| |  |
Podcast audio
Stiri aleatoare
Comentarii articole
INIŢIATUL ROMÂN Domnul „DUMNEZEEU – Dumnezeeu // DUMNEZEEUL DUMNEZEEILOR, prin Revelaţiile... (de Iniţiatul Român)
este o carte interesanta!nu prea mi-a placut ca era lunga dar chiar am aflat multe informatii utile ... (de andreea)
MX096V , [url=http://ieasrxswldfo.com/]ieasrxswldfo[/url], [link=http://idfgynzlxvvi.com/]idfgynzlxv... (de nuyfamqgcy)
ADZze2 , [url=http://epjiyluiezgv.com/]epjiyluiezgv[/url], [link=http://ayydaeutcbwq.com/]ayydaeutcb... (de pxorvaral)
paKmI4 , [url=http://ymyplkpbndrp.com/]ymyplkpbndrp[/url], [link=http://xpjyyognsjvi.com/]xpjyyognsj... (de tdlwdslxh)
lw7iEP , [url=http://hkvqnlgqapsm.com/]hkvqnlgqapsm[/url], [link=http://irztgswmcueb.com/]irztgswmcu... (de khjjpgeh)
Nou în Bibliotecă
24/11/2010 | Categoria: Video
18/11/2010 | Categoria: Video
27/10/2010 | Categoria: Recenzii
Abonează-te
Bloguri
Citeşte rapid ştirile!
Colaborări
.jpg){kind=small}
Acum ştirile stiinta.info şi în toolbarul portalurilor Lacaşuri Ortodoxe si Stiinta Azi.
Avem sau nu avem voinţă proprie?
Noi rezultate par din nou să infirme posibila noastră voinţă proprie. În unele cazuri, decizia a fost de fapt luată cu câteva secunde înaintea momentului când noi suntem conştienţi de ea.
Categorie: Medicina
Autor: Cristian Presură
Desigur, întrebarea din titlu poate părea fără sens. La urma urmei deciziile se fac în creier, deci putem spune că oricând avem voinţă proprie. Cu toate acestea, problema este mai subtilă, aşa cum este prezentat foarte frumos de filozoful Daniel C. Dennett: Avem un colţişor din creier unde se manifestă conştiinţa şi de acolo pleacă decizia? Sau deciziile se iau înainte în diverse părţi din creier, iar ceea ne numim noi conştiinţa îşi asuma (pe furate) luarea deciziilor? În primul caz am spune că avem voinţă proprie, în al doilea că nu avem.
Discuţia de mai sus a fost deschisă acum mai mult de 20 ani în urmă, de către Benjamin Libet. Acesta a raţionat că, dacă cea de-a doua variantă este corectă (nu avem de fapt voinţă proprie), atunci am putea măsura când se ia de fapt decizia din creier, iar acest moment ar trebui să preceadă momentul când subiectul crede că a luat decizia... Cu ajutorul electroencefalogramei, Libet a măsurat că momentul când se ia efectiv decizia în creier precede cu o fracţiune de secundă (câteva sute de milisecunde) momentul când subiectul crede că ia decizia. Adică nu avem voinţă proprie.
Rezultatele lui Libet au fost extrem de controversate şi au pornit o dezbatere aprinsă. Mulţi psihologi au argumentat că deciziile noastre sunt pregătite inconştient de creier, şi deci sentimentul nostru de "liber arbitru" trebuie să fie o iluzie. La urma urmei, să nu uităm că sunt o multitudine de decizii care sunt făcute de creier, fără ca noi să fim conştienţi de ele (respiraţia de exemplu). În cazul deciziilor pe care noi credem că le luăm conştient, spun urmaşii lui Libet, este o parte anume de creier cea care ia inconştient decizia, nu ceea ce numim noi conştiinţa unei persoane, care îşi asuma doar alegerea făcută. Rezultatele lui Libet au fost în special controversate, deoarece el a măsurat un decalaj foarte mic între momentul când decizia părea luată în creier şi momentul când subiectul era conştient de ea.
Iată însă că recent, un grup de cercetători de la Max Planck Institute în Leipzig, în colaborare cu Spitalul Universitar Charite şi Centrul Bernstein din Berlin, vin nu numai să confirme rezultatele lui Libet, dar să şi arate că, în unele cazuri, decizia se ia de fapt cu multe secunde înainte, ne anunta portalul physorg.com
Cercetătorii din Leipzig şi Berlin au scanat creierul pentru a vedea ce se întâmplă în creierul uman, înaintea unei decizii ce trebuia făcută. În studiu, participanţii au trebuit să decidă dacă să apese un buton cu mâna stânga sau cu mâna dreaptă. Ei au fost liberi pentru a face această decizia oricând ei au vrut, dar au trebuit să îşi amintească momentul când decizia a fost luată. Desigur, cercetătorii au scanat în aceste momente de decizie activitatea creierului, şi au analizat apoi imaginile rezultate.
