi al dezastrelor pentru România;

•         Restructurarea administrativă pentru optimizarea structurilor de intervenţie ale statului în caz de dezastru;

•         Profesionalizarea persoanelor care îndeplinesc funcţiile de manageri ai organizaţiilor specializate în activităţi de gestionare a dezastrelor şi situaţiilor de urgenţă;

•         Introducerea în unităţile de învăţământ a studiului managementului situaţiilor de urgenţă, atât pentru instruirea de bază, cât şi pentru formarea de specialişti;

•         Implementarea unui model de management pentru dezastre şi situaţii de urgenţă pentru toate fazele la nivel local, regional şi naţional conform cu normele, condiţiile şi modelele adaptate specificităţilor comunităţilor asistate după cum se descrie în cadrul unui model care şi-a demonstrat eficienţa;

•         Adaptarea necesităţilor de asistenţă a cetăţenilor români și a celorlalți cetățeni ai Uniunii Europene după realităţile prezente şi viitoare pentru acordarea de asistenţă şi protecţie cu maximă eficienţă atât la nivelul protecţiei civile cât şi al celei consulare cu condiţiile de adaptare necesare;

•         Utilizarea la maxim a parteneriatului public-privat pentru optimizarea funcţionării şi eficientizarea activităţii de management al afacerilor umanitare;

•         Elaborarea unor modele de colaborare, lucru şi acţiune la nivel internaţional al guvernelor donatoare şi a agenţiilor umanitare internaţionale, fie ele independente sau aflate în jurisdicţia unor organizaţii internaţionale ca Organizaţia Naţiunilor Unite, cu formarea unui drept internaţional pozitiv în materie care să permită o abordare şi o aplicare unitară a normelor de acţiune conform unor standarde prestabilite;

•         Elaborarea unui manual de bune practici şi recomandări pentru diplomaţii implicaţi în acordarea de asistenţă cetăţenilor din ţările trimiţătoare şi a funcţionarilor internaţionali ai organizaţiilor internaţionale implicate în eforturile de prevenire, pregătire, răspuns şi reconstrucţie şi recuperare în caz de dezastru, pentru gestionarea eficientă a unor situații de urgență și dezastre de tipul celei apărute în urma cutremurelor din Regiunea Abruzzo din Italia, din Pakistan, Turcia, Grecia și a altor catastrofe care au implicat victime cetățeni din Statele Membre ale Uniunii Europene cum a fost tsunami din Indonezia.

 

[www.stiinta.info]

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga un comentariu

This is a captcha-picture. It is used to prevent mass-access by robots. (see: www.captcha.net)
Introdu codul:
Numele dumneavoastra:
Comentariu. Atentie, salveaza textul inainte de a-l trimite, ca o precautiune... Poti selecta tot comentariul cu CTRL-A si copia cu CTRL-C: