Stiinta.info

O carte pentru mai multe generaţii! Câteva dintre subiecte: Astronomie. Planete extrasolare. Electromagnetism. Lumina. Teoria relativităţii. Găuri negre. Materie întunecată. Mecanica cuantică. Principiul de incertitudine. Teleportare cuantică. Criptografie cuantică. Particule virtuale. Bozonul Higgs. Corzi relativiste. Universul cu 11 dimensiuni. Impasurile fizicii moderne. Şi acestea sunt doar câteva dintre cele 200 de subiecte ale cărţii! Clickează în dreapta pentru a afla mai multe detalii...

e buna rau de tot ma nene :)))) trust me... :) just get higher , roll it smoke it :X... (de jah)

INIŢIATUL ROMÂN Domnul „DUMNEZEEU – Dumnezeeu // DUMNEZEEUL DUMNEZEEILOR, prin Revelaţiile... (de Iniţiatul Român)

este o carte interesanta!nu prea mi-a placut ca era lunga dar chiar am aflat multe informatii utile ... (de andreea)

MX096V , [url=http://ieasrxswldfo.com/]ieasrxswldfo[/url], [link=http://idfgynzlxvvi.com/]idfgynzlxv... (de nuyfamqgcy)

ADZze2 , [url=http://epjiyluiezgv.com/]epjiyluiezgv[/url], [link=http://ayydaeutcbwq.com/]ayydaeutcb... (de pxorvaral)

paKmI4 , [url=http://ymyplkpbndrp.com/]ymyplkpbndrp[/url], [link=http://xpjyyognsjvi.com/]xpjyyognsj... (de tdlwdslxh)

lw7iEP , [url=http://hkvqnlgqapsm.com/]hkvqnlgqapsm[/url], [link=http://irztgswmcueb.com/]irztgswmcu... (de khjjpgeh)

Scrieţi aici adresa dumneavoastră de e-mail pentru a vă inregistra şi citi ştirile pe e-mail:

Doriţi să contribuiţi cu materiale, ori să colaboraţi într-un mod regulat? Ne puteţi scrie oricând la adresa de e-mail contact@stiinta.info.

Colecistectomia laparoscopica in tratamentul colelitiazei simptomatice (medicalstudent.ro)

O imagine similara dar nu copiata a incalcat legile copyright-ului (cosmosul.ro)

De la Pamant la Mercur- sonda spatiala Messenger scrie istorie- partea 5 (stiinta.info)

Ultimele ÅŸtiri le puteti integra in cititoarele de ÅŸtiri folosind linkul:

Dacă insă doriţi să citiţi ştirile direct din bara Google, atunci apăsaţi pe butonul acesta:

Dacă vreti sa ascultati podcastul la iPod sau oricare alt mp3-player, puteti folosi adresa urmatoare in programele pentru podcast (ca iTunes):

Colaborări

Acum ştirile stiinta.info şi în toolbarul portalurilor Lacaşuri Ortodoxe si Stiinta Azi.

Alte Colaborări

Portal Electric

Lupa Mea

Raul Sandu's Blog

Sarcina

Jocuri

Jocuri online

Blogycopedye

parsec.ro

karte.ro

inventatori.ro

Felicitari

Referate

Referate Online

Colectionarul

Filme subtitrate

Caius Bogdanescu

Jocuri Gratis

Jocuri de gătit

Ce ne face cu adevărat oameni? Omul este poate "o maimuţă goală", aşa cum l-a numit Desmond Morris în celebra carte cu acelaşi nume (The naked ape, 1967), dar la fel de simplu poate fi caracterizată drept maimuţa cu creierul uriaş şi bolnav, maimuţă care merge în două picioare, maimuţa vorbitoare sau maimuţa obsedată sexual. Ipoteza prezentată în cartea « Civilizaţia foametei » porneşte de la faptul că omul este o maimuţă care consumă puţin, având în vedere faptul că el are un creier uriaş şi prin urmare, înalt energofag. Metabolismul bazal (consumul energetic în repaos, în condiţii ideale de temperatură) este aproximativ acelaşi la om ca şi la cimpanzeu, luând în considerare corecţia de masă.

Acest fapt este foarte bine cunoscut. Chiar s-a încercat explicarea creşterii creierului pe seama consumului mai mic al altor organe, cum ar fi intestinul. Intestinul pare să se fi diminuat ca urmare a consumului cărnii, a dietei omnivore. Energia destinată intestinului s-ar fi direcţionat creier, care astfel ar fi crescut mult. Există un astfel de precedent în natură? Din păcate, nu există. Intestinul s-ar fi redus şi la porc din aceleaşi motive insă creierul său este similar în ce priveşte proporţia faţă de corp cu al altor mamifere de dimensiuni apropiate. Omul are creierul prea mare faţă de metabolismul sau bazal, nu numai faţă de masă corporală a unui mamifer.

