Am fost la Atlantykron 2009
Va să zică, s-a sfârşit concediul... Ce e drept, a fost îndeajuns de lung pentru ca să bat din nou ţara în lung şi-n lat. Printre altele, am ajuns şi la tabăra de vară Atlantykron 2009, unde am ţinut un curs de fizică, intitulat "Fizica povestită".
Categorie: Fizica
Autor: Cristian Presură
Pentru cei care nu ştiu, tabăra Atlantykron are loc în fiecare vară, pentru 10 zile, pe o insulă de pe unul din braţele Dunării, mai precis la Capidava, lângă Cernavoda. Aici se adună, an de an, în jur de vreo 400 de prieteni ai ştiinţei, SF-ului, artei sau sportului, fie ei studenţi, elevi sau profesori. Într-o atmosferă de un adevărat Hyde Park, doritorii pot urmări zeci de cursuri, de la artă plastică, la dans, de la fotografie la ştiinţe, de la tehnica resuscitării la science-fiction. Tabăra este organizată în fiecare an de inimosul Sorin Repanovici, sub îndrumarea spirituală a lui Alexandru Mironov.
Eu am mai fost prezent şi acum doi ani, când am avut plăcerea să urmăresc cursul de radio cu Stefan Ghidoveanu (realizator al emisiunii de radio "Exploratorii lumii de mâine") şi pe cel de jurnalistică cu profesorul Aurel Cărăşel. De data aceasta am zis să nu mă duc cu mâna goală, aşa că am venit cu propriul meu curs, pe care l-am intitulat "Fizică povestită". Să nu vă înşele însă titlul, căci subiectele abordate au început de la mecanică, au urmat cu electromagnetism şi teoria relativităţii generalizate, au trecut prin mecanică cuantică şi teoria particulelor virtuale şi au sfarsit cu istoria Universului. Cursul a durat în medie 2 ore pe zi, pe parcursul a 8 zile, iar în ultima zi am organizat un concurs, câştigat de Nicu Vlad. Acesta a rezolvat problema expansiunii accelerate a Universului printr-un ingenios model de Univers dual...

Acuma însă câteva cuvinte pentru înţelegerea contextului. Trebuie spus că tabăra este de "ştiinţe prospective" şi o extensie a taberelor de science-fiction din anii '90. De aceea tabăra are un aflux de domenii care sunt la marginea ştiinţei şi se apropie de paranormal. Astfel, Dan Fărcaş a ţinut un curs despre OZN-uri, Teodor Vasile unul despre medicină alternativă (prin puterea energiei corpului uman), Florin Munteanu unul despre realizările lui Nicolae Tesla (printre care au fost menţionate controversatele unde electromagnetice scalare) iar David Anderson unul despre posibilele maşini ale timpului. Şi aceasta desigur pe lângă întâlnirile de science-fiction.
În acest context, cursul meu "clasic" pe marginea fizicii a picat la început cam ca nuca în perete. Cu numai câţiva elevi de liceu la prima lecţie chiar mă gândeam cum o să ajung să abordez mai târziu subiecte ca bozonul Higgs sau diagramele Feynman... Din fericire însă, numărul de studenţi sau elevi interesaţi de aspectele mai încetăţenite ale fizicii a crescut rapid în zilele următoare, ceea mi-a confirmat faptul că educaţia de tip "clasic" este încă în căutare chiar şi printre noua generaţie.
Pentru mine a fost o experienţă frumoasă, extraordinară aş putea spune, ţinând cont că este prima dată când îndrăznesc să ţin un curs pe alte subiecte decât cele care constituie pregătirea mea profesională directă. Am fost ajutat, ce e drept, şi de domnul Marian Bică, unul din coordonatorii echipei naţionale de astronomie, prezent în tabără. Pe lângă bucuria pe care am simţit-o împărtăşind cu elevii şi studenţii frumuseţile legilor fizice ale naturii, am avut ocazia să învăţ şi câteva lucruri practice.
Unul dintre ele este că trebuie să înveţi să desenezi măcar o pisică dacă vrei să fii profesor de fizică. Altul este că trebuie să construieşti fraze scurte (pentru că nu ai posibilitatea de a reconstrui fraza că în scris) şi că trebuie să vorbeşti încet pentru a înţelege tu (pentru a nu spune prostii), dar şi pentru a da posibilitate ascultătorului să digere ce spui tu acolo. Că trebuie să îţi potriveşti o cămaşă, că trebuie să improvizezi pe ce cere auditoriul, că trebuie să întrebi auditoriul cum ar putea fi îmbunătăţită prezentarea. Toate acestea pentru a crea o atmosferă în care ascultătorul să fie "prins" pentru că în acest fel mesajul ajunge la el cel mai bine. Şi că nu are rost să cumperi bere studenţilor pentru ca ei să rămână la curs, pentru că cei neinteresaţi pleacă oricum după ce se termină berea, lucru ce s-a şi întâmplat (în cazul meu, din fericire, pentru a lua un premiu la secţiunea de fotografie!).
În paralel, am participat activ la cursul despre Nicolae Tesla, susţinut de domnul profesor Florin Munteanu, de la Centrul de Studii Complexe. Pe lângă povestea lui Tesla, domnul Munteanu a facut cunoscute din nou ideile domniei sale referitoare la structura creierului uman ori la teoria academicianului Drăgănescu despre relaţia dintre informaţie şi materie. Trebuie spus că domnul Munteanu este, după părerea mea, asemănător fizicianului Martinus Veldman, în sensul că are câteva idei geniale ascunse într-un car de teorii neconvenţionale, dar îi lipseşte însă un student ca Gerard Hooft care să poate cerne ideile. Dintre acestea câteva mi-au atras atenţia mie.
Una este cea a informaţiei structurate pe concepte, un fel de nouă Wikipedia. O alta este cea a naturii care trebuie lăsată să ne "vorbească". Cu alte cuvinte, să încetăm a sculpta natura după nevoile noastre, şi să începem noi să ne sculptam după nevoile naturii. O altă idee este cea referitoare la folosul exploziei erei informaţionale pe care o trăim. Cum ne ajută pe noi? "Dacă avem deja o săgeată în devenirea noastră" spune domnul Munteanu, "atunci ajungem mai repede la destinaţie. Altfel riscăm să ne pierdem în hăţişul internetului". Şi o alta referitoare la structura holistica (de întreg) a emisferei drepte a creierului, care prin forma sa ne-secvenţială ar putea genera în mod natural ceea ce noi numim "trăire".
Una peste alta, Atlantykron 2009 a fost o experienţă plăcută, de partea cealaltă cântărind greu numărul uriaş de ţânţari (groaznici în orele de seară), căldura excesivă de la ora 20.00 (combinată cu ţânţarii) şi suprafaţa redusă a insulei (pentru că nivelul apelor a fost ridicat anul acesta).
În final, iata mai sus şi o poză (cea cu telescopul) efectuată pe Atlantykron de Ioana Vorochevici, una din elevele de la cursul de "Fizică povestita". Observaţi petele albe din fotografie? Ele sunt aproape identice cu petele albe din poza urmatoare, fotografiate în Pădurea Baciu, şi identificate ca nişte "entităţi misterioase".