În analiza imaginilor înregistrate, a fost detectată în primul rând regiunea care prezenta ativitate în timpul luării deciziei, deci regiunea din creier unde se lua practic decizia. Apoi, un software foarte complex de recunoaştere de imagini a încercat să recunoască modele caracteristice în imaginile înregistrate, ce puteau prezice care dintre mâini va apăsa pe buton. Rezultatele obţinute sunt prezentate alăturat, şi ale arata probabilitatea de prezicere corectă a deciziei, în funcţie de timp. După cum se vede, crecetatorii au reuşit să prezică din imaginile înregistrate luarea deciziilor cu aproape 7 secunde ininte de momentul când subiecţii credeau că luat decizia, deşi probabilităţile de predicţie sunt în jur de numai 60%. Cercetătorii sunt însă de părere că aceste valori sunt peste rezultatul întâmplător (50%), cu o valoare care depăşeşte erorile experimentale.
După cum se vede, nici noile rezultate nu dovedesc, fără urmă de tăgadă, ca luarea deciziei are loc în creier înaintea momentului în care noi credem că le luăm. Astfel, se poate argumenta că probabilităţile obţinute de predicţie a deciziei sunt încă mici, şi deci subiectul de cercetare rămâne deschis.
V-aţi hotărât acum să terminaţi de citit acest articol, sau să meditaţi un minut asupra lui? Decizia poate că a fost deja luată de creierul dumneavoatra, speram că pentru a doua opţiune....
Comentarii
Adauga un comentariuAdauga un comentariu
Avem liber arbitru!!!Puteti fi siguri de asta
si eu :)
din pacate cred ca o sa mor fara sa stiu...
Oamenii sunt totusi fiinte superioare, de aceea am fost alesi ca "gazde" pentru spirite. Acum depinde care este mai puternic. Fumatul, alcoolul nu ne fac bine, probabil invinge cel mai puternic (spiritul sau animalul).
(Oameni de conditie modesta care au realizat foarte multe lucruri bune, ratatii proveniti din "familii" poate sunt exemple de cum spiritul care salasluieste in noi ne indruma pe o anumita cale.)Poate vocea noastra interioara este spiritul.
As fi dorit sa stiu ca exista spirite si o alta lume dupa moarte.
Tja, la interpretarea asta nu m-am gandit... insa cum putem face diferenta intre deciziile "spirituale" si "cele animalice"? Daca zic "vreau o cafea" inseamna ca sunt un animal?
Este foarte interesant.Ca si cand ar exista o entitate in noi (spiritul) iar noi am fi purtatorul acestuia (deci fara spirit am exista precum animalele avand instincte). Deci deciziile corecte sunt luate de spirit inaintea celor instinctuale ale "animalului".
Ce ziceti de asta?
tja, ai vrea tu:), si eu :) insa pentru ca creierul nostru sa functioneze cuantic se estimeaza ca trebuie racit la -270 celsius (4K)... un voluntar? altfel temperatura distruge orice ordine cuantica la 37 de grade celsius...
daca e asa e o stire foarte importanta. inseamna ca o parte a gandirii se produce la nivel cuantic, dincolo de timp. daca e asa atunci viata capata noi dimensiuni, de la cea pur fizica la una "spirituala" (tot fizica, dar la alt nivel).
nu m-as aventura sa trag o astfel de concluzie... ar insemna sa ma las in seama lui si cand poate el se va insela...
Ca o concluzie...putem spune ca Subconstientul nostru o fi Ingerul nostru pazitor?...
Si inca ceva ... Daca deciziile ar fi in totalitate luate de partea subconstienta asta de ce ar exclude "vointa proprie"? Subconstientul nu este tot al tau? Propriu ... Care s-a format (continutul lui, informatiile) pe baza experientei tale anterioare... Faptul ca tu nu intelegi, nu stii etapele si ce a luat el in calcul in luarea unei decizii este un lucru rau? Nu stii nici cum face de nu "uita" niciodata sa respiri...
Cand citesti initial stirea de mai sus, prima reactie este de frustrare sau revolta sau oarecum frica, oricum nu este o situatie prea confortabila si avantajoasa pentru noi la prima vedere.
Dar, creierul uman proceseaza 400 miliarde de biti de informatie pe secunda iar noi suntem constienti doar de 2000.
