Stiinta.info

Comentarii

• November 15, 2009, 6:07 pm - alrisha

  ,,Crede si nu cerceta",,Fericiti cei saraci cu duhul"
  sunt cutume biblice.
  Rationalizam si noi cat ne tine ratiunea.
  In Evul Mediu,nasterea pruncului IISUS era o adevarata minune,fara interventia barbatului.Ratiunea de atunci nu gasea o explicatie.Acum insa,cand stiinta
  a descoperit manipularea genetica,minunea conceptiei divine nu mai e......minune.

  
  
• November 15, 2009, 3:42 pm - cristi

  "crede si nu cerceta" este o simplificare care cred ca ne-a fost indoctrinata de pe vremea comunismului... Caci, din contra, credinciosii sunt indemnati sa cerceteze, dar nu numai cu minte, si cu inimii. Eu nici nu am spus "crede si nu cerceta", am reprodus mai degraba sfatul "nu rationaliza tot, crezand ca totul poate fi rationalizabil"... e o diferenta de nuanta si sunt cei care pot sesiza aceste nuante care pot progresa cu adevarat, parerea mea. Daca ramanem la clisee (gen "crede si nu cerceta", sau mai stiu eu ce...) nu stiu cat vom progresa ca umanitate si, mai rau, cat vom progresa noi insine, ca oameni scurt-traitori pe pamantul asta care ne suporta... Parerea mea...

  
  
• November 15, 2009, 3:01 pm - alrisha

  Da, crede si nu cerceta !
  Asta le-o spui unor vite, asa cum era omul in preistorie.Intre timp,lucrurile s-au mai schimbat.
  Omul a inceput sa puna intrebari si sa caute raspunsuri,cu instrumentele pe care le are la indemana.<<Religia,o fraza de dansii inventata
  Ca cu a ei putere sa te aplece-n jug>>Spunea bine Eminescu !!

  
  
• November 15, 2009, 2:43 pm - cristi

  "Religia a fost acaparata de ideea de rationalizare absurda a ceea ce nu poate fi incadrat in concepte." (stiintifice as adauga eu). Observatia este extrem de interesanta, imi place. Cu toate acestea, nu sunt complet de acord. Asa cum am inteles eu spiritualitatea ortodoxa (dau numai un exemplu de care stiu cate ceva) tocmai ca Sfintii Parinti ne spun sa nu incercam sa rationalizam credinta, ci sa o simtim si, mai important, sa o traim...

  
  
• November 15, 2009, 1:42 am - bogdan

  Nu poti pune un hotar intre religie si stiinta.
  Chiar daca religia si stiinta, ca termeni de comparatie, au devenit barbarisme, intre ele nu exista nici opozitie nici complementaritate. Pur si simplu ele exista.

  Azi, termenul de stiinta, a fost acaparat pe nedrept de cateva ramuri: biologie, stiintele exacte, ingineria, etc.

  Religia a fost acaparata de ideea de rationalizare absurda a ceea ce nu poate fi incadrat in concepte.

  Mergand pe aceste planuri niciodata nu va exista o asemanare intre ele.

  Stiinta, astazi, e prea fragmentata, haotica in ordinea ei si cu un singur tel: utilitatea.

  Religia s-a politizat, indepartandu-se de inefabil, de uimire.

  Pana nu-si vor regasi radacinile, atat religia cat si stiinta, ca barbarisme moderne, niciodata nu vor ajunge la raspuns.

  
  
• July 9, 2009, 9:49 pm - Jan 11

  Domnule Corosiv,va respect opiniile si modul de gandire,dar trebuie sa va spun ca aceasta *indoctrinare* face parte din elementele care duc mai departe specificul unei natiuni.Nu spun ca argumentele
  d-voastra nu stau in picioare.Din punct de vedere stiintific asa stau lucrurile.Vreau doar sa intreb cum ar fi o lume in care ar trai doar atei.Eu am trait in comunism o gramada de timp si nu doresc revenirea acestuia printre noi.Era o lume fara Mos Craciun,Fara Paste,fara nici o sarbatoare religioasa,care face sa fie atat de frumoase satele noastre.In oricare tara ai intalni pe strada numai oameni plini de ei,multumiti de ei insisi si convinsi ca stiu tot.Si va mai asigur ca criminalitatea si celelalte lucruri din cutia Pandorei ar lua o amploare fara precedent.Daca nu se exagereaza,pana la un punct aceasta *indoctrinare* are rolul ei.Un popor nu poate fi el insusi fara ea.

  
  
• October 8, 2008, 8:44 am - @corosiv

  excelent comentariu

  
  
• October 8, 2008, 8:41 am - @asterix

  Si chiar daca stiinta, religia, etc ar avea aceeasi motivatie, de a intelege mai bine ceea ce ne inconjoara, chiar daca sunt doar fatete ale aceleiasi experiente umane in fata necunoscutului, nu trebuie omis ca mecanismele, abordarile si rezultatele lor difera fundamental, ori omitand asta argumentele tale devin inconsistente.

  
  
• October 8, 2008, 8:33 am - @asterix

  Prietene, critici asa zise comentarii sterile desi chiar comentariul tau intra foarte bine in aceasta categorie. Spui ca contradictia dintre stiinta si religie e doar o aparenta a mintilor inguste dar foarte usor se poate vedea si ca cei care sustin ca nu exista nicio contradictie intre stiinta si religie (majoritatea celor ce sustin asta sunt chiar credinciosii) sunt niste minti inguste. In general ceea ce defineste un domeniu sunt chiar diferentele dintre acesta si un alt domeniu. Or fi cateva asemanari intre stiinta si religie, dar diferentele sunt mult mai numeroase, iar unde sunt diferente e foarte normal sa apara si contradictii. Nu inteleg ce castigi negand evidentele.