Despre aceste "entităţi" s-a scris mult, printre altele în revista Gardianul, sau pe situl melfiorra.ro. Chiar şi domnul Teodor Vasile a prezentat la Atlantykron 2009 poze cu astfel de "entităţi" fotografiate de către dansul anul acesta în Pădurea Baciu, şi despre care el afirmă că nu au încă o explicaţie satisfăcătoare. Menţionând numai că eu nu am observat nimic special atunci când poza a fost făcută, las la latitudinea dumneavoastră alegerea uneia din cele două posibilităţi: un efect natural (care?, aveţi vreo idee?) sau unul supranatural, prezent şi pe frumoasa insula devenită Atlantykron pentru 10 zile...






Comentarii
Adauga un comentariuAdauga un comentariu
vezi ca te-ai prins? Daca spuneam electrodinamica cuantica nu mai venea nimeni pe la cortul meu... iar eu vreau sa fiu popular, ma intelegi, nu? Cum esti tu la caruta ta...
Haoleoooo, Jizel is ...
domnu Cristian, ce insemna "teoria particulelor virtuale"? Adicatalea cam shtiu io fiecare cuvant luat separat, da impreuna, sa mor daca realizez. E ca QFT numa pentru alea virtuale sau cum?
Aaaaa stai ca m-am prins. Astia cu tabara ti-au dat timp putin, si ai zis ca daca e timp putin sa vorbesti numa de alea care traiesc putin ca sa se pieptene cu situatia. Bravo domnu Cristian, esti mare, nu ma gandeam la asta daca nu erai mata.
Frumos articol, Cristi. M-a ajutat sa inteleg mai bine ce am ratat anul asta nemergand la Atlantykron. Pana la urma, la anul se va tine tot pe insula asta? Ah, si am promovat si eu articolul tau la Stiinta Azi.
si eu. cand ploua afara cu picaturi mici si ma uit in departare pare ca e acelasi efect pe ochelari. cand am timp o sa incerc sa refac efectul. probabil ca e vorba de o anumita dimensiuni a picaturilor, unghi al luminii, etc. pe de alta parte, daca stau sa ma gandesc, cerul era senin in seara aceea....
Frumoasa vacanta, frumos auditoriu :)
Bine ai revenit printre noi Cristi, cu povestiri noi, cu impresii bune.
Referitor la fotografii eu sunt 90% convins ca e vina aparatului, 10% reflexii de la o sursa de lumina.