Dar dacă privim omul faţă de ruda sa cea mai apropiată, cimpanzeul, Pan troglodytes, observăm altceva foarte interesant: omul are o musculatură mai puţin dezvoltată decât cimpanzeul, care este de 5 ori mai puternic. În schimb, omul are un ţesut adipos foarte dezvoltat, fiind considerat cel mai gras primat. Având în vedere că muşchii consuma foarte multă energie, iar grăsimea de rezervă are avantaje economice pentru organism, toate aceste date sugerează că o creştere a creierului a fost posibilă prin reducerea consumului mai multor ţesuturi, nu numai a intestinului. Nu cumva a întregului organism? Şi nu cumva reducerea consumului organismului precede creşterea creierului, care ar putea fi o consecinţă a acestui fenomen? Datele despre strămoşii omului sunt destul de precare, iar metabolismul bazal e destul de greu de reconstituit. Dar putem apela la alte indicii.

Omul mai sfidează şi alte relaţii şi tendinţe existente la mamifere şi primate. Homo sapiens trăieşte prea mult pentru un mamifer de dimensiunile sale, are o dezvoltarea prea lentă (o viaţă lentă în general), puiul sau e foarte neajutorat la naştere, dar pentru un pui atât de neajutorat (şi primatele înrudite au pui neajutoraţi, deşi nu în aceeaşi măsură) e mult prea mare. Puii neajutoraţi, care necesită îngrijire îndelungată de regulă sunt mici. Omul şi-a pierdut blană, fenomen rar la un mamifer, care prin definiţie are corpul acoperit cu blană. De asemenea, omul are o fertilitate foarte redusă. Suferă de maladii extrem de rare la cimpanzeu (diabet, cancer) sau inexistente (boli psihice, Alzheimer, maladii autoimune, SIDA, hepatită B, C).

Există mai multe experimente care arata efectele restricţiei calorice la multe specii de animale, de la viermi la mamifere. Restricţia calorică reprezintă o dietă care satisface toate cerinţelor organismului din punct de vedere nutritiv, dar are un aport energetic mai mic, în funcţie de specie (60% pentru şobolani) faţă de ceea ce ar consuma un animal ad libitum. Studiile efectuate pe primate supuse restricţiei calorice arata că acestea au un metabolism bazal mai redus, o dezvoltare întârziată, fertilitate mai scăzută, distribuţia grăsimii de rezervă se schimbă (raportul dintre cantitatea de grăsime de pe trunchi/membre scade), nivelul insulinei şi al glucozei din sânge scade, masă musculară, dar şi ţesutul adipos scad. Reducerea fertilităţii este o consecinţă a aplicării restricţiei calorice la toate speciile.

Dar cel mai important, restricţia calorică este singura modalitate de a creşte nu numai durata medie, dar şi maximă a vieţii la o serie largă de specii, de la viermi la mamifere. De exemplu, şobolanii supuşi restricţiei calorice trăiesc cu aproximativ 40-50% mai mult decât congenerii hrăniţi ad libitum. Omul trăieşte 70 ani în medie, iar cimpanzeul 50, deci se poate specula că omul este un cimpanzeu căreia i s-a aplicat restricţia calorică de către natură.

Când s-a întâmplat aceasta? Primele maimuţe bipede au fost descoperite la est de marele rift African, deci s-a tras concluzia că omul ar fi evoluat în această zonă. Apariţia riftului African, care se extinde şi azi, ar fi condus acum 5-7 milioane de ani la despărţirea arealului primatelor care erau strămoşii comuni ai omului şi cimpanzeului. Cimpanzeul trăieşte în continuare în pădurile de la vest de rift, iar strămoşii omului ar fi migrat la est, unde pădurile s-ar fi redus treptat, fiind înlocuite de savana cu arbori, apoi de savana cu tufişuri. Primatele predominant frugivore ar fi trebuit să facă faţă noilor provocări ale mediului, în primul rând penuriei de resurse. Adaptările la mediu au fost la început biologice, apoi culturale, cum se întâmplă în prezent.