  
  
• September 20, 2008, 7:04 pm - asterix

  Comentarii şi certuri sterile. Da, temele sunt cam filosofice (cum bine spunea cineva). Şi tot românul s-a născut filosof. Mai ales pe forumuri de internet.
  Ciudat este că eu unul nu văd de ce nu observă mai mulţi oameni că marile domenii de cunoaştere şi trăire omenească aparţin aceleiaşi umanităţi dintre şi din noi înşine. Nu este nici o contradicţie între ştiinţă şi religie. E doar o aparenţă a minţilor înguste.
  Ideea de la care ar trebui să pornească cineva care vrea să înţeleagă de ce nu este nici o contradicţie, este că omul vrea, poate şi trebuie să-şi înţeleagă condiţia existenţială. Tot ceea ce există în univers a preocupat şi pe omul vechi, pe profeţi, mistici, oameni simplii, savanţi, artişti ş. a. m. d., ca şi pe omul modern. E nevoie de mari sinteze ale cunoaşterii, de cercetări de frontieră, de interculturalitate şi interdisciplinaritate, ca să faci apropieri reale şi argumentate între ştiinţă şi religie, dar nu este imposibil să-ţi dai seama că ele sunt doar alte faţete ale aceleiaşi experienţe umane în faţa necunoscutului. Doar că fiecare reacţionăm altfel în faţa "pavorului" incognoscibilului.
  Şi niciunul dintre noi sau dintre formele de viaţă terestră nu s-a născut întâmplător. Hazardul e doar iluzia necunoscutului. O ipotetică atotcunoaştere integrală a existenţei nu este un lucru imposibil. Dovada e chiar speranţa oamenilor. Speranţa nu moare niciodată.

  
  
• September 18, 2008, 12:41 pm - Critic

  @Dan E o analiza superficiala. Chiar daca vorbesti de forme de control criticabil ar fi trebuit sa explici mecanismul pentru a fi credibil. Asta pentru ca cei care ar fi eventual controlati sa isi dea seama. Si daca tot ai adus vorba de control al oamenilor, ce parere ai de TV? Intr-un top al eficientei transmiterii unui mesaj decis de putini si menit pentru multi, l-as pune mult deasupra oricarui alt tip de comunicare "de la unul la mai multi si fara posibilitatea de feedback". Adica la TV nici sa vrei si nu poti sa iti spui parerea despre ce se emite. Pe cand in biserici unde comunicarea este directa se mai poate discuta. Deci atentie sa nu dam din lac in put... :)

  
  
• September 18, 2008, 1:19 am - Dan

  Religia e cea mai puternica arma de dirijare si manipulare a maselor ca sa nu spun ca e cea care a provocat crime oribile si a inventat politica. nu zic ca stiinta nu a adus cele mai puternice arme dar a mai adus si multe alte lucruri bune, asa ca prefer stiinta religiei. e doar parerea mea nu o impun altora.

  
  
• August 11, 2008, 8:29 am - Ionel

  Ioana: Teoria Designului Inteligent este o doar o ipoteza, o speculatie ce nu aduce absolut nicio dovada stiintifica care sa o sustina. Chiar autorii ei au recunoscut asta. Asa zisele argumente in favoarea ei tin de teologie sau de teoria informatiei. In mare e vorba doar de logica circulara mascata si pseudo-stiinta menite sa pacaleasca masele de ignoranti iar autorii ei au fost pur si simplu ridiculizati in momentul in care au trebuit sa-si sustina pseudo-teoria public, vezi procesul Dover.
  Daca certitudinile stiintei iti starnesc rasul, cum ramane cu aberatiile din Biblie care contrazic orice logica si care chiar se contrazic unele pe altele? Cum de nu-ti vine sa razi cand le citesti?
  Pentru cultura ta generala, afla ca stiinta nu lucreaza cu certitudini spre deosebire de religie si poate de asta iti este asa de greu sa o intelegi. Chiar si asa tocmai stiinta a facut posibil ca orice ipocrit fara prea multa educatie care o critica gratuit sa-si poata posta opiniile pe diverse forumuri de pe net.
  In lipsa argumentelor rationale religia nu poate prezenta nici o certitudine. Mai ramane doar sa crezi in pofida acestora.
  

  
  
• August 6, 2008, 5:14 pm - cristi

  Educatia copiilor inca mai este responsabilitea parintilor. Nu-i aseza o icoana in camera, si mai tarziu ii va veni greu sa se roage in fata uneia. Nu-i pune un pistol de lipit in mana, si mai tarziu ii va veni greu sa traiasca frumusetea experimentului. Nu-i explica numerele prime, si mai tarziu greu se va bucura de frumusetile matematicii. Nu-i spune povesti, si mai tarziu gandul lui nu va zbura cu placere catre alte lumi. Oricare dintre metodele de educatie ale copilului se bazeaza pe receptivitatea sa de copil, nu numai religia, nu numai stiinta... Daca mai tarziu el va sti sa se bucure de frumusetea naturii, pentru ca tu l-ai invatat asa de mic, inseamna ca nu ai facut rau. Daca mai tarziu va sti sa-si potoleasca zbuciumul zilei intr-un minut in fata icoanei, inseamna ca nu i-ai pus degeaba acea icoana in camera cand era copil. Daca va fi fericit, inseamna ca ai reusit in toate acestea. Este doar parerea mea de parinte zbuciumat...

  
  
• August 6, 2008, 4:14 pm - corosiv

  De ce sa NU îndoctrinezi copiii

  "Creştinismul e acceptabil în viaţa privată a adulţilor cu consimţământ, dar nu trebuie predat copiilor tineri."
  Francis Crick, descoperitorul ADN.

  În marea majoritate a cazurilor oamenii nu-şi aleg religia ci o urmează pe cea primită în familie. Un sondaj realizat printre intelectualii şi oamenii de ştiinţă credincioşi a arătat că 90% dintre ei primiseră o educaţie religioasă în copilărie.

  Pentru unii această educaţie primită timpuriu exclude orice schimbare ulterioară, orice simţ critic vizavi de credinţe. Puterea educaţiei religioase a fost demonstrată chiar de savanţii religioşi. În cartea "Psihologie religioasă", Antoine Vergote, profesor la o universitate catolică explică motivaţiile psihologice ale credinţei şi influenţa mediului cultural şi familial. Acesta recunoaşte că în absenţa educaţiei religioase, credinţa nu mai apare! Mai spune el că "disponibilitatea religioasă a copilului ia formă doar cu condiţia să fie impusă cât mai timpuriu. Gesturile şi limbajul religios al părinţilor, celebrarea sărbătorilor religioase marchează ireversibil amintirile din copilăria adulţilor şi determină sentimentul de apartenenţă religioasă."
  Dumnezeu trebuie prezentat mai întâi ca "protector", ca "tată iubitor" iar apoi trebuie să devină o prezenţă "autentică", iar credinţa trebuie să fie "o pasiune, o suferinţă acceptată", ne mai arată dânsul.