Stiind acest lucru, cum este mai confortabil: sa iei niste decizii constient dar pe baza unei "dezinformari" am putea spune, sau lacune imense de informatie, sau sa decida partea subconstienta pe baza unor informatii complete, a unor lucruri care tie ti-au scapat? Si trebuie avut in vedere ca subconstientul nu va decide niciodata nimic in defavoarea ta (a nevoilor tale de care el este direct responsabil cu satisfacerea lor, acolo aflandu-se si insinctul de aparare).
V-ati gandit vreodata ca poate partea noastra subconstienta ne stie mai bine, ne cunoaste mai bine nevoile, dorintele, interesele, in starea lor pura fara cenzura regulilor sociale, fara false imagini pe care vrem sa le cream, etc.?
Buna thoth. Mie mi se pare ca e un rezultat remarcabil... De cate ori intind mana sa iau cana de cafea, mi se pare ca decizia am procesat-o eu, cu cateva secunde inainte. Cumva mi se pare ca decizia este constienta, ca este alegerea meu. Daca insa o alta parte din creier (ceva din subconstient) a facut deja alegerea pentru mine, inseamna ca eu ma mint... Sau ma rog, ceea ce cred eu ca sunt eu... Daca as fi ateu, as zice ca nu e nici o problema, la urma urmei, tot o apa si un pamant. Ca hotareste constientul sau subconstientul, e doar o alta parte de sofware, probabil fara linii de demarcare clare oricum. Daca insa cred ca sunt mai mult decat o colectie inerta de atomi ca masa din fata mea, m-as bucura sa stiu ca decizia de a bea cafea a fost A MEA... Parerea constientului meu, sau ce a mai ramas din el :)
era asa o mare filozofie sa iti dai seama ca subconstientul tau ia deciziile si ti le prezinta tie ca rezultat final ?
singura decizie pe care o iei este ce fel de date ii transmiti subconstientului (in functie de unde esti, ce vezi, ce faci) dar si asta e discutabila
Buna Denissa. Ma bucur sa mai intalnesc oameni cu aceleasi pasiuni... Misterul creierului ma fascineaza si pe mine, dar din pacate eu sunt fizician... De aceea scriu mai rar despre subiectele acestea psihologice. Daca eventual te intereseaza sa colaborezi la stiinta.info pe subiectul acesta de psihologie (noi nu avem pe nimeni pe psihologie aici), esti binevenita. Imi poti scrie direct la cristi@stiinta.info
numai de bine,
cristi
Multumesc, Cristi. Sunt foarte multe de spus pe acest subiect, exemple obisnuite din viata de zi cu zi de care nici nu ne dam seama ca sunt dictate sau intr-o anumita masura influentate de subconstient. De cand a inceput sa ma preocupe acest subiect si sa-mi pun intrebari sau caut in actiunile mele zilnice explicatii si exemple (si ulterior la cei din jurul meu), am ramas surprinsa si usor speriata de cata putere are asupra noastra subconstientul, in cate decizii "isi vara coada", cate superstitii pot fi explicate logic etc. Mai mult, odata ce intelegi ce este, cum functioneaza, in masura in care s-a inteles pana acum, il poti chiar folosi (intr-o oarecare masura, nu stiu pana unde poti ajunge) in activitatile tale (il lasi in mod constient si voit la conducere, un fel de "te lasi dus pe val" dar intr-o anumita directie).
frumoasa explicatia ta pentru raportul inconstient/constient, denisse... mi-a placut...
Subconstientul si inconstientul fac multe "operatii" pe baza unor informatii pe care (foarte multe din ele) nici nu esti constient ca le-ai inmagazinat undeva. Aceste doua instante ale personalitatii ... ajung la anumite decizii si le trimit in constinta, dar trimit numai rezultatul nu si etapele prin care s-a trecut pentru a ajunge la acel rezultat. La fel cum este in cazul presimtirilor care nu au nici o treaba cu "paranormalul". Exemplu: esti la birou si intra un coleg nou venit pe care nu l-ai mai intalnit pana acum, se prezinta si iti pune o intrebare (discutie de 1-2 min) timp in care tu esti concentrat la fata lui si la ceea ce spune. Dupa ce pleaca ramai cu senzatia ca nu iti place tipul, dar nu gasesti absolut nici un motiv pentru care simti asta - a vorbit frumos, nu a zis nimic care sa te deranjeze - dar totusi nu-ti place. Mai tarziu, il revezi pe hol si observi. ca are pantofi de lac cu varful ascutit asa cum poarta "manelisti" iar tu nu suporti acest gen de oameni, ii eviti. Deci - pantofii lui erau in campul tau vizual cand a intrat prima data in biroul tau dar tu erai concentrat la fata lui nu te-ai uitat constient in ce este incaltat. totusi acea informatie a fost "prinsa" dar a trecut direct in sfera inconstientului, unde se afla si prejudecatile tale fata de manelisti (aceste prejudecati sunt parte din constiinta dar constiinta nu are acces la inconstient iar la subconstient foarte putin, dar inconstientul si subconstientul au acces nelimitat in constiinta). Subconstientul a procesat si asociat cele doua informatii si a trimis in constiinta doar rezultatul "nu-ti place acest om" fara explicatii sau motive. Aceasta idee trimisa de subconstient in constiinta de cele mai multe ori apare ca o presimtire.