Asemănările extraordinare la nivel de ADN între om şi cimpanzeu (aproximativ 99%) au condus la ideea, veche din anii '70, că unele reglaje genetice, fenomene epigenetice (adică modificări ale expresiei genelor, dar fără mutaţii), recombinări, acţiunea diferită a unor gene reglatoare, ar fi condus în cea mai mare parte la diferenţele dintre om şi cimpanzeu. Ipoteza prezentată cartea "Civilizatia Foametei" arată unde trebuie căutate aceste fenomene, ce anume le-ar fi determinat. Restricţia calorică determina modificări epigenetice foarte extinse la animale inferioare. Încumetarea determină modificări epigenetice care se transmit ereditar şi la om (desigur, nu a existat un astfel de experiment în laborator, ci în istorie).

Modificările epigenetice, adică blocări sau activări ale unor gene pe termen lung pot determina şi celelalte schimbări la nivelul materialului genetic, enumerate mai sus, fenomen deja observat în cazul unor maladii. Ipoteza merge mai departe, până la a indica nu numai căile metabolice implicate în umanizare, dar chiar şi genele cu o funcţie determinanta.Una dintre căile metabolice implicate în răspunsul la restricţia calorică, responsabilă de modificările asociate acesteia, este calea de semnalizare insulină/IGF1 (insulin-like growth factor, un hormon asemănător proinsulinei). O enzimă cu un rol foarte important în răspunsul la restricţie calorică este la om implicată într-o serie de maladii foarte rare sau inexistente la cimpanzeu. Gena care codifica aceasta enzimă ar avea un mare rol în umanizare, această genă s-ar putea spune că ne-a făcut oameni.

Dar cum a determinat restricţia calorică dezvoltarea fără precedent a creierului? Cum a dus la dispariţia blănii, cum a influenţat comportamentul sexual şi a dus la apariţia menopauze? De ce omul e cel mai gras primat, dacă restricţia calorică « slăbeşte »? De ce omul are diabet mult mai mult decât cimpanzeul dacă restricţia calorică creşte sensibilitatea la insulină? Restricţia calorică reprezintă scăderea aportului energetic până la un punct, de la care începe inaniţia, care are ca efect fenotipic la om şi animal, creşterea rezistenţei la insulină. De fapt, ideea că diabetul ar proveni dintr-o adaptare la penurie de resurse este deja vehiculata.

Condiţiile de mediu care ar fi determinat umanizarea ar fi fost de fapt alternanţa dintre perioadele de penurie de resurse cu cele de abundentă relativă, documentate în istoria speciei. Restricţia calorică ar fi condus la modificarea expresiei unor gene pe termen lung. Uneori, aceste modificări pe termen lung, determinate de factori de mediu se transmit ereditar, iar în cazul revenirii mediului la forma iniţială, genele rămân modificate, dar activitatea lor devine mai intensă. Efectele restricţiei calorice se explica printre altele, prin activitatea unor gene care promovează supravieţuirea şi proliferarea celulară în condiţii grele. În condiţii schimbate, proliferarea celulară va fi şi mai intensă.

Creşterea creierului, dispariţia blănii, printre altele, se explică prin modificarea raportului dintre proliferarea/diferenţierea celulară, adică mai multe celule proliferează, iar diferenţierea lor e mai tardiva. Acest fenomen poate conduce la alterarea timpilor dezvoltării ontogenetice (heterocronism). Unele caractere morfologice tipic umane, cum ar fi creierul uriaş, dar şi lipsa blănii, grosimea stratului adipos, au fost explicate încă din secolul al XIX-lea prin neotenie, adică păstrarea caracterelor embrionare la adult. Neotenia există la multe specii, începând cu nevertebrate şi batracieni.

La viermele Cenorhabditis restricţia calorică determină alterarea metamorfozei, viermele rămâne într-o stare larvară, ceea ce se poate asimila neoteniei. Conform ipotezei prezentate în această carte, nu numai creşterea creierul, dispariţia blănii, dar şi puiul neajutorat de dimensiuni mari, dar şi comportamentul sexual, apariţia menopauzei, unele caracteristici ale societăţii umane, dar mai ales gândirea simbolică, tipic umană, sunt consecinţa adaptării la restricţie calorică (foamete în natura). Creierul a crescut într-o perioadă de abundentă relativă a resurselor, dar pregătirea acestei creşteri a fost într-o perioadă de criză.

Această ipoteză deschide numeroase direcţii de cercetare. De asemenea ar putea conduce la noi strategii terapeutice în cazul unor maladii comune la om. Dar valoarea ei este în primul rând teoretică. Mecanismul evoluţiei prezentat aici nu există numai la om, ci ar putea fi principalul motor al evoluţiei pe această planetă. Dar despre asta, într-o altă carte. [Amalia Diaconeasa]

[www.stiinta.info]