  Creierul copilului e ca o foaie albă iar educaţia religioasă precoce, bazată pe afectiv (pentru că e fondată pe exemplu şi pe încrederea în părinţi) lasă urme în "creierul afectiv".
  Nu din întâmplare în lăcaşurile de cult au existat întotdeauna "excitanţi" ai celor 5 simţuri: mirosuri de tămâie, decor, orgă, cântece sau rugăciuni ritmate, pâine înmuiată în vin, atingerea pe frunte, sărutul icoanelor etc. Toate aceste mesaje senzoriale se transmit hipotalamusului şi de acolo ajung în cortex. Aceste urme ale educaţiei religioase vor împiedica mai târziu apariţia spiritului critic, a libertăţii de gândire şi de alegere ale propriilor convingeri.

  Psihologii spun că spiritul critic apare în adolescenţă, undeva între 15 şi 18 ani. Copiilor din familiile de credincioşi li se vorbeşte însă foarte devreme despre Dumnezeu, sfinţi şi profeţi pe care sunt învăţaţi că trebuie să-i iubească. Sunt învăţaţi de asemenea că rugăciunea de seară e o necesitate la fel ca spălatul pe dinţi. Copilul îşi va însoţi părinţii la biserică unde i se va spune că e în vizită la "Dumnezeu acasă".

  Pentru un copil la vârste mici tot ceea ce îi spun părinţii e literă de lege. Va crede automat că toate aceste povestiri sunt adevărate şi va fi fermecat de această lume magică aşa cum e fermecat de lumea poveştilor. Nimeni nu se va îndura să îi spună că aceste personaje nu sunt reale şi că lumea nu a fost creată în 6 zile.

  Mai târziu, pe la 10-12 ani, copii încep să discearnă fantasticul din poveşti, remarcă analogia pildelor religioase cu basmele (pe acestea din urmă însă toţi părinţii au grijă să le prezinte drept 'fantezii' de teamă să nu cumva să creadă în 'supranatural'!). Tot atunci apar şi îndoielile legate de anumite teme despre care învăţa şi la şcoală: creaţia pământului în 6 zile, geneza, adam şi eva, etc. Dincolo de aceste îndoieli îi rămân însă în minte scenele umane, cele cele apropiate vieţii de zi cu zi şi care fac apel la sentimente.

  Dacă e sentimental (şi majoritatea suntem astfel la vârsta asta) nu va putea să nu fie impresionat de cel despre care i s-a spus din fragedă copilărie că s-a sacrificat pentru noi, ne iubeşte, a suferit pentru păcatele noastre, etc. Latura asta sentimentală de care sunt impregnate legendele religioase rămâne în subconştient şi va face dificilă alegerea raţionalului, va anihila acţiunea spiritului critic care, aşa cum am spus, apare doar la adolescenţă. Aşa se explică şi de ce puţini sunt cei care îşi schimbă religia moştenită din familie.

  Psihologii spun că cei care scapă îndoctrinării religioase până la vârsta de 15 ani au mult mai puţine şanse să creadă mai târziu în supranatural. Mai mult, ei nu vor putea înţelege cum de ceilalţi, la fel de inteligenţi ca şi ei, s-au lăsat amăgiţi de asemenea fantezii.
  Dacă însă spiritul critic apare prea târziu, ideile sunt deja înrădăcinate şi, la 18 ani, tânărul va considera că oricine nu-i împărtăşeşte ideile face o mare greşeală. După aceea orizontul i se va închide inexorabil, va citi numai operele care îi confirmă ideile îmbogăţind arsenalul de argumente favorabile. Se va adânci în fiecare zi, din ce în ce mai mult în propriile convingeri. Omul se instalează în propriile credinţe: e o consecinţă a funcţionării spiritului şi a influenţei sentimentelor asupra raţiunii.

  Ideal ar fi ca o convingere să fie fructul unei gândiri personale, plecând de la opţiuni diferite şi nu acela al tradiţiei culturale, a facilităţii şi a conformismului.
  De aceea copiilor ar trebui să li se spună că Dumnezeu e o ipoteză emisă de mintea umană pe de o parte pentru a 'explica' tot ceea ce nu a reuşit cunoaşterea ştiinţifică a unei epoci şi pentru a calma angoasele legate de moarte. Ca pentru orice altă ipoteză există o oarecare probabilitate ca aceasta să fie adevărată însă şansele sunt extrem de mici. Probabilitatea ca Mickey Mouse să existe e mult mare decât cea a unei entităţi atotputernice care ar fi creat Universul, pentru simplul fapt că Mickey nu este o fiinţă atât de complexă, nu necesită atât de multe puteri supranaturale, nici nu presupune atât de multe încălcări ale legilor fizicii.
  Sau altfel spus, avem mult mai multe şanse să aflăm că am câştigat la loto în momentul în care suntem muşcaţi de un rechin care la rândul lui tocmai e trăznit de un fulger decât să aflăm că există Dumnezeu.

  Un copil ar trebui să mai ştie că unul din cele mai inteligente răspunsuri ale unei fiinţe umane este: Nu ştiu. Nu ştiu să răspund la unele întrebări, nu ştiu dacă Dumnezeu există, nu ştiu cum a apărut Universul, nu ştiu ce se întâmplă după moarte. Însă în aşteptarea acestor răspunsuri prefer să tac şi să caut explicaţii raţionale. Nu mă grăbesc să cred ce spun unii sau alţii doar pentru că poartă barbă sau coif auriu sau cruce la gât.

  http://alexandra1305.blogspot.com/2008/08/de-ce-sa-nu-indoctrinezi-copiii.html
  http://the-lucifer-principle.blogspot.com/2008/08/de-ce-sa-nu-indoctrinezi-copiii.html
  

  
  
• April 21, 2008, 4:03 pm - Mihai Craciunescu

  Nici macar nu ma obosesc sa citesc toata aberatia aia, dupa nume este destul de clar, ce legatura are stiinta cu religia ? Sa nu imi aduc aminte cand papalitatea a spus sa facem sex neprotejat ca oricum hiv/sida intra prin prezevativ :| hai sa o lasam moarta...

  
  
• March 28, 2008, 4:57 am - ioana

  Contradictia stiinta-religie e aparenta. Teoria noua a designului inteligent sustine ca universul nu putea fi decat creat de o inteligenta superioara. Cat despre "certitudinile" stiintei sunt atat de discutabile incat iti vine si sa razi. Teoriile se succed si se infirma unele pe altele. In timp ce de doua mii de ani crestinii sunt capabili sa moara pentru credinta lor. Deci au o certitudine mai presus de orice certitudine. Care le vine dintr-o cunoastere diferita de discursul argumentativ al ratiunii- este cunoasterea revelata de la Insusi Cel Care a facut Cerul si pamantul...