2. Suntem ghidati de nevoi care sunt cel mai adanc inradacinate in inconstient, sunt in informatia genetica, in BIOSul nostru. In satisfacerea unei placeri sau nevoi subconstientul va trece peste orice decizie pe care o luam constient, decizie care impiedica cunva satisfacerea acelei nevoi. Deciziile pentru satisfacerea nevoilor, confortului propriu si placerilor au prioritate pentru inconstient.
3. articol foarte interesant, mai asteptam articole pe teme psihologice. Personal consider ca exista si decizii luate inconstient, cu cateva secunde inainte de a stii decizia, dar si din cele pe care le luam constient (eforturi de vointa in indeplinirea unui target, a unei promisiuni - cand desi iti este foaret somn de exmplu, ramai totusi la masa de lucru pentru a termina ceea ce trebuie facut, momentul in care ne fortam sa ramanem treji desi nevoia de somn este foarte mare).
Pentru Gabriel:
Aceste "decizii instantaneu" se numesc reflexe Gabriel. Cand esti pus in fata unei situatii primejdioase atunci "conduce" instinctul de conservare/aparare.
Legat de semafor, eu zic ca vad semaforul din timp, incep sa franez si si ajustez mereu frana si ma opresc exact unde trebuie. Adica ia un timp si pentru creier sa calculzeze, mai ia timp si ca informatiile necesare sa ajunga la noi. Depinde de situatii. Dar cand suntem obositi, cred ca organismul o sa ia decizia de a merge la somn chiar fara sa vreau eu. Iar daca eu chiar nu vreau si nu vreau, creierul o sa inceapa sa faca greseli. Desigur, e un subiect vast, merita cercetat, suntem abia la inceput de drum in cunoasterea creierului uman, este una din cele 14 provocari majore pentru secolul acesta, care e abordata si in concursul de eseuri de la Stiinta.info [vedeti in partea sus din site detalii].
F interesant articol,insa,daca lucrurile stau asa,atunci cum se face,ca atunci cind conduc,luam decizii-instantaneu,deci varianta cu 7 secunde,cade,zic eu.
Ex: sa zicem ma apropii de semaforul care a trecut de la verde la galben,si mai am masini in fata mea,deci nu stiu daca apuc sa trec sau trebuie sa frinez,o decizie care trebuie luata pe loc,ori frinez,ori apas acceleratia.
Ce ziceti?
Se poate sa fie asa Dani, dar daca in gene e scris ce o sa fac eu azi la 15.00, atunci la ce sa mai traiesc? Problema veche filozifica... Daca eu n-am "liber arbitru", si doar mi se pare ca hotarasc, cand este deja hotarat, ce rost mai are efortul meu ce a creste copii, si de decide cum sa ii educ? Nici unul oricum, ar zice nenea Iancu... Stiu ca nu prea in linie stiintifica, e tirziu, si mai arunc si eu cuvinte pe aici...
Nu stiu ce sa zic. Probabil ca Libet avea dreptate. Eu insa cred ca deciziile noastre importante sunt influentate de cum suntem contruiti, adica de ADN-ul fiecarei persoane. In gene este scris la ce sa fie predispusa fiecare persoana, sa fie buna sau mai putin buna, sa fie inteligenta, etc.
Ma gandeam la anumite momente cand sunt la cumparaturi.Se intampla sa fiu ingandurat uneori.Cand imi trece ma uit in cos vad produse pe care nu le-am consumat niciodata cel mai probabil nu-mi sunt necesare dar pe care leam vazut la TV
Deciziile mele a fost facute cu mare efort de ieri(majoritatea actiunilor):), dar interesanta cercetare, bravo cercetarile accelereaza pe acest domeniu..
:)) buna idee!
o sa iau decizia cu ajutorul unei monezi atunci :))
Atunci te-ai hotarat sa te razgandesti deja mai devreme... deci nu tu...
dar cand ne razgandim care mai e procesul. cine se razgandeste?