  
  
• March 26, 2008, 12:00 pm - jan11

  Am vrut sa spun ca oricat de puternici sau de sus pe scara sociala,oricat de bogati am fi,daca santem constienti ca vine o vreme cand toate astea nu vor mai insemna mare lucru,asta nu are cum sa ne strice.Un pic de meditatie dincolo de tot ce insemnam,santem si stimstim nu ne poate face rau.De altminteri, eu pun in aceste discutii doar suflet,nu si patima,stimate domnule Raul.Desigur,fiecare are tot dreptul sa reactioneze asa cum crede de cuviinta si cum ii este firea.In ultima instanta liberul arbitru ne apartine si fiecare foloseste dreptul de veto cumstie,poate sau vrea.
  Domnule Raul,va rog respectuos sa nu dati acastei discutii mai multa atentie decat merita.
  Cu toata stima-jan11

  
  
• March 25, 2008, 1:18 pm - raul

  domnule jan11,prin asta vreti sa spuneti ca ar trebui sa ne gandim cu frica la vremurile in care vom fi batrani si sfarsitul va fi mai aproape?nu prea am inteles ce ati vrut sa spuneti cu faptul ca tinerii "nu trebuie sa uite niciodata ca chiar si cele mai bune si noi baterii se descarca odata si odata".
  va multumesc si numai bine.

  
  
• March 25, 2008, 12:52 pm - jan11

  Pana in urma cu circa doi ani am avut o activitate care presupunea un contact direct
  cu foarte multi oameni.Unul dintre ei avea in jur de 70 de ani si era sanatos tun si,lucru destul de rar pentru un om cu varsta d-lui,era si ateu.Sunt un tip comunicativ,asa ca tot vorbind de una-alta am ajuns si la disputa ateism-credinta.I-am spus la un moment dat ca este ateu deoarece este sanatos si nici necazuri nu prea a avut in viata.Pentru asta,am mai continuat eu,ar trebui sa-i multumeasca Celui de sus,nu sa-l nege.A avut o reactie surprinzatoare:s-a uitat la mine cu o privire pe care n-am sa o uit niciodata si pe care,nici acum,dupa atata timp nu o pot descrie.Mi s-a parut a fi foarte surprins si putin contrariat de cele zise de mine.Era,cred,si putin repros,pentru ca,cumva ii deranjasem linistea si ordinea interioara cu care se obisnuise de atata amar de vreme.Cred ca,fara sa vreau,il fortasem sa se gandeasca la niste lucruri la care,datorita unui concurs fericit(sau nefericit?)de imprejurari,nu se gandise niciodata.Si avea si o varsta.Dumnezeu sa ma ierte,caci nu am vrut sa-i fac rau nicicum.Si acum regret acea discutie.
  Nu sunt cleric,nici habotnic nu sunt.Sunt un crestin ortodox obisnuit,poate putin mai harsit de viata decat altii,dar nimic mai mult.Cei mai tineri au tot dreptul sa viseze,sa creada ca au lumea la picioare,pentru ca de fapt chear o au.Dar nu trebuie sa uite niciodata ca chiar si cele mai bune si noi baterii se descarca odata si odata.
  Va rog sa ma iertati pentru caracterul mai putin academic al asertiunii mele si va multumesc pentru ingaduinta.
  jan11
  

  
  
• March 24, 2008, 12:16 am - AURORA

  Mda...informatia inseamna putere..depinde in ce scop este folosita si de catre cine...exista Dumnezeu...?aprinde o luminare in noaptea cea mai grea...vei simti si vei stii ca da!Lumina va invinge intotdeauna intunericul...viata la fel,moartea...

  
  
• March 22, 2008, 4:09 pm - raul

  foarte interesanta discutia pana acum.dupa parerea mea,problema nu este insasi existenta unui
  anume dumnezeu si mai degraba modul in care acest dumnezeu este perceput de catre oameni.pt ca dumnezeu nu este o fiinta,nu are cum sa fie o fiinta pe care trebuie sa o veneram,sa o cultivam sau sa o multumim si de la care sa speram ca vom obtine o recompensa la sfarsitul vietii noastre.perceptia asta despre dumnezeu este o blasfemie.
  si acest lucru s-a intamplat pt ca oamenii au tras o linie intre bine si rau:daca faci asta o sa fii pedepsit de dumnezeu,daca faci altfel o sa fii rasplatit de dumnezeu;in acest mod oamenii judeca lucrurile mult prea superficial.asta nu inseamna ca trebuie sa fim in favoarea depravarii ci doar ca trebuie sa ne imbunatatim modul de exprimare si intelegere a lucrurilor cu care avem de -a face.exista lucruri pe care daca le facem ne ajuta sa evoluam si lucruri pe care daca le facem nu ne ajuta sa evoluam,insa nu sunt bune sau rele.si nici nu exista un dumnezeu care abia asteapta sa ne pedepseasca pt ca am facut intr-un fel sau altul.daca intr-adevar exista un dumnezeu,sigur nu e asa.
  cat despre oamenii care cred ca viata a aparut singura.......foarte bine.ei sigur incearca sa descopere mecanismul prin care acest lucru a fost posibil.dumnezeu putea sa aleaga ca universul sa evolueze intr-un mod complet arbitrar,insa se pare ca a ales ca el sa evolueze dupa anumite legi si mi se pare rezonabil sa ne gandim ca exista niste legi (sau mecanisme)care guverneaza si starea initiala a universului si a vietii.
  in acelasi timp mi se pare absurd sa consideram ca e mai bine sa credem ca dumnezeu a facut viata pt ca ......eehheeee........cine stie......la judecata de apoi...daca ea se va intampla.....am avea mai mult de castigat.
  si cred ca este un lucru extraordinar ca oamenii sa vrea sa afle si sa desluseasca gandirea lui dumnezeu si felul in care el a creat viata,pt ca nu are cum sa se supere pt acest lucru.(asta daca intr-adevar el exista).

  cred ca ati inteles mai bine acum, domnule jan11,ce am vrut sa spun prin faptul ca nu stim sau nu trebuie sa tragem o linie neta intre ceea ce este bine si ce e rau.evident ca daca ne doare ceva nu are cum sa fie ceva bine.mult succes

  
  
• March 22, 2008, 12:10 pm - jan11

  Domnule Raul,scuze pentru interventie,dar n-am putut rezista tentatiei.Inainte de toate vreau sa va felicit pentru comentariul d-voastra.I-mi pare ca face referire la o multime de intrebari care framanta comunitatea religioasa si pe cea stiintifica din zilele noastre.
  Si acum sa ma refer un pic la articolul d-voastra,domnule Raul.A-ti pus in el o intrbare:care este deosebirea dintre bine si rau?Ei bine,domnule Raul,eu personal cred ca deosebirea dintre acestea doua rste suficient de mare pentru a nu fi confundate,chiar si atunci cand conjunctura pare putin ambigua.Daca ma doare ceva e clar ca este rau.Cand durerea trece este bine.Daca cineva drag cuiva nu mai este,altcineva va suferi,ceea ce iar nu ebine,s.a.m.d.Ziua nu poate fi confundata cu noaptea,nici Raiul cu Iadul,fie-mi iertata analogia.Am tot respectul pentru oamenii de stiinta,sperand totodata ca domniile lor vor ramane oameni pana la capat,neuitand ca stiinta este pentru om si nu impotriva lui,asa cum de atatea ori s-a intamplt in zbuciumata istorie a umanitatii.
  Cu scuzele de rigoare si cu toata stima,jan11.

  
  
• March 10, 2008, 1:13 pm - Adi

  Va invitam sa continuati aici, pe forum, discutia despre Stiinta si Religie: http://stiinta.info/forum/index.php?topic=23.0

  
  
• March 9, 2008, 3:06 pm - realistul

  Ca sa clarificam un pic lucrurile, practic sunt numai doua explicatii pentru existenta noastra: lumea asta a fost facuta (de catre Dumnezeu, inteles in sens biblic; un "dumnezeu" panteist, impersonal, e totuna cu mama natura), sau s-a facut singura. (Dat fiind ca entropia nu se conserva ci creste, trecutul nu poate fi infinit, adica nu poate exista dintotdeauna.)

  Pentru a putea lua in serios varianta ca lumea s-ar fi facut singura, trebuie sa vedem daca si cum s-ar putea asa ceva. Dealtfel e destul de clar ca pe baza experientei cotidiene intuitia i-a spus omului dintotdeauna ca NU s-ar putea. Si nici stiinta moderna nu l-a contrazis; ci numai oamenii de stiinta care vor sa fie atei si care isi folosesc influenta ca sa incerce sa convinga lumea ca ei detin adevarul. Totusi, cei in tema stiu ca probabilitatea aparitiei spontane a vietii (abiogeneza) poate fi considerata infinitezimala, adica un astfel de eveniment nu este de asteptat sa se produca vreodata (http://www.discovery.org/scripts/viewDB/index.php?command=view&id=98). Dar nici chiar presupusa evolutie a vietii (odata aparuta cumva) spre o complexitate tot mai mare nu e prea probabila (http://www.discovery.org/scripts/viewDB/index.php?command=view&id=51). Singura forma de evolutie care se observa nu aduce informatie noua biocosmosului, ci numai o recombina pe cea existenta, ori chiar o pierde iremediabil (in principal prin extinctia speciilor). Evolutia de la molecule la om e pura imaginatie.

  Dealtfel exista destule dovezi stiintifice ca lumea a fost facuta relativ recent (de ex http://www.icr.org/article/1842/10/) si nu a rezultat la intamplare ca urmare a unui lung proces evolutiv inceput cu un big bang.

  Evolutionismul nu este stiinta, ci filozofie naturalista (ateism cu alt nume); adica o credinta care se pretinde a fi stiinta obiectiva. Succesul la public, atat cat este, se datoreaza monopolului asupra sistemului educational si mass media, cat si mai ales dorintei unor oameni de a-si trai viata dupa cum vor ei fara grija raspunderii pentru faptele lor in fata Creatorului (http://www.trueorigin.org/gould01.asp).

  Celor interesati de mai multe dovezi in favoarea Creatiei le recomand si urmatoarele filme documentare:

  http://video.google.com/videoplay?docid=-5585125669588896670

  http://video.google.com/videoplay?docid=5488284265590289530

  http://video.google.com/videoplay?docid=-1272542059740401469

  http://video.google.com/videoplay?docid=5725394906886443944

  
  
• March 6, 2008, 5:20 pm - Adi

  Yoginule, iarasi comentezi dincolo de subiect. Te rog sa nu se mai repete.

  
  
• March 6, 2008, 1:07 am - YOGHINUL

  Nu primesc bonuri de masa de la primaria Cluj-Napoca pentru ca am fost sanctionat.
  Am fost sanctionat pentru ca am reactionat dupa ce am fost agresat in repetate rinduri la ordinul SRI.
  Oricine face ceva nou este sanctionat de cei ce nu fac nimic, adica de cei 98% din populatie care sunt la nivel animal.

  In timpul comunismului n-am primit locuinta deoarece mergeam la biserica; se investea doar in animale care si-au omorit conducatorul.
  Astazi animalele aleg primarul, presedintele, politicienii, ministrii…se promoveaza intre ei; in toata lumea este la fel.
  

  
  
• March 5, 2008, 6:55 am - Jan11

  As vrea sa propun un scenariu care(sper eu)sa nu contravina nici uneia dintre tabere.Este o miza mare,dar daca reusesc in proportie de macar 10 la o suta,eu ma declar multumit.
  Deci:se naste un copil;este un sistem dual.Este ocreatura ciudata,aproape o imposibilitate existentiala,daca ne gindim ca are un sistem biomecanic pentru unteractiunea cu partea materiala a existentei iar in spatele acestui conglomerat de proteine,enzime si aminoacizi(scuze ptr.rigoarea stiintifica)se afla o entitate spirituala.La inceput,spiritul este stingaci, speriat,neintelegind mare lucru din ceea ce este in jurul lui.Are,in schimb,la dispozitie cea mai performanta si mai sofisticata masinarie care ar pute ezista vreodata:creerul.Cu ajutorul acestei interfete,micutul si neajutoratul graunte de spirit ajunge ca intr-un timp(la scara cosmica)foarte scurt sa cunoasca si sa inteleaga mediul in care a aparut si natura relatiilor Lui cu acesta.In timpul scurtei treceri prin existenta materiala,odata cu cresterea fizica se dezvolta si spiritul,capata experienta,invata si,mai ales,DECIDE.Liberul arbitru apartine spiritului.Daca ia,dea-lungul existentei,suficiente hotariri pozitive(asta fiind alta poveste)si reuseste sa genereze alte spirite(as procreeze)se poate spune ca misiunea lui in partea materiala a lumii s-a incheiat.
  Ce rost mai frumos poate avea o fiinta rationala,aici sau oriunde in univers decit generarea de spirite rationale din materia nevie?

  
  
• March 4, 2008, 1:06 pm - radu

  Trebuie sa acceptam ca in universul nostru nu exista nici lumina, nici culoare, nici sunete, nici gust, nici cald, nici rece. Creierul nostru este cuplat la univers prin senzori care functioneaza intre limitele in care organismul nostru supravetuieste. Ochiul percepe mai ales fractiunea de radiatie electromagnetica care trece prin filtrul atmosferei.Creierul creaza senzatia de lumina si culoare care ne ajuta sa supravetuim. In natura nu exista verde, rosu, galben. Ce este culoarea verde? In natura ea este o radiatie electromagnetica de o anumita lungime de unda, reflectata de anumite materiale.Aceste culori nu exista decat in creierul nostru. La fel si toate celelalte senzatii, ca urmare a excitatiilor primite de la senzori. Ne nastem cu un "cablaj" neuronal si un "soft" care, prin interactiunea subtila si gradata, in timp, a "umorilor", ne determina comportamentul pe parcursul intregii vieti. Scopul acestu "soft" este supravetuirea cu orice pret a fiecarui individ care, la randul lui sa vrea sa-si impuna genele pentru perpetuarea speciei.
  Este o realitate cruda, pe care trebuie sa o acceptam.
  In biblie se recunoaste aceasta realitate, in Geneza, cand li se interzice "primilor" oameni sa nu manance din "pomul cunoasterii", fiindca vor muri. Cel care a scris Biblia realiza limitarile noastre la fractiunea de lume data de senzorii nostrii.
  De aceea, cunoasterea noastra nu poate fi decat limitata si efectele ei pot fi devastatoare fiinda nu putem intelege si dirija imensa complexitate a legaturilor cauzale din lumea noastra si din univers. Stiinta este efortul creierului de a intelege rational lumea in care traim, chiar daca accepta ca nu poate trece dincolo de axiome.
  Cea mai mare umilinta a noastra este ca ne nastem fara sa ne intrebe nimeni daca vrem sa ne nastem, cum sa fim cand ne nastem si fara sa putem pricepe vre-o data cum e facuta lumea in care ne nastem.
  Marile religii ne spun ca putem renunta sa ne supunem acestui "soft" si ca, dincolo de acesta, exista in noi o a doua lume, cu alte reguli decat cele ale concurentei intre indivizi.
  Accesul la aceasta lume se face prin optiunea individuala a fiecaruia. Unii reusesc, altii nu.
  

  
  
• March 3, 2008, 10:54 am - cristi

  Buna Eugen. Sunt de acord cu tine cand spui ca Ce suntem? Ce este Universul? etc, sunt intrebari care deocamdata (spun eu) transcend obiectul de cercetare al stiintei. Cu toate acestea, nu sunt de acord cu tine ca a gandi asa este pagubitor... Pe cine poate deranja si pagubi? Cei care nu gandesc asa oricum ignora acest mod de gandire, iar cei care indraznesc sa ceara mai mult de la stiinta nu pot decat da gres... Nu cred ca a gandi astfel este pagubitor, dar se poate intr-adevar sa fie inutil, caci poate nu dam raspunsuri...

  Pentru lamurire (caci mai sunt niste comentarii) eu inteleg vag in acest articol stiinta ca fiind acea cunoastere bazata pe fapte, masuratori, iar Religia ca acea cunoastere bazata pe credinta, neverificabila in laborator, in sensul comun al lucrurilor (fara a complica filozofic definitiile). M-a suprins si pe mine multitudinea de comentarii care pornesc de la premisa ca Stiinta nu poate da raspunsuri la aceste intrebari fundamentale. Oricat de adevarat ar fi, cumva nu rezoneaza cu mine... Poate pentru ca credinta mea nu este asa puternica, si ma ancorez insa fapte... Dar tocmai asta face stiinta personala, ca sa ma intorc la titlul articolului... Numai de bine, cristi

  
  
• March 3, 2008, 10:05 am - Eugen

  Interesant articolul. Mi se pare insa ca se confunda filozofia cu stiinta. Probleme ridicate de Cristi (autorul) Ce suntem? Ce este Universul? etc, deja transcend obiectul de cercetare al stiintei, care este materia prezenta si legile care o conduc. Acest gen de intrebari sunt specifice gandirii filozofice din toate timpurile iar nu stiintei. Stiinta se bazeaza pe experiment. O teorie poate fi emisa dar nu este acceptata decat dupa ce a fost validata de experiment. Cum ar putea atunci stiinta sa dea raspunsuri la intrebari de genul De unde venim? sau Daca avem un destin vesnic?
  Pe de alta parte, Religia nu cauta raspunsurile la aceste intrebari ci sustine faptul ca LE POSEDA. Religia =legatura omului cu Dumnezeu si de aceea sustine ca are prin Revelatie toate aceste raspunsuri chiar de la Creator.
  Iata de ce cred ca autorul face confuzie in acest articol intre religie, filosofie si stiinta. Un asemenea amestec nu poate fi decat pagubitor pt ca nu vad cum ai putea raspunde folosin instrumentele stiintei materiale la intrebari metafizice.

  
  
• March 3, 2008, 9:50 am - raul

  va propun sa urmariti documentarul zeitgeist

  
  
• March 3, 2008, 3:13 am - stan

  Nu am inteles despre care religie e vorba. Din cate stiu nu exista una universala.

  
  
• March 2, 2008, 3:46 pm - Adi

  Intr-adevar, cautarea adevarului este complexa si a dus pe oameni atat spre stiinta, cat si spre religie. Poate cauta adevaruri diferite, sau prin cai diferite. Parerea mea despre religie este explicata foarte frumos in ciclul science-fiction "Dune" al lui Frank Herbert.

  
  
• March 2, 2008, 1:51 pm - Mircea

  A Jealous God: Science's Crusade Against Religion

  The age-old war between religion and science has taken a new twist. Once the dedicated scientist-martyr fought heroically against rigid religionists. But now the tables have turned, and it is established science crusading against religion, pushing atheistic agendas in the classroom, in textbooks, and in the media. This book shows how science has now become a religion of its own-an often fanatical one at that-furiously preaching atheism, punishing dissenters, dictating how and what we should think, and subtly inserting its worldviews in everything from education to entertainment. And, with stunning clarity, it proves that, with billions of dollars up for grabs in the race for stem cell research, intellectual integrity has been replaced with good old-fashioned greed. With sharp insight and completely original reporting, this book defiantly shows the extent to which science is beating down religion and how this systematic tyranny is unmistakably weakening culture and society.

  
  
• March 2, 2008, 1:50 pm - Mircea

  A Jealous God: Science's Crusade Against Religion
  The age-old war between religion and science has taken a new twist. Once the dedicated scientist-martyr fought heroically against rigid religionists. But now the tables have turned, and it is established science crusading against religion, pushing atheistic agendas in the classroom, in textbooks, and in the media. This book shows how science has now become a religion of its own-an often fanatical one at that-furiously preaching atheism, punishing dissenters, dictating how and what we should think, and subtly inserting its worldviews in everything from education to entertainment. And, with stunning clarity, it proves that, with billions of dollars up for grabs in the race for stem cell research, intellectual integrity has been replaced with good old-fashioned greed. With sharp insight and completely original reporting, this book defiantly shows the extent to which science is beating down religion and how this systematic tyranny is unmistakably weakening culture and society.

  
  
• March 1, 2008, 7:59 am - Mircea lui Cristi

  Religia si Stiinta, doi giganti din care unul pierde teren. Si e norml sa fie asa. Poate roate morii se intoarce.
  La inceput a exista religia cu adeptii si cercetatorii ei. Tot de aici se desprind si cei ce nu se multumesc cu explicatiile date de religie si cauta mai departe si apare ceva ce o macina incet, incet dar sigur. Stiinta.
  Acum exista doar Stiinta care are ca ramura a ei religia. La ora actuala religia nu face altceva decat sa caute sa explice toate desopririle stiintei prin prisma percetelor religioase. D-zeu a spus sa fie lumina si a aparut Big-bangul, Issus s-a referit la samanta de mustar si a aparut mecanica cuantica etc. Se pot citi pe net toate preluarile si interpretarile religioase, unele puerile.
  Cum rastalmaceste acum religia ca totusi universul nostru, nu a aparut la bing-bang ci la ciocnireadoua a doua membrane ?.
  Nu am nimic contra celor care cred si ma bucur pentru ei. Ii invidiez si-i respect. Daca as putea sa ma concentrez, sa-mi doresc as cum o fac unii din ei, in rugaciunea lor cei profund credinciosi, cred ca as putea merge pe apa.

  
  
• February 28, 2008, 7:13 pm - raul

  eu cand ma gandesc la religie,ma gandesc la o creatie a omului aparuta tocmai din nevoia de a gasi un raspuns la intrebarile "de unde venim" si "unde ne ducem".cu mii de ani in urma omul era capabil sa isi puna astfel de intrebari,insa nu era capabil sa gaseasca un raspuns sau raspunsuri stiintifice.iar de-a lungul timpului religia s-a perpetuat,a evoluat si s-a schimbat insa nu raspunde concret la nici o intrebare.religia manipuleaza oamenii spunand ca daca vei face lucruri bune o sa fii rasplatit iar daca vei face lucruri rele o sa fi pedepsit la sfarsitul vietii.insa care e deosebirea dintre bine si rau?
  deoarece religia este o creatie pura a omului,nu vad rostul propozitiilor de genul "dumnezeu il cauta pe om".dumnezeu e cumva sau trebuie sa fie o entitate distincta pe care sa o veneram si de la care sa ne asteptam ca ne va rasplatii la sfarsitul vietii?nu.trebuie sa existe vreun risc?nu e prea logic.
  pt filosofii din trecut care detineau cunostinte din mai toate domeniile era usor sa rastalmaceasca lucrurile si ei erau totodata si oameni de stiinta.insa in ultima vreme stiinta a devenit mult prea tehnica incat doar foarte putina lume poate tine pasul cu ea,iar stiinta a cam iesit din domeniul de activitate al filosofilor.asa ca lor le ramane sa analizeze sensurile cuvintelor si mai pe scurt,sa bata campii.
  tot ce stim astazi si tot ce este cert a plecat de la niste presupuneri si tot pe baza unor presupuneri este rezonabil sa ne gandim ca putem certifica si macar unele dintre misterele trecutului.este cert ca planetele se rotesc in jurul soarelui,insa acest lucru nu a fost cert de la inceput.pt ca daca ar trebui ca toate lucrurile sa fie certe,ar trebui sa stim absolut tot atunci cand ne nastem.
  eu sunt de acord cu expresia ca "e mai bine sa spui mult cu vorbe putine decat putin cu vorbe multe" asa ca evit sa gasesc raspunsuri in filosofie sau religa asa cum e ea promulgata.si deasemeni mi se pare de bun simt si cat se poate de logic,ca atunci cand iti pui o intrebare ,sa te gandesti si sa gasesti raspunsul cel mai simplu si cel mai logic.cand vad o lumina care se misca pe cer nu ma gandesc in primul rand ca am vazut un OZN,ci mai degraba ma gandesc ca un meteorit a cazut pe pamant.si tot asa si in religie......decat sa zici ca un om e posedat de diavol mai bine te gandesti mai intai ca sufera de vreo boala psihica.
  in incheiere,vreau in primul rand sa imi cer scuze fata de geo pt ca am facut referire la cateva din spusele sale,si sa va urez numai bine.

  
  
• February 27, 2008, 4:38 am - YOGHINUL

  Prin functia mea de unda sunt primul din lume care stabilit o legatura intre stiinta si spiritualitate.

  http://www.lulu.com/content/1933048

  
  
• February 22, 2008, 9:48 pm - Adi

  Se pare ca articolul lui Cristi intr-adevar a trezit interesul, are multe comentarii aici si a fost publicat si in hotnews.ro.

  
  
• February 21, 2008, 8:12 am - Razvan

  "Omul ca masura a tuturor lucrurilor" a fost fraza de inceput a "divortului" intre stiinta si religie, moment in care stiinta a devenit o religie in sine, dand nastere ateistilor sau liber-cugetatorilor. Pe de alta parte, aceasta afirmatie mai contine un alt inteles, orice stiinta, de exemplu astronomia, nu va descrie universul in sine, ci va fi o simpla descriere a felului cum percepem noi universul, pe masura intelegerii noastre. Asta pentru faptul ca universul nu a fost facut dupa mintea unui om, ca sa vina altul sa inteleaga ce a facut si cum a gandit. Fie ca vorbim despre plante sau stele, de fapt vorbim despre perceptiile noastre, modul nostru de a gandi sau intelege, limitele noastre. Plantele si stelele vor continua sa ramana un mister

  
  
• February 20, 2008, 4:19 pm - Cristi2

  Ce sa-i faci, si pe mine tot Cristi ma cheama si ma bucur ca nu sunt singurul preocupat de relatia dintre stiinta si credinta.

  Draga Cristi (1), cred ca si stiinta si credinta se intilnesc in primul rind in creierul, sau mai general, in mintea "persoanei" si ca sunt intr-o buna masura personale, asa cum ai spus.

  O multime de oameni, influentati inca de gindirea marxista le contrapun uitind ca omul de stiinta e si el om, la fel ca si credinciosul. Exista multi care cred ca stiinta e o colectie de formule obiective si definitive cu care universul functioneaza (si pe care comunitatea stiintifica le pazeste undeva intr-un muzeu). Ei uita ca o buna parte din stiinta bijbiie incercind sa dejghioace inca o pojghita a realitatii fizice din jurul nostru. Si asta cu riscul ca peste o generatie sa trebuiasca sa o ia din alt punct pentru ca au aparut fapte noi... Iar asta nu este un esec si o abdicare ci o parte inerenta a stiintei. DAR TOT ACEST EFORT PRESUPUNE O CREDINTA IN RATIONALITATEA LUMII PE CARE ISTORICII STIINTEI O EXPLICA DREPT CONSECINTA A PERSPECTIVEI BIBLICE ASUPRA LUMII. Daca Dumnezeu, Creatorul, e rational insemna ca si creatia Sa e rationala. Aceasta perspectiva a credintei biblice e fundamental diferita de cea a altor religii.

  As vrea sa remarc faptul ca NU stiinta trebuie sa ne dea raspunsul la intrebarea "Cine suntem?" ci religia sau filosofia (daca cineva refuza revelatia). O buna parte din "conflictul" dintre cele doua dimensiuni ale existentei vine din aceasta falsa asteptare ca stiinta trebuie sa ne dea raspuns intrebarilor fundamentale ale vietii. Din fericire viata nu e doar sete dupa cunoastere stiintifica. Exista si iubire, si cunoastere emotionala si prietenie si visare, exista viata si moarte, pacat si iertare, tradari si sacrificiu, exista si o lume spirituala la fel de reala ca cea fizica, doar ca nu se poate masura cu rigla, dar pentru comunicarea cu Dumnezeu nu e nevoie sa-ti scurtcircuitezi ratiunea. El ne-a facut compatibili cu El.

  
  
• February 18, 2008, 8:42 pm - Adi

  Subscriu si eu la ce a spus Cristi. Foarte dens si concis raspunsul tau, Geo. Multumim. Nu ma gandisem la ideea asta pana acum: Dumnezeu il cauta pe om, tot ce trebuie sa faca omul este sa ii raspunda. As adauga ca trebuie sa fii convins ca Dumnezeu iti vorbeste ca sa ii raspunzi. Cautarea adevarului daca Dumnezeu iti vorbeste este tot o cautare a unei parti de adevar. Argumentele se cauta in sine, in experienta personala, ce tine poate de psihologie si sociologie, iar nu in argumente exterioare. Exista si asemanari si diferente intre cautarea stiintifica si cea religioasa, este insa greu de spus care sunt care ...

  
  
• February 18, 2008, 3:33 pm - cristi

  Geo, jos palaria, se vede ca ai si alte lecturi decat Biologia Celulei... Ai mare dreptate si cu Cine pe cine cauta, si cu certitudinea stiintei, si cu certitudinea crestinului... vezi cumva din interiorul omului... Astept sa dezvolti subiectul, daca se poate, intr-o viitoare opinie...

  
  
• February 18, 2008, 10:38 am - geo

  Respect opinia personala a autorului si consider de bun augur preocuparea care a dus la aparitia acestui articol. As dori sa-mi exprim si eu cateva ganduri in legatura cu acest subiect. De multe ori ma gandesc la stiinta si la religie in termeni diferiti fata de modul obisnuit de perceptie a lor. S-a spus ca atat religia cat si stiinta au in comun tema cautarii, diferind doar calea si mijloacele pe care cele doua le folosesc. Corect? Ei bine... poate ca nu. E greu sa vorbim de religie in general, asa ca o sa ma indrept spre crestinism si spre acea caracteristica a lui care il face sa iasa din tipare. Stiinta si mai toate religiile se definesc drept preocupari, eforturi ale omului de a-si depasi conditia, de a cunoaste, de a gasi calea spre progres, de a evolua. Crestinismul insa, aduce in fata tema cautarii asa cum nu ne-am fi asteptat: Dumnezeu il cauta pe om, iar omul ... nu vrea sa fie gasit. In crestinism riscul nu este acela ca omul sa rateze cautarea! Riscul, enorm de altfel, este acela de a nu raspunde la chemarea Celui care te cauta. Odata ce ai raspuns, cunoasterea devine o certitudine. Chiar stiinta, pana acum obisnuita, capata sensuri si valente nebanuite.

  Luata de una singura insa, stiinta e destinata sa atinga un punct mort, dincolo de care nu mai e capabila sa aduca nimic nou. Ea nu poate transcende realitatea materiala oricate miliarde de ani ar avea la dispozitie, deci nu mai poate fi o certitudine. Chiar intorcandu-se spre trecut, poate ea sa faca vreo afirmatie fara sa se bazeze pe o multime de presupuneri implicite sau explicite, constientizate mai mult sau mai putin? Iar presupunerile, stim bine, sunt dusmanul certitudinii pasilor marunti ai stiintei. Si oricata stiinta am avea, ea nu poate schimba caracterul unui om. Iar daca o persoana nu este mai intai om, degeaba ar avea toata stiinta la dispozitie.

  
  
• February 16, 2008, 5:30 pm - Adi

  Frumos articol, Cristi. Si citisem o carte ce facea paralele intre stiinta si religie, incapand cu ideea ca ambele cauta adevarul si continuand cu metodele de a cauta adevarul. Si ele au asemanari, desi in general au deosebiri. Un eseu pe tema ce inseamna a fi om de stiinta era binevenit ...

  
  

Adauga un comentariu

Introdu codul:
Numele dumneavoastra:
Comentariu. Atentie, salveaza textul inainte de a-l trimite, ca o precautiune... Poti selecta tot comentariul cu CTRL-A si copia cu CTRL-C: